O femeie din India, stabilită legal în Irlanda și angajată în Dublin, spune că trăiește cu teamă după ce a fost atacată de un grup de adolescenți în timp ce se întorcea seara de la serviciu.
Femeia, prezentată sub numele fictiv Veronica pentru a-i proteja identitatea, locuiește singură în centrul capitalei irlandeze și muncește pentru a putea plăti studiile universitare ale celor doi copii rămași în India.
Ea a povestit că agresiunea s-a produs într-o seară din aprilie, în jurul orei 22:30, când se apropiase deja de locuință.
Doi băieți ar fi lovit-o din spate, iar când a început să fugă, mai mulți adolescenți au urmărit-o și au împins-o pe carosabil.
Femeia spune că a suferit răni la nas, buze, gingii și dinți și că avea sânge pe față.
Trecătorii i-au oferit ajutor și s-au oferit să cheme o ambulanță, însă ea a refuzat, temându-se că ar putea fi obligată să plătească intervenția.
A mers singură acasă și nu a povestit imediat nimănui ce se întâmplase.
Rănile au fost observate la biserică
Veronica participă regulat la slujbele de la biserica Our Lady of Lourdes, de pe Seán McDermott Street, în nordul centrului Dublinului.
La scurt timp după agresiune, a citit un text în timpul unei slujbe, iar membrii comunității au observat rănile de pe fața sa.
O călugăriță din parohie, sora Monica Kelly, a însoțit-o la Garda și a ajutat-o să obțină o programare la dentist.
Comunitatea religioasă a contribuit și la acoperirea unor cheltuieli medicale.
Femeia spune că teama nu a dispărut.
Ea evită să se întoarcă singură de la serviciu și așteaptă, atunci când poate, ca cineva să o însoțească.
Susține că adolescenții care au atacat-o se află în continuare în zonă și că uneori se apropie de trecători cu bicicletele, aruncă sticle sau adresează insulte.
Veronica afirmă că, într-un alt incident, un bărbat a lovit-o cu piciorul în timp ce trecea pe lângă ea.
„Îmi place să ies, dar nu pot. Nu am familie și nici prieteni aici. Sunt singură”, a mărturisit femeia.
Biserica Catolică critică discursul împotriva migranților
Cazul femeii apare într-un moment în care liderii Bisericii Catolice din Irlanda critică tot mai des discursurile ostile față de imigrație.
Papa Leon al XIV-lea a cerut recent guvernelor să protejeze și să primească persoanele care își părăsesc țările în căutarea siguranței și a unei vieți mai bune.
În timpul unei vizite pe insula italiană Lampedusa, una dintre principalele porți de intrare în Europa pentru migranții care traversează Mediterana, Suveranul Pontif a adus un omagiu celor care au murit pe mare.
În Irlanda, arhiepiscopul catolic de Dublin, Dermot Farrell, a avertizat asupra răspândirii urii și a respingerii în orașele și localitățile țării.
El a amintit că generații întregi de irlandezi au găsit adăpost și oportunități în alte state.
Arhiepiscopul a descris drept rușinoasă posibilitatea ca Irlanda să construiască acum o societate care refuză altora aceeași șansă pe care irlandezii au primit-o în trecut.
Episcopii contestă restricțiile privind reunificarea familiilor
Biserica Catolică a intrat și într-un conflict direct cu Guvernul pe tema noii legislații privind protecția internațională.
Episcopii au criticat prevederea care obligă persoanele cărora li s-a acordat azil sau o altă formă de protecție să aștepte doi ani înainte de a putea solicita reunificarea cu membrii familiei.
Consiliul episcopal pentru migranți și refugiați a descris măsura drept una care privilegiază fermitatea în detrimentul echității și care afectează unitatea familiei.
Poziția Bisericii este mai deschisă decât discursul promovat de o parte a clasei politice și de grupările care cer restricții mai dure asupra imigrației.
Întrebarea este însă în ce măsură această poziție este împărtășită și de credincioșii catolici obișnuiți.
