Curtea Supremă din Irlanda va analiza apelul unei bunici din România care susține că avea dreptul la indemnizația de îngrijire, după ce cererea sa a fost refuzată de autoritățile statului. Instanța a decis că speța ridică o problemă de interes public și merită examinată la cel mai înalt nivel juridic.
Femeia a contestat refuzul acordării indemnizației pentru îngrijitor, după ce a solicitat sprijin financiar pentru a avea grijă de cei doi nepoți ai săi. Deși autoritățile au recunoscut că minorii aveau nevoie de îngrijire permanentă, cererea a fost respinsă pe alte criterii legale.
Potrivit documentelor din instanță, bunica a ajuns în Irlanda în septembrie 2021, împreună cu soțul său. Aceștia s-au mutat în locuința fiicei și a ginerelui, pentru a ajuta la îngrijirea copiilor, ambii având nevoi speciale serioase. Din acel moment, femeia a oferit aproximativ 35 de ore de îngrijire pe săptămână.
În ianuarie 2022, aceasta a depus o cerere pentru indemnizația de îngrijire. Totuși, solicitarea a fost respinsă, chiar dacă nivelul de îngrijire necesar copiilor nu a fost contestat. Statul a considerat că solicitanta nu îndeplinea condiția de rezidență obișnuită în Irlanda la momentul depunerii cererii.
În plus, autoritățile au apreciat că femeia nu a demonstrat că dispune de suficiente resurse financiare pentru a nu deveni o povară pentru sistemul social. Acest criteriu este prevăzut atât de legislația națională, cât și de directivele europene aplicabile cetățenilor Uniunii Europene.
Conform normelor europene, cetățenii UE pot locui într-un alt stat membru pentru mai mult de trei luni dacă lucrează, sunt independenți, sau dispun de resurse suficiente și asigurare medicală. În acest caz, autoritățile irlandeze au concluzionat că aceste condiții nu erau îndeplinite.
Femeia a contestat inițial decizia printr-un apel administrativ, însă acesta a fost respins în februarie 2023. Ulterior, a solicitat o revizuire a cazului, care a menținut refuzul în aprilie 2024. Între timp, în mai 2024, bunica și soțul său s-au întors în România.
Cu toate acestea, în octombrie 2024, instanța i-a acordat permisiunea de a iniția o acțiune de control judiciar. Procesul a fost analizat de Înalta Curte, care a decis în cele din urmă împotriva solicitantei. Judecătorul a reținut că oferirea de masă și cazare nu echivalează cu desfășurarea unei activități economice.
Totodată, instanța a apreciat că autoritățile au fost îndreptățite să considere că solicitanta risca să devină o povară nejustificată pentru stat. Această concluzie a fost esențială în menținerea deciziei de refuz.
Cu toate acestea, judecătorul a remarcat că situația este „greu de considerat justă”, având în vedere că o persoană irlandeză aflată într-o situație identică ar fi avut dreptul la indemnizație. Acest aspect a stat la baza cererii de apel depuse la Curtea Supremă.
Autoritățile statului au susținut că speța nu ridică probleme generale de interes public și nu implică interpretări complexe ale legislației europene. Totuși, Curtea Supremă a decis contrariul și a acceptat să analizeze apelul.
Instanța a precizat că dosarul ridică o problemă importantă privind definirea statutului de „lucrător” în sensul dreptului european. Această interpretare ar putea avea implicații și pentru alte cazuri similare, inclusiv pentru alți cetățeni europeni aflați în Irlanda.
Decizia Curții Supreme este așteptată cu interes, întrucât ar putea clarifica modul în care legislația socială irlandeză se aplică membrilor de familie ai cetățenilor UE care oferă îngrijire neplătită în cadrul familiei.
