Numărul persoanelor care au părăsit Irlanda prin programul de întoarcere voluntară a crescut cu 223% în acest an comparativ cu 2023, a declarat ministrul de stat responsabil pentru migrație, Colm Brophy. Oficialul a subliniat că sistemul trebuie să rămână „ferm, echitabil și eficient”.
Datele din ultimii ani
În anul 2024, 934 de persoane au părăsit Irlanda prin întoarcere voluntară. În 2025, până la data de 27 iunie, 808 persoane au ales această opțiune. Din 2020 până în prezent, peste 2.300 de persoane au părăsit Irlanda în mod voluntar prin acest program.
Ministrul a adăugat că în 2024, 615 persoane au fost respinse în procesul de solicitare a protecției internaționale. Declarațiile sale au fost făcute ca răspuns la o întrebare adresată în Dáil de deputatul Sinn Féin Matt Carthy.
Ce presupune întoarcerea voluntară?
Potrivit lui Brophy, opțiunea întoarcerii voluntare este disponibilă doar înainte de emiterea unui ordin de deportare. Persoanele care au fost condamnate pentru infracțiuni grave nu sunt eligibile pentru acest program.
După ce o cerere de protecție internațională este respinsă definitiv, solicitantul este informat că are la dispoziție cinci zile pentru a opta pentru întoarcerea voluntară. În cazul în care nu o face, este emis un ordin de deportare.
Ministrul a menționat că există „semnale clare în întreaga Europă” că persoanele care aleg să se întoarcă voluntar nu revin ulterior în statul din care au plecat.
Întrebări despre transparență și urmărirea persoanelor
Deputatul Matt Carthy a cerut detalii despre respectarea obligațiilor de către cei care se întorc voluntar: trebuie să trimită dovada părăsirii țării în termen de trei zile de la sosirea în statul de origine. În caz contrar, este emis automat un ordin de deportare.
Carthy a întrebat și dacă autoritățile cunosc numărul exact al persoanelor aflate încă în statul irlandez după o decizie negativă finală sau după emiterea unui ordin de deportare.
Brophy a recunoscut că Irlanda nu dispune de un sistem formal de înregistrare a ieșirii din țară. Deși „majoritatea covârșitoare” a celor care primesc ordin de deportare părăsesc efectiv Irlanda, lipsa unui sistem de urmărire face imposibilă confirmarea exactă a plecărilor.
Dificultăți cauzate de zona de circulație comună
Ministrul a explicat că implementarea unui astfel de sistem de urmărire ar fi dificilă din punct de vedere practic și ar impune „o povară semnificativă asupra liberei circulații”, în special între Republica Irlanda și Irlanda de Nord, care împărtășesc un regim de mobilitate fără controale la frontieră.