„Suntem cu toții copiii lui Dumnezeu”
Credincioșii intervievați în mai multe biserici din centrul Dublinului au exprimat opinii favorabile primirii migranților, dar au recunoscut și existența unor dificultăți reale.
Sora Monica Kelly, care a locuit și a lucrat timp de 24 de ani în Coreea de Sud, afirmă că Irlanda se confruntă cu probleme legate de imigrație, însă acestea nu trebuie puse în seama persoanelor venite aici.
Ea spune că mulți migranți fac munci pe care localnicii nu mai sunt dispuși să le accepte și contribuie la funcționarea economiei și a serviciilor.
În opinia sa, presiunile apar deoarece Guvernul nu a reușit să rezolve criza locuințelor și dificultățile din serviciile publice nici pentru populația deja existentă.
Creșterea numărului de locuitori pune inevitabil o presiune suplimentară, dar migranții nu trebuie transformați în țapi ispășitori pentru eșecurile administrației.
O femeie în vârstă de 84 de ani, care participă la slujbele aceleiași biserici, spune că nu a avut probleme cu străinii din cartier.
„Trebuie să trăim cu toții. Suntem cu toții copiii lui Dumnezeu”, a afirmat aceasta.
Credincioșii susțin primirea migranților, dar cer reguli clare
La biserica St Saviour’s de pe Dominick Street, un alt participant la slujbă a spus că Biserica va înclina întotdeauna spre milă și deschidere.
El a apreciat vizita Papei la Lampedusa și mesajul de solidaritate transmis migranților.
În același timp, consideră că Irlanda trebuie să aibă un sistem care să împiedice abuzurile și să stabilească reguli clare privind intrarea și șederea în țară.
Bărbatul a atras atenția asupra presiunii exercitate asupra medicilor de familie, locuințelor și serviciilor din zonele rurale.
Problema principală, în opinia sa, este durata foarte mare a procedurilor prin care sunt analizate cererile de protecție internațională.
Persoanele care așteaptă un răspuns pot rămâne ani întregi în hoteluri sau centre de cazare, o situație considerată nefavorabilă atât pentru ele, cât și pentru comunitățile locale.
Irlanda, o țară construită și prin emigrare
Iva Beranek, originară din Croația și stabilită în Irlanda de peste două decenii, spune că respectarea demnității fiecărei persoane reprezintă o valoare fundamentală a credinței catolice.
Ea a devenit cetățean irlandez în 2022 și își amintește că Irlanda era extrem de primitoare atunci când a sosit.
În ultimii ani, afirmă că a observat o schimbare.
Uneori ezită să spună de unde provine, de teamă că reacția celorlalți ar putea fi diferită.
În opinia sa, irlandezii rămân în mare parte primitori, însă teama legată de locuințe, servicii și schimbările sociale poate produce reacții ostile.
Ea consideră că deschiderea față de migranți nu ar trebui prezentată doar ca o obligație religioasă.
Irlanda este o țară cu o istorie profundă a emigrării, iar solidaritatea față de cei care sosesc acum ar trebui să facă parte și din identitatea națională.
O dezbatere mai complicată decât două tabere opuse
Opiniile exprimate de credincioșii din Dublin arată că dezbaterea nu poate fi redusă simplu la alegerea între imigrație fără limite și închiderea frontierelor.
Mulți susțin protejarea migranților și respingerea discursurilor care îi dezumanizează.
În același timp, recunosc că sistemul de azil este lent, serviciile publice sunt suprasolicitate, iar criza locuințelor alimentează tensiunile.
Distincția importantă este cea dintre criticarea modului în care statul gestionează imigrația și transformarea persoanelor venite din alte țări în ținte ale furiei publice.
Biserica încearcă să păstreze această diferență, insistând asupra demnității umane, a protejării familiei și a responsabilității Irlandei față de oamenii aflați în dificultate.
Pentru Veronica, discuția nu este una abstractă.
Este diferența dintre posibilitatea de a merge liniștită acasă după serviciu și teama că ar putea fi atacată din nou pe străzile orașului în care muncește.
