Un nou raport arată că mulți angajați din domeniul artelor și al sectoarelor creative din Irlanda își părăsesc sectorul din cauza comportamentelor dăunătoare cu care s-au confruntat.
Artiștii cu dizabilități, din comunitatea LGBTQ+ sau minoritățile etnice raportează discriminare, excludere și micro-agresiuni în cadrul muncii lor.
Raportul, intitulat Amplify, a adunat mărturii de la 500 de artiști din diverse domenii, inclusiv arte vizuale, teatru, film, muzică și literatură, prin intermediul sondajelor, grupurilor de discuții și interviurilor individuale.
Dr. Ciara L Murphy, cercetătoarea principală a raportului, a subliniat că discriminarea împotriva grupurilor identitare, cum ar fi abilismul, homofobia, rasismul și transfobia, este o realitate „persistentă și pervazivă” pentru cei care lucrează în sectoarele artistice și creative. Deși incidentele de violență sunt raportate frecvent, micro-agresiuni constante și excluderea din cauza dizabilităților sau a etniei sunt mult mai comune.
Accesibilitate redusă și micro-agresiuni
Saoirse Smith, o comediană cu paralizie cerebrală și utilizatoare de scaun cu rotile, a descris dificultățile accesului la locurile de comedie, care adesea sunt în spații inaccesibile pentru persoanele cu dizabilități. În multe cazuri, ea a fost nevoită să se târască pe scări pentru a ajunge la spectacole, un gest pe care îl descrie ca fiind „degradant și umilitor”.
Smith a subliniat și incidente de micro-agresiuni și comportamente inadecvate în timpul spectacolelor sale, inclusiv cazuri în care persoane au încercat să se așeze pe scaunul ei sau să o atingă fără consimțământ.
Conform raportului, 63% dintre artiștii cu dizabilități au raportat micro-agresiuni, iar 56% au spus că au fost excluși din locurile de muncă din cauza lipsei de considerație pentru dizabilitatea lor.
Excluderea în funcție de rasă și identitate
Artiștii din minorități etnice și rasiale se confruntă, de asemenea, cu discriminări semnificative. Tobi Balogun, un dansator și coregraf de culoare care suferă de dureri cronice, a subliniat că atât dizabilitatea, cât și rasa sa sunt provocări constante în cariera artistică, iar aceste aspecte nu sunt adesea luate în considerare în cadrul muncii, cum ar fi adaptarea coregrafiei pentru persoane cu dizabilități.
51% dintre artiștii din minorități rasiale și etnice au raportat micro-agresiuni, iar 40% au declarat că au experimentat discriminare rasială. De asemenea, 43% dintre artiștii LGBTQ+ au raportat micro-agresiuni legate de identitatea lor queer.
Frici legate de reputație și raportarea incidentelor
Teama de a ridica probleme de discriminare sau micro-agresiuni este omniprezentă în rândul minorităților din sectorul artistic. Aproximativ 60% dintre artiștii cu dizabilități, 55% dintre artiștii din minorități etnice și 45% dintre artiștii LGBTQ+ au declarat că se tem să raporteze incidentele din cauza potențialelor repercusiuni asupra carierei lor.
Emilie Conway, o cântăreață de jazz cu deficiențe de vedere, a subliniat necesitatea unui mecanism sigur pentru raportarea micro-agresiunilor în sectorul artistic, afirmând că frica de pierderea oportunităților de muncă este reală pentru mulți artiști din minorități.
Sistemul artistic sub presiune
Raportul Amplify evidențiază că mulți dintre artiștii intervievați au părăsit deja industria din cauza condițiilor insuportabile. Această plecare nu este doar rezultatul discriminării directe, ci și al problemelor sistemice, precum criza locuințelor și accesul limitat la ajutoare sociale pentru persoanele cu dizabilități.
Dr. Murphy subliniază că soluțiile pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă pentru minorități trebuie să vină de la angajatori și organizații, nu doar de la artiștii afectați. O abordare de sus în jos este esențială pentru a crea schimbări semnificative și durabile în sectorul artistic din Irlanda.
