Sincer m-a surprins aceasta deschidere, mai ales ca nu toate persoanele care fac poze “profesioniste” sunt dispuse sa isi arate arta asa… oricum si oricui pentru ca le e frica sa nu le fie “furata”…
I-am raspuns afirmativ imediat. In aceeasi zi primesc doua emailuri cu pozele; din nou uimita de calitatea si ipostazele nemaipomenite care surprind viata la tara….
I-am multumit si i-am sugerat sa scrie cateva randuri despre Romania (ce o face sa mearga acolo an de an si ce ii place acolo).
Iata raspunsul primit (textul a fost usor modificat pentru a facilita o intelegere mai buna):
“Sotul meu si cu mine mergem in Romania inca din 1990, dupa caderea lui Ceausescu.
Am inceput prin a ajuta copiii din orfelinate apoi, prin organizatia din care faceam parte, am cumparat o casa in Iasi. Am lucrat cu domnul Daniel. Am inceput sa sponsorizam 45 de copii dintr-un sat de oieri de langa Moroieni sa poata munci si sa isi faca un venit.
Iubim Romania pentru ospitalitatea si bunatatea oamenilor de acolo; pentru ca si-au pastrat traditiile (mai ales in Maramures), pentru frumusetea si linistea oferite de satele din Bucovina si manastirile de acolo.
Mergem an de an iar acum organizam excursii pentru prietenii nostri francezi sa vina sa viziteze aceasta tara frumoasa.
In Franta fac prezentari pentru a face cunoscuta munca noastra si pentru a face cunoscuta si aceasta tara. Am invatat sa vorbesc romaneste de la copiii de pe strada.
Voilà j espère que cela ira pour votre article, un grand merci pour votre aide.
Cordialement
Francine Aubry”
I-am multumit din nou si am ramas din nou surprinsa de aceste cuvinte minunate despre tara mea….tara noastra. Cata deschidere si pozitivitate din partea unui strain!!! Cred ca avem cu totii de invatat de la acesta doamna deosebita, Francine Aubry.
Multumim Francine Aubry pentru bunavointa si deschiderea cu care ne-ai abordat. Iti multumim ca ne faci tara cunoscuta si ca esti alaturi de noi!!
