Copiii ar trebui să înceapă să învețe despre consimțământ încă de la vârsta preșcolară, prin explicații simple despre limite personale, spațiul propriu și dreptul de a spune dacă doresc sau nu contact fizic, susține Ellen O’Malley Dunlop, fostă directoare a Dublin Rape Crisis Centre.
Ea consideră că educația privind consimțământul nu ar trebui să înceapă abia în adolescență și spune că noțiunea poate fi introdusă într-un mod potrivit vârstei, fără ca acest lucru să însemne educație sexuală pentru copiii foarte mici.
La vârsta preșcolară, explicația poate fi foarte simplă: un copil poate fi întrebat dacă vrea sau nu o îmbrățișare, iar răspunsul lui trebuie respectat.
În același timp, copilul poate învăța că aceeași regulă se aplică și celorlalți.
Nu este vorba despre educație sexuală pentru copiii mici
O’Malley Dunlop spune că ideea de consimțământ poate fi introdusă foarte devreme fără a transforma discuția într-una despre relații sexuale.
La vârste mici, accentul poate fi pus pe propriul corp, pe limite și pe faptul că nimeni nu este obligat să accepte o îmbrățișare sau alt contact fizic dacă nu dorește.
Un adult poate întreba un copil dacă vrea o îmbrățișare în loc să presupună automat că este în regulă.
Potrivit expertei, astfel de gesturi simple pot ajuta copiii să înțeleagă treptat că acceptul contează și că trebuie respectat.
Pe măsură ce copilul crește, explicațiile pot deveni mai complexe și pot include relațiile dintre colegi, presiunea socială, comportamentul online și, mai târziu, relațiile romantice și sexuale.
De ce consideră important ca discuția să înceapă devreme
Argumentul este că adolescența poate fi prea târziu pentru prima discuție serioasă despre limite personale.
Până atunci, copiii și-au format deja numeroase idei despre relații, comportament și contact fizic din familie, școală, grupul de prieteni, internet și rețelele sociale.
Dacă noțiunea de consimțământ este introdusă gradual încă din copilărie, ea nu mai apare ulterior ca un concept complet nou.
Pentru un copil mic, consimțământul poate însemna pur și simplu că are voie să spună „nu” unei îmbrățișări.
Pentru un adolescent, aceeași idee poate fi extinsă la relații, presiune, intimitate și contact sexual.
O’Malley Dunlop spune că nu este nevoie de un program complicat sau încărcat, ci de introducerea subiectului într-un mod firesc și potrivit fiecărei vârste.
Un proces recent din Limerick a readus subiectul în atenție
Declarațiile expertei vin după controversele provocate de un proces recent din Limerick, în care victima avea 15 ani la momentul faptei.
Patrick Faulkner, din Lower Mallow Street, Limerick, avea 18 ani când a violat adolescenta la o petrecere în 2020.
El a fost găsit vinovat de un juriu și condamnat la șapte ani de închisoare.
În timpul procesului, rochia purtată de fată în noaptea atacului a fost prezentată în instanță.
Adolescenta a fost, de asemenea, întrebată despre lenjeria pe care o purta.
Folosirea acestor detalii a provocat critici puternice din partea organizațiilor care sprijină victimele violenței sexuale.
Hainele nu reprezintă consimțământ
O’Malley Dunlop a criticat ideea că îmbrăcămintea unei persoane ar putea avea relevanță pentru existența consimțământului.
Ea susține că trebuie continuate campaniile de informare și că ceea ce poartă o persoană nu poate fi interpretat drept accept pentru contact sexual.
Cazul din Limerick a readus în discuție o controversă mai veche din Irlanda.
În 2018, mii de persoane au protestat după un proces din Cork în care avocatul unui bărbat acuzat de viol le-a cerut juraților să ia în considerare inclusiv tipul de lenjerie purtat de reclamantă.
Cazul a dus la apariția campaniei „This Is Not Consent”, prin care numeroase femei au publicat fotografii cu lenjerie pentru a transmite mesajul că îmbrăcămintea nu poate reprezenta consimțământ.
