Cazul a fost judecat la Dublin Children’s Court, instanța care se ocupă de cauzele penale în care inculpații sunt minori.
Identitatea băiatului nu poate fi făcută publică din cauza vârstei sale.
El a pledat vinovat pentru posesia și producerea de materiale ilegale cu caracter sexual care implică minori.
Investigația a fost desfășurată de o unitate specializată Garda pentru protecția persoanelor vulnerabile.
Dispozitivele electronice au fost ridicate din locuința adolescentului în ianuarie 2024, când acesta avea 15 ani.
Detectivul Garda Carol Corrigan a declarat în fața judecătorului Paul Kelly că dispozitivele au fost trimise ulterior la Garda National Cybercrime Bureau pentru o examinare criminalistică.
Analiza a scos la iveală o cantitate considerabilă de materiale cu caracter sexual pe un telefon mobil și un iPad.
Potrivit probelor prezentate instanței, pe dispozitive au fost găsite 105 imagini și 46 de înregistrări video încadrate în categoria materialelor care prezentau acte sexuale explicite în care erau implicați minori.
Separat, anchetatorii au identificat alte 2.282 de imagini și 426 de videoclipuri într-o categorie care includea expunerea sexuală a copiilor.
Au mai fost găsite opt imagini sintetice cu minori, de tip animație.
Apărarea a contestat însă numărul efectiv de materiale distincte.
În urma unei analize detaliate, avocatul Orla Doolin a arătat că aproape jumătate dintre imaginile identificate erau duplicate.
Instanța a acceptat că aproximativ 1.300 de imagini erau copii ale altor fișiere și nu materiale distincte.
Ancheta a identificat și înregistrări realizate chiar de adolescent în timpul unor conversații video cu fete despre care se crede că aveau între 13 și 16 ani.
Potrivit detectivului, unele dintre aceste conversații ar fi fost înregistrate fără ca fetele să știe.
Majoritatea persoanelor din materiale nu au putut fi identificate, iar Garda consideră că multe dintre fete locuiau în afara Irlandei.
Instanța a auzit și că una dintre înregistrări implica un copil de numai opt ani.
Din considerente de protecție a victimelor, detaliile explicite ale materialelor nu sunt necesare pentru înțelegerea cazului.
Una dintre problemele centrale discutate în instanță a fost dacă dosarul putea fi soluționat la Children’s Court sau dacă trebuia trimis la Circuit Court, unde instanța are competențe mai largi în privința pedepselor.
Procurorii au susținut că dosarul ar trebui trimis la Circuit Court, invocând natura materialelor și cantitatea descoperită pe cele două dispozitive.
Apărarea a cerut însă ca judecătorul Paul Kelly să păstreze cazul la Children’s Court.
Avocatul Orla Doolin a susținut că legislația irlandeză relevantă datează din 1998 și a fost concepută într-o perioadă în care telefoanele inteligente, apelurile video și posibilitatea ca adolescenții să înregistreze sau să distribuie instantaneu conținut digital nu existau în forma actuală.
Ea a argumentat că unele dintre situațiile întâlnite astăzi între adolescenți nu au fost avute în vedere atunci când a fost redactată legislația.
Această susținere a apărării nu înseamnă însă că materialele descoperite sunt legale sau că instanța a minimalizat natura faptelor.
Legea irlandeză incriminează atât producerea, cât și deținerea unor astfel de materiale.
Apărarea a mai spus că nu există dovezi că adolescentul ar fi făcut parte dintr-o rețea sofisticată sau că ar fi fost implicată o persoană adultă care să îl manipuleze.
Avocatul a susținut că opțiunile de sancționare disponibile la Children’s Court, inclusiv măsuri comunitare și detenția pentru minori, ar fi suficiente pentru acest caz.
Instanța a fost informată și că adolescentul beneficiază deja de consiliere specializată destinată tinerilor implicați în comportamente sexuale problematice sau infracționale.
Băiatul este elev de liceu și intenționează să își continue studiile și cariera după examenul Leaving Certificate.
Apărarea a mai precizat că acesta are dispraxie, dislexie și alte diagnostice.
Aceste informații au fost prezentate instanței ca parte a situației personale a adolescentului și nu reprezintă o explicație sau o justificare pentru infracțiuni.
Niciuna dintre victime nu a putut fi identificată cu certitudine, cu excepția unei fete.
Aceasta nu a depus însă plângere în acest dosar.
Judecătorul Paul Kelly a descris cazul drept unul dificil și, după ce a ascultat argumentele acuzării și apărării, a decis să accepte competența Children’s Court.
După acceptarea competenței, judecătorul a înregistrat oficial pledoaria de vinovăție a adolescentului.
Băiatul, care a fost însoțit în instanță de mama sa, a fost lăsat în continuare în libertate în condițiile stabilite anterior.
Cazul a fost amânat pentru pregătirea unui raport psihiatric și a unui raport de probațiune.
Aceste documente vor fi analizate înainte ca judecătorul să decidă pedeapsa.
Faptul că dosarul rămâne la Children’s Court este important deoarece această instanță are un regim de sancționare adaptat minorilor și pune un accent mai mare pe reabilitare, pe lângă protejarea publicului și a victimelor.
Sentința nu a fost încă pronunțată.
