Un nou raport Barnardos scoate la lumină realități dramatice din familiile irlandeze: părinți care sar peste mese, lipsă de încălțăminte pentru copii, și stres financiar profund care afectează direct sănătatea mentală a celor mici.
Patru din zece părinți din Irlanda au fost nevoiți să se împrumute pentru a acoperi cheltuieli esențiale pentru copiii lor, în ultimul an. Situația este alarmantă, potrivit celui mai recent raport anual realizat de Barnardos, care analizează impactul crizei costului vieții asupra familiilor.
Pe baza unui sondaj reprezentativ la nivel național realizat pe 1.000 de părinți, raportul arată că aproape o treime au acumulat restanțe la facturile de energie, din cauza veniturilor insuficiente. Totuși, față de anul trecut, s-a observat o scădere ușoară a numărului celor care au redus sau eliminat complet încălzirea și electricitatea — semn interpretat de organizație ca fiind rezultatul scăderii prețurilor la energie, nu al unei îmbunătățiri reale a veniturilor.
Părinți care renunță la mese pentru a-și hrăni copiii
Un alt indicator grav: 40% dintre părinți au recunoscut că au sărit peste mese sau și-au redus porțiile pentru ca cei mici să aibă ce mânca. În plus, 12% au apelat la băncile de alimente, iar 19% au fost nevoiți să reducă sau să renunțe complet la hrană, în ultimele șase luni.
Deși procentele au scăzut marginal față de 2024, realitatea rămâne neschimbată: zeci de mii de copii trăiesc în lipsuri constante, fără haine potrivite, fără căldură și fără acces la activități sociale normale pentru vârsta lor.
Copii excluși social, părinți copleșiți de griji
78% dintre părinți au declarat că presiunile financiare le afectează negativ copiii. În 19% din cazuri, impactul este descris ca fiind „semnificativ”. Aproximativ 200.000 de copii sunt direct afectați, potrivit estimărilor Barnardos.
Printre cei mai vulnerabili se numără părinții singuri și tinerii între 18 și 24 de ani. Aproape o treime dintre familiile monoparentale au raportat efecte majore asupra copiilor, comparativ cu 16% în cazul familiilor cu doi părinți. Jumătate dintre părinții singuri au fost nevoiți să reducă cheltuielile pentru îmbrăcăminte, iar 25% nu și-au permis să-și încălzească locuințele.
„Unele familii nu mai au nicio bucurie în viață”
Suzanne Connolly, director executiv Barnardos, a descris concluziile raportului drept „crunte”. A explicat că stresul financiar afectează nu doar siguranța și sănătatea copiilor, ci și echilibrul lor emoțional. „Sunt familii care nu-și permit să le cumpere copiilor pantofi. Unii părinți sar peste mese. Alții nu le permit copiilor să participe la petreceri pentru că nu au bani pentru un cadou”, a spus ea.
A subliniat că în mod absolut minim, orice copil ar trebui să aibă acces la hrană nutritivă, haine adecvate, energie electrică și căldură în locuință. În plus, participarea la activități sportive și culturale nu ar trebui să fie un lux inaccesibil.
Sărăcia, stabilă dar profundă. Crește însă riscul de marginalizare
Raportul atrage atenția că rata deprivării în rândul copiilor a rămas aproape neschimbată – în jur de 21%. Însă procentul celor aflați în risc de sărăcie a crescut la 15,3%, iar cel al copiilor în sărăcie constantă s-a dublat aproape, ajungând la 8,5%.
În ciuda măsurilor punctuale aplicate de guvern în ultimii ani, Barnardos afirmă că realitatea din teren nu s-a schimbat semnificativ din 2021 încoace. Problemele persistă, iar familiile aflate chiar la limita pragului de eligibilitate pentru ajutoare sociale sunt printre cele mai afectate.
Ce propune Barnardos?
Organizația solicită guvernului să introducă măsuri concrete în următorul buget:
- Creșterea alocației pentru copii: +6 euro pentru cei sub 12 ani, +15 euro pentru cei peste 12 ani;
- Extinderea dreptului la subvenția pentru încălzire pentru familiile care beneficiază de „working family payment”.
„Sunt măsuri simple, directe, care pot face o diferență enormă pentru sute de mii de copii”, a conchis Connolly.
Într-o țară cu resurse, faptul că părinții trebuie să aleagă între a mânca și a-și încălzi casa este un semnal de alarmă. Copiii nu ar trebui să plătească prețul unei crize pe care nu au provocat-o.