Organizațiile pentru victime cer reguli mai clare în instanțe
Controversa din Limerick a determinat și noi apeluri pentru reguli mai clare privind modul în care victimele infracțiunilor sexuale sunt interogate în instanță.
Reprezentanți ai organizațiilor de sprijin au susținut că folosirea hainelor victimei în astfel de procese poate muta atenția de la comportamentul agresorului către persoana atacată.
Criticii spun că asemenea întrebări pot avea și un efect mai larg.
Victimele care văd cum alte persoane sunt întrebate public despre îmbrăcăminte, lenjerie sau alte aspecte intime pot deveni mai reticente în a raporta un atac.
În Irlanda, vârsta consimțământului sexual este 17 ani
Legislația irlandeză stabilește la 17 ani vârsta generală a consimțământului sexual.
Legea prevede că un consimțământ trebuie să fie oferit liber și voluntar și că acesta poate fi retras în orice moment.
Există și situații în care o persoană nu poate consimți în mod legal, de exemplu dacă este inconștientă sau dacă, din cauza alcoolului ori a drogurilor, nu este capabilă să ia o asemenea decizie.
Legislația privind persoanele sub 17 ani conține și prevederi specifice referitoare la diferența de vârstă și circumstanțele în care poate exista o apărare legală.
În cazul victimei de 15 ani din procesul din Limerick, O’Malley Dunlop a subliniat însă că îmbrăcămintea fetei nu putea transforma situația într-una în care aceasta ar fi oferit un consimțământ valabil în sensul legii.
De la „vrei o îmbrățișare?” până la relațiile dintre adolescenți
Propunerea privind educația de la vârsta preșcolară nu urmărește explicarea relațiilor sexuale copiilor mici.
Principiul este mult mai simplu: copilul învață că propriul corp îi aparține, că are dreptul să stabilească anumite limite și că trebuie să respecte limitele celorlalți.
O întrebare precum „vrei o îmbrățișare?” poate deveni prima lecție.
Mai târziu pot fi introduse discuții despre presiunea exercitată de alți copii, relațiile romantice, distribuirea imaginilor personale, comportamentul online și, la vârsta potrivită, relațiile sexuale.
O’Malley Dunlop consideră că această continuitate, de la vârsta preșcolară până la finalul școlii secundare, poate ajuta tinerii să înțeleagă mai clar că acceptul unei persoane trebuie să existe și că poate fi retras.
Educația trebuie să fie potrivită vârstei
Ideea centrală susținută de expertă este că educația privind consimțământul nu trebuie să arate la fel pentru toate vârstele.
La grădiniță poate însemna doar respectarea spațiului personal.
În școala primară poate include discuții despre limite și comportament.
În adolescență, subiectul poate fi extins la relații, presiune, intimitate și consimțământ sexual.
În această formă, educația nu este prezentată ca o singură lecție, ci ca un proces care evoluează odată cu copilul.
Ellen O’Malley Dunlop își încheie mandatul european
O’Malley Dunlop a condus Dublin Rape Crisis Centre timp de zece ani și este membră a GREVIO, grupul de experți al Consiliului Europei care monitorizează aplicarea Convenției de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice.
Mandatul său se încheie în această lună.
Ea a ocupat și funcția de vicepreședinte al organismului european.
Locul său urmează să fie preluat de Michelle Walsh, directoarea Men Overcoming Violence, organizație care lucrează cu bărbați implicați în comportamente abuzive.
Pentru O’Malley Dunlop, una dintre concluziile perioadei petrecute în domeniul prevenirii violenței este că discuția despre consimțământ nu ar trebui să înceapă atunci când apare deja o problemă.
În viziunea sa, educația trebuie construită gradual, pornind de la lucruri pe care și un copil foarte mic le poate înțelege: propriul spațiu, posibilitatea de a spune „nu” și obligația de a respecta același răspuns atunci când vine din partea altcuiva.
