Numărul persoanelor aflate în centre și alte spații de cazare de urgență finanțate de autoritățile locale din Irlanda a depășit pentru prima dată pragul de 18.000. Datele pentru septembrie, publicate de Departamentul Locuințelor, indică 18.065 de persoane, dintre care 5.897 sunt copii. Noul record arată că dificultățile de acces la o locuință stabilă continuă să afecteze mii de familii, în pofida măsurilor anunțate de Guvern.
Față de august, când erau înregistrate 17.885 de persoane, totalul a crescut cu 180. În iulie erau 17.527. Creșterea este astfel vizibilă în fiecare dintre ultimele trei luni raportate, deși ritmul lunar nu a fost constant. Numărul copiilor a urcat de la 5.830 în august la 5.897 în septembrie, o diferență de 67.
Raportarea a fost publicată cu aproximativ două săptămâni întârziere. Cifrele urmau să apară la sfârșitul lunii octombrie, însă transmiterea incompletă a datelor de către autoritățile regionale, în contextul acțiunilor sindicale, a amânat centralizarea. Prin urmare, septembrie este luna la care se referă statisticile, chiar dacă publicul le-a primit abia în noiembrie.
Copiii și familiile, în centrul crizei
Dintre cele 18.065 de persoane, 12.168 erau adulți, iar 5.897 copii. Minorii locuiau în 2.821 de gospodării familiale care utilizau cazare de urgență. Alte 7.379 de persoane erau adulți singuri, fără copii aflați în întreținere, potrivit datelor prezentate la publicarea raportului.
Comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, numărul copiilor din cazare de urgență a crescut cu 659. Este o schimbare care nu poate fi explicată printr-o simplă fluctuație de la o lună la alta. În spatele acestor cifre sunt familii care trăiesc fără siguranța unei locuințe permanente și pentru care mutările, spațiul limitat sau incertitudinea privind viitorul pot afecta rutina zilnică.
Ber Grogan, directoarea executivă a Simon Communities of Ireland, a descris noile date drept profund descurajatoare. Organizația a atras atenția că aproape 5.900 de copii în cazare de urgență reprezintă echivalentul a aproximativ 197 de clase de câte 30 de elevi. Comparația este una ilustrativă, nu o măsurare a distribuției copiilor pe școli, dar ajută la înțelegerea dimensiunii problemei.
Simon Communities solicită intervenții înainte ca familiile să-și piardă locuințele, precum și acces mai bun la chirii și locuințe pe care oamenii și le pot permite. Organizația arată că presiunea combinată a chiriei, facturilor la energie, alimentelor și altor cheltuieli esențiale poate transforma o dificultate financiară temporară într-o pierdere a locuinței.
Cine apare în statistici și cine lipsește
Datele oficiale arată că, dintre adulții aflați în cazare de urgență, 7.098 erau bărbați și 5.070 femei. Așadar, bărbații reprezentau peste 58% din totalul adulților. Dublin Simon Community a atras atenția și asupra faptului că numărul femeilor adulte în această situație a depășit 5.000 pentru a doua lună consecutivă.
În privința cetățeniei, aproximativ jumătate dintre adulții înregistrați aveau cetățenie irlandeză: 6.088 de persoane. Alte 3.820 aveau cetățenia unor state din afara Spațiului Economic European, iar 2.260 erau cetățeni ai unor țări din Spațiul Economic European sau ai Regatului Unit. Aceste categorii statistice nu stabilesc cauzele pierderii locuinței și nu justifică atribuirea crizei unui anumit grup de naționalitate.
Cei mai mulți adulți aveau între 25 și 44 de ani, categorie care reprezenta 51,8% din total. Persoanele între 18 și 24 de ani reprezentau 17,7%, cele între 45 și 64 de ani 28,3%, iar persoanele de cel puțin 65 de ani 2,2%.
Este esențială și limita acestor cifre. Raportul măsoară persoanele din cazarea de urgență finanțată de autoritățile locale. Nu include automat oamenii care dorm pe stradă, pe cei care stau temporar pe canapeaua prietenilor, în locuințe supraaglomerate sau în adăposturi pentru victimele violenței domestice. Nici toate persoanele care locuiesc în structuri de primire pentru solicitanții de protecție internațională nu intră în aceeași categorie statistică.
Prin urmare, cifra de 18.065 nu reprezintă totalul tuturor persoanelor fără o locuință stabilă din Irlanda. Ea reprezintă o parte precis definită și monitorizată administrativ a problemei. Confundarea celor două noțiuni ar putea subestima amploarea reală a insecurității locative.
Ce măsuri sunt anunțate
În aceeași săptămână în care au fost publicate datele, Guvernul a prezentat un plan de acțiune pentru reducerea lipsei de locuințe în rândul copiilor și familiilor, susținut de o investiție suplimentară anunțată de 20 de milioane de euro. Existența planului nu înseamnă însă că efectele lui se reflectă deja în cifrele din septembrie, care descriu o perioadă anterioară.
Pentru persoanele aflate în risc de evacuare sau de pierdere a locuinței, momentul în care solicită sprijin poate fi decisiv. Autoritatea locală și serviciile specializate de prevenire a pierderii locuinței sunt puncte importante de contact; drepturile și opțiunile concrete depind de situația locativă și de eligibilitatea fiecărei gospodării.
Datele pentru septembrie stabilesc un nou prag negativ și confirmă că aproape 6.000 de copii depind de cazare temporară. Următoarele rapoarte lunare vor arăta dacă măsurile de prevenire și acces la locuințe reușesc să oprească această creștere, dar bilanțul publicat acum descrie deja o presiune persistentă asupra familiilor și serviciilor locale.













