Reunificarea Republicii Irlanda cu Irlanda de Nord ar putea costa statul irlandez între 3,2 și 25 de miliarde de euro în primul an, în funcție de modul în care ar fi organizată tranziția și de acordurile financiare încheiate cu Regatul Unit. Estimările apar într-un nou plan prezentat de Fine Gael la reuniunea partidului de la Cork, care propune și constituirea unui fond special pentru finanțarea unei eventuale reunificări.
Documentul, intitulat „A Blueprint for a Unified Island”, nu stabilește un cost unic și nici nu reprezintă o decizie de reunificare. El examinează mai multe posibilități, de la păstrarea temporară a unor instituții distincte în Irlanda de Nord până la armonizarea rapidă a salariilor, pensiilor și prestațiilor sociale cu cele din Republică.
Diferența uriașă dintre estimări este una dintre concluziile centrale ale analizei economice realizate de profesorul Stephen Kinsella. Aceasta arată că prețul unei eventuale schimbări constituționale depinde de alegeri politice și administrative care încă nu au fost făcute, dar și de responsabilitățile financiare pe care Londra ar accepta să le păstreze.
De ce variază costurile atât de mult
Fine Gael a prezentat patru modele posibile: un stat unitar, o structură federală, o integrare administrată treptat și un scenariu cu costuri ridicate. Fiecare presupune o altă viteză de armonizare a serviciilor și cheltuielilor publice de pe cele două părți ale frontierei.
În varianta federală, Irlanda de Nord și-ar păstra o administrație distinctă, iar salariile și prestațiile sociale ar ajunge treptat la nivelurile din Republică pe parcursul a 20 de ani. Menținerea celor două sisteme ar presupune, în acest model, aproximativ 500 de milioane de euro anual.
Scenariul de integrare administrată prevede o perioadă de 15 ani pentru apropierea salariilor și prestațiilor sociale, alături de investiții suplimentare de 1,5 miliarde de euro anual în primul deceniu. Costurile asociate funcționării paralele a sistemelor sunt estimate aici la 250 de milioane de euro pe an.
La extrema cealaltă se află modelul cu costuri ridicate: salariile și prestațiile sociale ar fi aduse la nivelurile din Republică încă din prima zi, fără programul suplimentar de investiții prevăzut în varianta administrată. Costul anual al funcționării a două sisteme ar ajunge la un miliard de euro, potrivit ipotezelor modelului.
Un factor decisiv este negocierea cu guvernul britanic în privința pensiilor deja acumulate și a dobânzilor aferente datoriei. Documentul arată că această înțelegere poate modifica puternic povara asupra bugetului irlandez în primii ani. Prin urmare, cifrele nu trebuie interpretate ca o factură sigură și inevitabilă pe care Dublinul ar urma să o plătească.
Analiza merge până la 25 de ani de la o posibilă reunificare. Pentru acel moment, scenariul cel mai costisitor indică o cheltuială anuală de 41,2 miliarde de euro. În varianta integrării administrate, estimările pentru anul 25 se situează între 4,2 și 24,1 miliarde de euro anual, în funcție de ipotezele folosite.
Aceste sume sunt proiecții de cheltuieli publice în scenarii ipotetice, nu bugete adoptate sau obligații financiare deja asumate. Raportul examinează și potențialele beneficii economice ale reunificării, însă nu prezintă un rezultat cert, valabil pentru orice variantă.
Fine Gael propune un fond special și o structură guvernamentală
Dincolo de calcule, partidul condus de vicepremierul Simon Harris propune ca Irlanda să înceapă pregătirile instituționale înaintea oricărui eventual referendum. Printre măsuri se află crearea unui fond suveran dedicat cheltuielilor de tranziție, numit Future Unified Island Fund.
Fine Gael solicită și înființarea unei unități de planificare constituțională în cadrul Departamentului Taoiseach, coordonată inclusiv de un ministru de stat responsabil pentru relațiile Nord–Sud. O altă propunere este constituirea unui forum constituțional permanent, în care să poată fi dezbătute problemele politice și practice ale unei eventuale reunificări.
Într-o asemenea pregătire ar trebui analizate sistemele de sănătate și educație, impozitarea, pensiile, ajutoarele sociale, securitatea și organizarea viitoarelor instituții. Fine Gael propune totodată intensificarea colaborării economice între cele două jurisdicții și dublarea finanțării alocate fondului guvernamental pentru reconciliere.
Nu toate aceste măsuri sunt decizii ale Guvernului. Ele sunt propuneri ale unui partid aflat la guvernare, care necesită examinare politică, acorduri și, după caz, măsuri administrative ori legislative distincte.
Simon Harris a susținut că cei care își doresc reunificarea trebuie să fie pregătiți să discute nu doar aspirația politică, ci și dificultățile practice. Liderul Fine Gael a insistat asupra respectării identităților și tradițiilor diferite de pe insulă, în contextul în care procesul de pace și reconciliere rămâne esențial.
Planul face trimitere la cercetările profesorilor Stephen Kinsella și Deirdre Heenan. Cea din urmă subliniază că pregătirea pentru eventuale schimbări constituționale nu trebuie confundată cu impunerea unui rezultat. În această interpretare, analizarea riscurilor, a instituțiilor și a costurilor reprezintă o responsabilitate de guvernare, chiar și pentru cetățenii care nu susțin reunificarea.
Reacții favorabile, dar fără un calendar de referendum
Inițiativa a fost primită favorabil de lidera Sinn Féin, Mary Lou McDonald, care a apreciat propunerile Fine Gael și a cerut continuarea discuțiilor cu opoziția, partidele din Irlanda de Nord, societatea civilă și comunitățile irlandeze din străinătate.
Lidera SDLP, Claire Hanna, a salutat la rândul său schimbarea de accent către pregătirea concretă a unei posibile reunificări. Ea a susținut că partidele guvernamentale ar trebui să lucreze împreună la un program comun, folosind contribuțiile mediului politic și civic.
Demersul Fine Gael vine și după propunerea premierului Micheál Martin privind înființarea unei inițiative dedicate studierii scenariilor constituționale viitoare. Cele două inițiative arată un interes crescut pentru evaluarea implicațiilor reunificării, fără a însemna că există deja o decizie sau o dată stabilită pentru vot.
Schimbarea statutului Irlandei de Nord rămâne legată de principiul consimțământului prevăzut de Acordul din Vinerea Mare. Un raport economic ori un plan de partid nu poate înlocui procedurile constituționale și acordul democratic necesar.
Fine Gael precizează că recomandările sale vor continua să fie discutate și revizuite, urmând ca un set de propuneri definitivate să fie înaintat grupului parlamentar al partidului în 2027, înainte de împlinirea a 30 de ani de la Acordul din Vinerea Mare. Până atunci, intervalul de 3,2–25 de miliarde de euro rămâne o estimare a unor opțiuni posibile, nu costul stabilit al unei reunificări hotărâte.
