Autoritățile irlandeze au analizat posibilitatea reducerii cu până la 40 de zile a pedepselor cu închisoarea, într-o încercare de a elibera locuri într-un sistem penitenciar supraaglomerat. Un calcul intern al Irish Prison Service arăta că această măsură ar fi permis ieșirea imediată din detenție a 150 de persoane, inclusiv a unor condamnați pentru infracțiuni sexuale și fapte grave de violență. Documentele au devenit publice joi, 29 octombrie, dar analiza datează din iulie 2025 și nu reprezintă o decizie de eliberare a deținuților.
Informațiile provin din documente obținute de jurnalistul Ken Foxe pentru Irish Examiner, în urma unui apel în baza legislației privind accesul la informații publice. Ele arată cât de departe ajunseseră discuțiile administrative despre reducerea presiunii asupra închisorilor, fără să demonstreze că propunerea a fost adoptată sau aplicată.
Varianta cea mai amplă, care prevedea scurtarea cu 40 de zile a pedepselor, ar fi dus la eliberarea imediată a 150 de persoane. Printre acestea se numărau 24 de persoane condamnate pentru infracțiuni sexuale, două pentru infracțiuni de omor și 37 pentru tentative sau amenințări cu omorul. Alte nouă persoane executau pedepse pentru spargeri, iar șase pentru infracțiuni legate de arme și explozibili. Categoriile enumerate nu reprezintă întreaga listă a celor 150.
Documentul examina și două variante mai restrânse. O reducere cu 20 de zile ar fi permis eliberarea imediată a 73 de persoane, în timp ce reducerea cu 30 de zile ar fi vizat 109 persoane. Aceste cifre sunt estimări făcute la momentul analizei, nu numere de persoane care au fost efectiv puse în libertate.
Diferența este esențială: un scenariu administrativ care calculează câți oameni ar putea părăsi închisoarea nu este echivalent cu o hotărâre a Guvernului, cu schimbarea legislației sau cu o eliberare deja produsă. Documentele publicate nu stabilesc că toate categoriile de infracțiuni ar fi fost eligibile într-o eventuală măsură finală.
De ce a fost luată în calcul o asemenea măsură
Presiunea asupra sistemului era deja severă în primăvara anului trecut. Într-o scrisoare trimisă Departamentului Justiției în martie 2025, directoarea generală a Irish Prison Service, Caron McCaffrey, avertiza că sunt necesare măsuri drastice și imediate pentru reducerea numărului de persoane aflate în detenție la niveluri mai sigure.
O altă corespondență descria situația de la Cloverhill, în Dublin, închisoare folosită în principal pentru persoane aflate în arest preventiv. Unitatea funcționa la 124% din capacitate, iar 91 de persoane dormeau pe saltele așezate pe podea. Conducerea fusese nevoită să transforme celule individuale în spații pentru două persoane.
Soluția obișnuită, transferarea unor deținuți către alte unități, devenise dificilă tocmai pentru că și restul sistemului era supraaglomerat. La data corespondenței, în penitenciare se aflau 5.463 de persoane, în condițiile unei capacități de 4.672 de locuri. Diferența era de 791 de persoane peste numărul de paturi indicat în documente.
McCaffrey solicita îndrumări urgente și în legătură cu posibilitatea folosirii unor spații care nu erau certificate pentru cazarea deținuților. O asemenea situație ridică probleme distincte de simpla lipsă a unui pat: condițiile de siguranță, supravegherea, accesul la servicii medicale și capacitatea personalului de a gestiona incidente într-un spațiu suprasolicitat.
Datele ulterioare confirmă că problema nu a dispărut. Potrivit raportului anual al Irish Prison Service pentru 2025, la sfârșitul anului erau 5.753 de persoane în detenție, iar 596 dormeau pe saltele pe podea. Numărul persoanelor încarcerate crescuse cu 15% față de sfârșitul anului precedent.
În iulie 2026, inspectorul-șef al penitenciarelor, Mark Kelly, a prezentat o altă imagine a crizei: 5.817 persoane aflate în detenție la 9 iulie, pentru o capacitate de 4.767 de locuri. Dintre acestea, 520 dormeau pe saltele pe podea. Inspectorul a calificat condițiile drept o rușine națională și a avertizat asupra riscului încălcării standardelor europene privind tratamentele inumane sau degradante.
Între siguranța publică și lipsa locurilor
Publicarea calculelor privind scurtarea pedepselor deschide o întrebare sensibilă: cum poate statul reduce supraaglomerarea fără să compromită protecția publicului și drepturile victimelor? Faptul că analiza includea persoane condamnate pentru infracțiuni grave face necesară o distincție între un exercițiu numeric și regulile concrete care ar trebui să însoțească orice eventuală decizie.
În Irlanda există deja mecanisme legale de eliberare temporară, reglementate inclusiv prin Criminal Justice Act 1960, dar acestea nu trebuie confundate automat cu reducerea generală a pedepselor analizată în documentele din 2025. Condițiile de eligibilitate, restricțiile aplicabile anumitor condamnări și evaluarea individuală sunt chestiuni juridice separate. Din materialele făcute publice nu rezultă că ar fi fost stabilit un mecanism final pentru reducerea uniformă cu 40 de zile.
La solicitarea Irish Examiner, Departamentul Justiției a transmis că ministrul Jim O’Callaghan cunoaște foarte bine constrângerile de capacitate. Instituția a indicat o abordare pe două direcții: construirea de locuri suplimentare și extinderea măsurilor care permit sancțiuni fără privare de libertate, acolo unde acestea sunt adecvate.
Potrivit departamentului, programul de extindere a penitenciarelor ar urma să aducă peste 1.500 de locuri noi în anii următori. Autoritățile au invocat și măsuri pentru protecția angajaților, inclusiv îmbunătățirea echipamentelor de protecție și înăsprirea sancțiunilor pentru agresarea ori amenințarea unui ofițer penitenciar.
Organizațiile specializate avertizează însă că extinderea clădirilor, singură, nu rezolvă toate cauzele crizei. Irish Penal Reform Trust a arătat, pe baza raportului anual pentru 2025, că 74% dintre încarcerările rezultate din condamnări au vizat pedepse de cel mult 12 luni. Organizația susține folosirea mai amplă a unor alternative supravegheate pentru cazurile potrivite și atrage atenția că supraaglomerarea reduce accesul la programe de pregătire, muncă și reintegrare.
Această poziție nu înseamnă că organizația susține eliberarea automată a persoanelor condamnate pentru infracțiuni grave. Dezbaterea privește atât proporționalitatea pedepselor și folosirea arestului preventiv, cât și condițiile în care o sancțiune executată în comunitate poate proteja societatea.
Costurile completează tabloul. Raportul penitenciar pentru 2025 indică un cost mediu anual de 103.334 de euro pentru un loc de detenție disponibil și deservit de personal. Suma este un indicator al cheltuielilor sistemului, nu o economie care s-ar realiza automat prin eliberarea unui singur deținut.
Deocamdată, informația nouă este existența și conținutul analizei din iulie 2025, nu aprobarea unei reduceri de pedepse. Guvernul indică extinderea capacității și alternativele la închisoare drept direcții de acțiune, în timp ce documentele obținute arată cât de urgentă devenise căutarea unor soluții pentru penitenciarele care nu mai aveau locuri suficiente.
