În 2012 se împlinesc 350 de ani de la inaugurarea celui mai mare parc recreaţional din Europa, Phoenix Park, construit în Dublin, pe malul râului Liffey, de către James Butler, duce de Ormond, pentru regele Charles al II-lea.

Mă leagă amintiri frumoase de Phoenix Park, deoarece primul meu loc de muncă a fost la Spitalul St. Mary’s, care se află în interiorul acestei oaze imense. În prima mea zi de lucru în Irlanda, pe o ceaţă incredibilă, mi-a trebuit o bună bucată de vreme până să găsesc parcul, darmite intrarea prin care se ajunge la St. Mary’s…

Apoi, nu mică mi-a fost mirarea când, ieşind într-o pauză de ţigară cu un coleg care mă “iniţia” într-ale curăţeniei – de i-ar fi auzit bună-mea indicaţiile, ar tot râde săraca, şi-i plecată dintre noi de mai bine de-un an -, am fost întâmpinaţi de o ciurdă de vreo 30 de căprioare care păşteau într-o poieniţă.

Phoenix Park se întinde pe 707 hectare şi are mai multe atracţii turistice, cum ar fi: Áras an Uachtaráin – reşedinţa preşedintelui Irlandei, Dublin Zoo, Papal Cross – Crucea Papală, ridicată cu ocazia vizitei din 1979 a lui Ioan Paul al II-lea, sau The Wellington Testimonial – care, cu cei 62 de metri ai săi, este cel mai înalt obelisc din Europa.

Toate acestea, precum şi numeroasele terenuri de antrenament fac din Phoenix Park una dintre principalele destinaţii ale Dublinului. De pildă, Slats, primul leu care a apărut în genericele casei de producţii Metro Goldwyn Mayer, se născuse la Dublin Zoo – grădina zoologică din capitala Irlandei.

În 29 septembrie 1979, Papa Ioan Paul al II-lea – unicul Suveran Pontif care a vizitat Irlanda – a ţinut slujba la Crucea Papală din Phoenix Park, monument ridicat pentru a marca acea vizită şi credinţa catolică a circa 90% dintre irlandezi. Peste 1,25 milioane de oameni – o treime din populaţia ţării la acea dată – au venit atunci din toate părţile insulei pentru a participa la acea slujbă. Socrul meu mi-a povestit cum s-au adunat câţiva vecini şi au pornit pe jos spre parc, să-l vadă pe Papă. Aveau de mers vreo 20 de kilometri şi i-au dat lui, să le “ţină bine”, merindele care ar fi trebuit să le-ajungă toată ziua. Şi aşa de bine le-a îngrijit că, până la destinaţie, pe toate le-a mâncat.

Interesant este că, după circa nouă luni de la vizita Papei, Irlanda a avut un număr record de naşteri. Ziaristul şi economistul David McWilliams a scris o carte intitulată “The Pope’s Children” – Copiii Papei, în care sugerează, printre altele, că “boom”-ul natalităţii din 1980 ar fi fost strâns legat de evenimentul petrecut în anul anterior.

Ca orice român născut şi crescut “după blocuri”, bineînţeles că, atunci când apuc la un pic de verdeaţă, mă şi gândesc cum să adun nişte vreascuri şi oare ce-aş putea frige. Treaba nu-i chiar aşa de simplă: abia de doi ani încoace s-a dat liber la barbecue în parc, însă focul în vatră este interzis în continuare.

Fie vorba între noi, doar nu credeţi că est-europenii s-au răbdat până amu’ doi ani. Poate de aceea, când m-am dus cu feciorul meu şi l-am găsit în parc pe Rudolph cel cu nasul roşu, ne-o întrebat dacă nu putem să-i dăm adresa măcelăriei de unde să-şi cumpere nişte pastă de mici şi ceva ceafă de grătar, că tare îi era poftă să frigă ceva!

 

Ora de Cluj