Irlanda se pregătește să intre într-un nou acord european de readmisie cu Nigeria, menit să accelereze deportarea cetățenilor nigerieni care nu mai au drept legal de ședere în stat. Potrivit informațiilor publicate sâmbătă dimineață de The Irish Times, ministrul Justiției, Jim O’Callaghan, intenționează să ceară Cabinetului să aprobe participarea Irlandei la mecanismul convenit între Uniunea Europeană și Nigeria.
Dacă Guvernul aprobă aderarea, acordul ar crea o bază mai clară și mai puternică pentru returnarea persoanelor care au primit o decizie definitivă că nu pot rămâne în Irlanda. Măsura nu îi vizează pe cetățenii nigerieni care locuiesc legal în stat și nici persoanele ale căror cereri de protecție internațională sunt încă în curs. Ea se aplică celor care nu mai au drept de intrare, ședere sau rezidență și pentru care poate fi pusă în aplicare o decizie de returnare.
Nigeria este în mod constant una dintre principalele țări de origine ale persoanelor care solicită protecție internațională în Irlanda. Tocmai de aceea, autoritățile consideră că un mecanism european de readmisie ar putea avea un efect practic mai mare decât actualul aranjament bilateral dintre Irlanda și Nigeria.
Irlanda are din 2001 un acord bilateral cu Nigeria privind returnările, însă acesta nu a fost ratificat formal de partea nigeriană. Cu toate acestea, autoritățile irlandeze spun că, în practică, a existat cooperare între cele două state. Noul acord european ar introduce obligații mai clare pentru autoritățile nigeriene de a-și reprimi cetățenii care nu mai îndeplinesc condițiile legale pentru a rămâne într-un stat al Uniunii Europene.
Acordul UE-Nigeria a fost negociat timp de peste un deceniu și a fost publicat oficial la nivel european în luna iulie. Potrivit The Irish Times, Nigeria a obținut, în contextul relației mai largi cu Uniunea Europeană, acces economic suplimentar și aproximativ 288 de milioane de euro pentru investiții în domeniul sănătății. În schimb, autoritățile nigeriene urmează să coopereze mai rapid în identificarea și readmisia propriilor cetățeni.
Pentru Irlanda, diferența practică ar putea apărea după emiterea unei decizii finale de returnare. În prezent, executarea unui ordin poate fi întârziată atunci când țara de origine nu confirmă rapid identitatea persoanei, nu emite documentele necesare călătoriei sau nu acceptă într-un interval scurt readmisia. Un acord european comun este conceput tocmai pentru a reduce astfel de blocaje administrative.
Uniunea Europeană precizează că politica de azil trebuie să respecte în continuare dreptul fundamental la protecție internațională și obligațiile prevăzute de Convenția de la Geneva. Acordurile de readmisie nu înlocuiesc procedura de azil și nu permit returnarea unei persoane înainte ca dreptul acesteia de a solicita protecție să fie analizat potrivit legislației aplicabile. În cazul acordului cu Nigeria, sunt prevăzute garanții referitoare la drepturile omului, protecția datelor și monitorizarea modului în care sunt realizate returnările.
Participarea Irlandei nu este automată. Statul are un regim special în domeniul justiției și afacerilor interne ale Uniunii Europene și decide separat dacă participă la anumite măsuri. Acordul UE-Nigeria a fost publicat la 8 iulie 2026, iar Irlanda are până la 8 octombrie pentru a opta oficial pentru participare. Cabinetul ar urma să discute subiectul săptămâna viitoare.
Noua inițiativă vine într-o perioadă în care Guvernul irlandez încearcă să reducă durata procedurilor de protecție internațională și să crească numărul returnărilor după emiterea deciziilor definitive. Reforma sistemului de azil intrată în vigoare în această vară a introdus proceduri accelerate pentru anumite categorii de cereri, iar autoritățile au intensificat atât programele de întoarcere voluntară, cât și operațiunile de deportare.
Acordul cu Nigeria trebuie separat de o altă dezbatere aflată în prezent la nivel european: crearea unor centre de returnare în state din afara Uniunii Europene. Germania, Austria, Grecia, Danemarca și Țările de Jos lucrează la un astfel de proiect, însă Irlanda nu face parte în prezent din grup. Taoiseach Micheál Martin a declarat în iulie că Guvernul nu are planuri imediate de a participa la asemenea centre și că prioritatea Irlandei rămâne accelerarea procedurilor desfășurate în stat.
Pentru persoanele vizate, momentul decisiv rămâne decizia finală privind dreptul de ședere. Un solicitant de protecție internațională nu devine automat eligibil pentru returnare doar pentru că este cetățean nigerian. Acordul ar deveni relevant după încheierea procedurilor legale și numai dacă persoana nu mai are un alt temei juridic pentru a rămâne în Irlanda.
Dacă participarea este aprobată de Cabinet, următorul pas va fi notificarea oficială a opțiunii Irlandei înainte de termenul din 8 octombrie. Efectul real al acordului va depinde apoi de cât de rapid vor coopera autoritățile irlandeze și nigeriene în identificarea persoanelor, emiterea documentelor de călătorie și executarea deciziilor de returnare.
