Tot mai multe familii din Irlanda se confruntă cu situații în care copiii refuză sau evită să meargă la școală, iar anxietatea este unul dintre principalele motive invocate de părinți. Un nou studiu realizat de Barnardos arată că problema nu este limitată la un număr mic de elevi și că dificultățile sunt mai accentuate la nivel secundar, dar apar frecvent și în școala primară.
Potrivit cercetării, mai mult de jumătate dintre părinții copiilor de școală primară au spus că fiul sau fiica lor a refuzat să meargă la școală cel puțin o dată în ultimul an. La nivel secundar, proporția este și mai mare. Barnardos avertizează că, pentru o parte dintre copii, nu este vorba despre un episod izolat, ci despre o problemă repetată care poate afecta educația și starea lor de bine.
Studiul se bazează pe răspunsurile a 704 părinți, dintre care 455 aveau copii în învățământul primar și 249 în învățământul secundar. Cercetarea a fost realizată online în luna iulie. Datele nu reprezintă un recensământ al tuturor elevilor din Irlanda, dar oferă o imagine asupra dificultăților raportate de familiile care au participat și confirmă o tendință observată și în alte cercetări privind absenteismul școlar.
Barnardos arată că 59% dintre părinții copiilor din școala primară au spus că aceștia au avut îngrijorări legate de întoarcerea la școală. La nivel secundar, proporția a ajuns la 70%. Problemele legate de prietenii au fost cel mai frecvent motiv menționat, urmate de dificultățile cu materia, presiunea școlară și hărțuirea între elevi.
Diferența dintre un copil care nu vrea ocazional să meargă la școală și ceea ce specialiștii descriu drept evitare școlară este importantă. În multe cazuri, refuzul repetat nu este pur și simplu lipsă de disciplină. Poate fi asociat cu anxietate, dificultăți de integrare, probleme emoționale, nevoi educaționale suplimentare sau experiențe negative în mediul școlar.
Mai mult de o cincime dintre părinții copiilor din școala primară și aproximativ o treime dintre cei cu copii la nivel secundar au spus că refuzul sau evitarea școlii apare cel puțin o dată pe lună. În jur de 10% dintre părinții elevilor de școală primară și 11% dintre cei de la nivel secundar au raportat episoade care apar frecvent, aproximativ o dată pe săptămână. Un procent mai mic a spus că problema este aproape permanentă.
Anxietatea apare cel mai des atunci când părinții explică de ce copilul nu vrea să meargă la școală. Peste jumătate dintre părinții copiilor din școala primară care se confruntă cu refuzul școlar au indicat anxietatea drept principala cauză. La nivel secundar, anxietatea este, de asemenea, unul dintre factorii centrali.
Barnardos spune că dificultățile s-au accentuat în ultimii ani. Aproximativ 28% dintre părinții copiilor din școala primară și 37% dintre cei ai elevilor din învățământul secundar au spus că problema refuzului școlar s-a înrăutățit în ultimul an.
Un alt element important este legătura cu nevoile educaționale suplimentare. Unul din cinci părinți de la nivel primar și 14% dintre cei de la nivel secundar au spus că așteaptă o evaluare pentru o problemă care influențează capacitatea copilului de a participa la școală. Dintre aceste familii, 44% la nivel primar și 59% la nivel secundar așteptau de mai mult de un an.
Pentru familii, o astfel de întârziere poate crea un cerc dificil de rupt. Un copil care are nevoie de sprijin suplimentar poate începe să evite școala tocmai pentru că nu primește încă evaluarea sau intervenția de care are nevoie, iar absențele repetate pot face revenirea în clasă și mai dificilă.
Problema nu este nouă, dar datele disponibile arată că absențele au rămas la niveluri ridicate după pandemie. Cercetări publicate anul acesta de Economic and Social Research Institute, realizate împreună cu serviciul pentru educație al Tusla, arată că absenteismul școlar a crescut după perioada Covid și nu a revenit încă la nivelurile anterioare.
Studiul ESRI a analizat și efectele pe termen lung ale absențelor. Chiar și perioade relativ scurte de lipsă de la școală la vârsta de 13 ani au fost asociate cu rezultate mai slabe la Leaving Certificate. În cazul absenteismului cronic, definit ca 20 de zile sau mai mult pierdute într-un an școlar, diferența observată a fost de peste 80 de puncte la examenul final, după luarea în calcul a altor factori care pot influența performanța.
Efectele nu se opresc la rezultatele școlare. Cercetarea ESRI arată că tinerii cu perioade lungi de absență au șanse mai mici să ajungă în învățământul superior și să obțină o diplomă până la 25 de ani. Absenteismul cronic a fost asociat și cu niveluri mai ridicate de stres și simptome depresive în viața adultă timpurie, precum și cu o satisfacție mai redusă față de propria viață.
Un aspect important al cercetării este că efectele au fost observate în toate categoriile sociale. Familiile cu venituri mai mari nu par să poată compensa complet consecințele absențelor repetate. În același timp, copiii din comunități dezavantajate și cei cu nevoi suplimentare sunt mai expuși riscului de a lipsi frecvent de la școală.
În Irlanda, școlile din programul DEIS, care deservește comunități cu niveluri mai ridicate de dezavantaj social și economic, înregistrează în general niveluri mai mari de absenteism. Barnardos a arătat anterior că refuzul frecvent de a merge la școală este mai des întâlnit în aceste familii decât în școlile din afara programului.
Organizația cere acces mai rapid la evaluări pentru copiii cu nevoi educaționale suplimentare, sprijin mai bine adaptat pentru familii și intervenție înainte ca absențele să devină cronice. Părinții care au participat la studiu au cerut, între altele, mai multă flexibilitate la începutul zilei, spații în care copiii anxioși să se poată liniști înainte de a intra în clasă și o colaborare mai strânsă între familie și școală.
Tranziția de la școala primară la cea secundară apare, de asemenea, ca o perioadă sensibilă. Mai mulți părinți au spus că elevii ar avea nevoie de vizite suplimentare, întâlniri cu profesorii și o perioadă mai bine pregătită de acomodare înainte de începerea noului ciclu școlar.
Pentru părinți, mesajul specialiștilor este că refuzul repetat de a merge la școală nu ar trebui ignorat sau tratat automat ca simplă neascultare. Identificarea cauzei este esențială, mai ales dacă problema este însoțită de panică, dureri fizice fără o cauză medicală evidentă, tulburări de somn, retragere socială sau teamă persistentă legată de mediul școlar.
Datele publicate acum vin chiar la începutul noului an școlar și arată că pentru o parte importantă dintre familiile din Irlanda revenirea în clasă nu este o problemă de rutină. Pentru unii copii, dificultatea de a intra pe poarta școlii poate fi primul semn al unei probleme care necesită sprijin educațional, psihologic sau social înainte ca absențele să se transforme într-un dezavantaj pe termen lung.
