Vicepremierul irlandez Simon Harris a trimis liderilor partidelor din Republica Irlanda și Irlanda de Nord un plan privind posibila reunificare a insulei și le-a cerut să-și prezinte pozițiile. Demersul, făcut public la 14 noiembrie, încearcă să deschidă o discuție comună asupra viitorului constituțional al Irlandei, inclusiv cu formațiuni care se opun unirii cu Republica.
Harris, liderul Fine Gael și ministru al Finanțelor, a transmis documentul elaborat de partidul său și a solicitat identificarea punctelor asupra cărora ar putea exista un acord. Nu este vorba despre convocarea unui referendum sau despre începerea unor negocieri oficiale pentru unificare, ci despre consultarea partidelor înainte de eventuale decizii politice.
Inițiativa vine la o săptămână după ce Fine Gael și-a prezentat, la conferința anuală a partidului, propriul plan pentru o Irlandă unită. Documentul abordează nu doar obiectivul reunificării, ci și costurile, instituțiile, serviciile publice și garanțiile necesare pentru respectarea identităților diferite de pe insulă.
Partide cu poziții opuse, invitate în aceeași discuție
Printre liderii contactați se numără premierul Micheál Martin, de la Fianna Fáil, Mary Lou McDonald, de la Sinn Féin, Cian O'Callaghan, de la Social Democrats, Ivana Bacik, de la Labour, Michael Collins, de la Independent Ireland, Richard Boyd Barrett, de la People Before Profit, Peadar Tóibín, de la Aontú, și Roderic O'Gorman, de la Partidul Verde.
Scrisorile au ajuns și la partide din Irlanda de Nord: Democratic Unionist Party (DUP), Ulster Unionist Party (UUP), Traditional Unionist Voice (TUV), Social Democratic and Labour Party (SDLP) și Alliance Party. Aceste formațiuni nu au o poziție comună asupra statutului Irlandei de Nord. Partidele unioniste susțin păstrarea acesteia în Regatul Unit, în timp ce formațiunile naționaliste urmăresc reunificarea. Alliance se definește printr-o abordare care nu se aliniază automat niciuneia dintre cele două tabere.
Prin includerea lor, Harris încearcă să evite situația în care discuția despre reunificare ar fi purtată exclusiv între formațiunile favorabile schimbării constituționale. Un acord asupra întrebărilor ce trebuie analizate nu ar însemna însă un acord asupra unificării propriu-zise.
În scrisoare, liderul Fine Gael atrage atenția că problemele privind sănătatea, educația, finanțele publice, instituțiile politice și identitatea nu pot fi ignorate doar pentru că sunt dificile. El susține că niciun partid nu deține exclusiv dreptul de a stabili direcția acestei dezbateri.
Harris insistă și asupra principiului consimțământului democratic, prevăzut în Acordul din Vinerea Mare din 1998. Acesta este esențial pentru orice modificare a statutului constituțional al Irlandei de Nord și pentru protejarea păcii obținute după decenii de conflict.
Cât ar costa reunificarea?
Unul dintre cele mai sensibile puncte ale planului Fine Gael este estimarea financiară. Cercetarea realizată pentru partid de economistul Stephen Kinsella prezintă mai multe scenarii, în care costul pentru bugetul Republicii Irlanda în primul an după reunificare ar putea varia de la aproximativ 3,2 miliarde de euro până la 25 de miliarde de euro.
Cele 25 de miliarde nu reprezintă o factură stabilită și nici un cost anual inevitabil. Este rezultatul celui mai costisitor scenariu analizat, iar diferențele dintre proiecții depind de forma viitorului stat, ritmul armonizării serviciilor și prestațiilor sociale, precum și de acordul care ar putea fi negociat cu guvernul britanic.
O chestiune decisivă ar fi împărțirea responsabilităților pentru pensiile deja acumulate și pentru costurile datoriei publice. De asemenea, salariile din sectorul public, sistemele de asistență socială și cheltuielile pentru sănătate diferă între cele două jurisdicții.
Raportul examinează variante care merg de la integrarea rapidă într-un singur sistem la formule federale ori la o tranziție administrată pe o perioadă mai lungă. Acestea sunt ipoteze de analiză, nu modele asupra cărora guvernele de la Dublin și Londra ar fi ajuns la un acord.
Diferențele din sănătate sunt un exemplu concret. Irlanda de Nord funcționează în cadrul unui sistem public de tip NHS, în timp ce Republica Irlanda are un sistem mixt de servicii publice și private, cu reguli distincte de acces și plată. Eventuala unificare ar trebui să clarifice ce servicii ar fi garantate, cum ar fi finanțate și cum s-ar face trecerea de la un sistem la altul.
Fine Gael propune înființarea unui fond suveran dedicat acoperirii costurilor unei eventuale tranziții, precum și numirea unui ministru de stat pentru relațiile Nord–Sud. Partidul mai dorește un forum constituțional permanent, în care să fie analizate public variantele posibile, și o structură specializată în cadrul Departamentului premierului, care să coordoneze pregătirile dintre instituții.
Planul include și măsuri care ar putea fi luate fără reunificare: cooperare economică mai strânsă între cele două părți ale insulei, investiții în infrastructură comună și consolidarea relațiilor dintre instituții.
Un referendum nu este încă programat
Demersul lui Harris se înscrie într-o intensificare a discuțiilor între principalele partide din Republica Irlanda. Micheál Martin a avansat propria propunere pentru o inițiativă de cercetare a viitorului insulei, care să analizeze mai multe scenarii constituționale. Premierul a anunțat că va discuta în săptămânile următoare cu vicepremierul despre pașii posibili.
Sinn Féin, prin lidera Mary Lou McDonald, cere de mai multă vreme pregătiri mai rapide și a salutat publicarea documentului Fine Gael. În iulie, coaliția guvernamentală s-a opus unui proiect legislativ al Sinn Féin care ar fi obligat premierul să prezinte, în termen de 18 luni, un document oficial despre implicațiile schimbării constituționale.
Dezbaterea politică nu schimbă însă procedura juridică. Acordul din Vinerea Mare și legislația britanică din 1998 prevăd că secretarul de stat britanic pentru Irlanda de Nord poate convoca un referendum privind statutul regiunii și are obligația de a face acest lucru dacă apreciază că o majoritate ar susține reunificarea.
Pentru realizarea unei Irlande unite ar fi nevoie de aprobarea democratică a populației atât din Irlanda de Nord, cât și din Republica Irlanda. Nici trimiterea scrisorilor, nici publicarea scenariilor financiare nu stabilesc o dată pentru aceste voturi.
Există și întrebări pentru care planurile de partid nu pot oferi singure răspunsuri: viitoarea constituție, protecția identității britanice în nord, reprezentarea politică, taxele, pensiile și serviciile de care depind milioane de locuitori. Aceste aspecte ar necesita acorduri politice și instituționale mult mai ample.
Pentru moment, noutatea este că Fine Gael solicită oficial reacții din întregul spectru politic al insulei, inclusiv de la adversarii reunificării. Următoarea etapă va depinde de răspunsurile primite și de posibilitatea de a transforma propunerile separate ale partidelor într-un proces comun de examinare a opțiunilor.
