Unele persoane pot plăti o sumă forfetară în fiecare an sau periodic, prin debit direct, în

conformitate cu ceea ce este cunoscut sub numele de sistem de impozitare prin „Auto-

Evaluare”. Acest sistem este utilizat de către persoanele fizice care desfăşoară activităţi

independente sau care obţin venituri provenind din surse străine.

 

Obligaţiile fiscale în Irlanda pot fi influenţate de statutul dumneavoastră şi anume dacă

sunteţi rezident sau dacă aveţi domiciliul stabil în acest stat. Dacă nu îndepliniţi condiţiile

de rezidenţă într-un anumit an, Irlanda poate constitui statul de rezidenţă “obişnuită”,

aceasta deoarece acest termen se referă la ţara în care locuiţi în mod obişnuit un anumit

număr de ani. Statul în care aveţi locuinţa permanentă este cunoscut ca fiind statul de

domiciliu.

 

Din punct de vedere fiscal, statutul de rezident depinde de numărul de zile petrecute în

Irlanda pe parcursul unui an fiscal (un an fiscal este reprezentat de perioada cuprinsă între

1 ianuarie şi 31 decembrie a fiecărui an).

 

Sunteţi rezident pe parcursul unui an din punct de vedere fiscal, dacă:

• aţi petrecut cel puţin 183 de zile în Irlanda în acel an în intervalul 1 ianuarie – 31

decembrie sau,

• aţi petrecut cel puţin 280 de zile în Irlanda, într-un interval de doi ani fiscali consecutivi,

atunci veţi fi considerat rezident pentru cel de-al doilea an fiscal.

 

Termenul de rezident obişnuit, spre deosebire de termenul de rezident, se referă la

particularităţile rezidenţei unei persoane pe parcursul unui număr de ani. Dacă veniţi în

Irlanda pentru prima dată şi rămâneţi rezident pe durata a trei ani fiscali consecutivi, veţi

dobândi statutul de rezident obişnuit de la începutul celui de-al patrulea an fiscal.

 

Domiciliul este un concept de drept general, acesta putând fi interpretat în sens larg ca

fiind şederea într-o anumită ţară cu intenţia de a rezida în permanenţă în acel loc. Fiecare

persoană are un domiciliu de origine la naştere. Domiciliul de origine va rămâne aplicabil

până în momentul în care contribuabilul va dobândi un domiciliu nou ales. Cu toate

acestea, înainte ca domiciliul de origine să devină irelevant, trebuie să existe dovezi clare

că individul are intenţia de a rezida permanent într-o altă ţară şi că a renunţat să se mai

întoarcă vreodată pentru a locui în statul de origine.

 

Dacă veniţi în Irlanda într-un anumit an, dar nu sunteţi prezent numărul necesar de zile,

puteţi alege să deveniţi rezident pentru acel an, cu condiţia de a rămâne rezident şi

în anul următor. Cu toate acestea, odată ce aţi făcut această alegere, nu vă veţi putea

 

schimba opţiunea. Ca rezident veţi fi supus obligaţiei de a plăti impozitul pentru toate

veniturile obţinute în cursul anului fiscal de la sosirea în Irlanda, indiferent de sursa

veniturilor şi locul de provenienţă. Cu toate acestea, veniturile obţinute la locul de muncă

vor fi impozitate numai începând cu data sosirii dumneavoastră în Irlanda. Opţiunea cu

privire la locul de rezidenţă poate fi făcută în scris la biroul fiscal local.

 

Dacă rămâneţi rezident în Irlanda în cursul unui an fiscal şi puteţi demonstra că

intenţionaţi să rămâneţi rezident şi în anul fiscal următor, nu veţi fi supus obligaţiei de a

plăti impozit şi pentru veniturile din muncă obţinute înainte de a sosi în Irlanda.

Dacă sunteţi rezident în Irlanda pe durata unui an fiscal şi decideţi să părăsiţi ţara,

cu intenţia de a nu rezida şi pe parcursul anului fiscal următor, în aceste condiţii nu vi

se va reţine impozitul pe veniturile obţinute din munca desfăşurată în afara Irlandei,

corespunzător perioadei din an de după plecarea dumneavoastră din acest stat.

 

Este recomandabil să informaţi autorităţile fiscale asupra intenţiei de a părăsi teritoriul

Irlandei deoarece în anumite situaţii puteţi beneficia de rambursarea impozitului plătit.

Pentru aceasta, va trebui să prezentaţi autorităţilor fiscale formularul P50 însoţit de

Formularul P45 (părţile 2 şi 3), emis de angajatorul dumneavoastră.

Având în vedere faptul că anumite venituri pot fi impozitate atât în statul în care au fost

obţinute cât şi în statul de reşedinţă, Irlanda a încheiat o serie de acorduri bilaterale

pentru evitarea dublei impuneri, pentru a elimina situaţiile de dublă impunere sau pentru

a acorda credit în cazul în care impozitul este plătit în ambele state. Un astfel de acord a

fost încheiat şi cu România.

 

În general, în cazul în care veniturile ar trebui impozitate atât în Irlanda cât şi în România,

dubla impunere este evitată prin:

• Scutirea de impozitul pe venit în una din ţări sau

• Acordarea de credit într-unul din state pentru impozitul plătit în celălalt stat

pentru aceeaşi categorie de venituri.

 

Având în vedere faptul că regimul fiscal aplicabil veniturilor poate depinde de tipul şi sursa

acestora, vă recomandăm să contactaţi autorităţile fiscale pentru a verifica regimul fiscal

care este aplicabil în cazul dumneavoastră.

 

 

 

(sursa: Ghidul lucratorului Roman publicat de Ambasada Romaniei in Irlanda)