Criza din spitalele irlandeze continuă să se adâncească, cu peste 360 de pacienți rămași fără un pat disponibil în această dimineață de luni. Conform celor mai recente date furnizate de Organizația Irlandeză a Asistentelor și Moașelor (INMO), 364 de persoane așteaptă internarea pe tărgi sau în zone improvizate, dintre care 226 se află în unitățile de primiri urgențe, iar 138 sunt dispersate în alte secții ale spitalelor.
Limerick, în epicentrul aglomerației
University Hospital Limerick este, din nou, în centrul atenției, raportând cel mai mare număr de pacienți fără pat – 83 în total. Dintre aceștia, 31 sunt tratați în urgențe, iar 52 așteaptă într-un alt colț al unității. Este un record care confirmă că presiunea asupra acestui spital continuă să crească, în ciuda promisiunilor repetate privind investiții și reorganizare.
Situație tensionată în marile spitale
Nici alte spitale universitare nu stau mai bine:
- La Cork University Hospital, 40 de pacienți sunt pe tărgi, cu 34 dintre ei în secția de urgență.
- University Hospital Galway are 39 de pacienți în așteptare, 30 dintre ei în urgențe.
- Sligo University Hospital a raportat de asemenea 39 de pacienți pe tărgi, dintre care 21 sunt în urgențe.
Un sistem care scârțâie
Această situație nu este una izolată sau neașteptată. INMO a declarat luna ianuarie 2025 drept cea mai aglomerată din istoria spitalelor irlandeze, cu aproape 14.000 de pacienți internați fără un pat. Lipsa de spațiu, personal insuficient și infrastructura depășită contribuie la această criză care pare fără sfârșit.
Angajații din spitale avertizează că siguranța pacienților este în pericol. Într-un sondaj recent, peste 84% dintre angajați au declarat că sunt nevoiți să îngrijească bolnavi în locuri improprii – coridoare, săli de așteptare sau camere fără echipamente adecvate. De asemenea, 85% dintre aceștia au mărturisit că s-au confruntat cu situații în care pacienții au suferit căderi, au avut tratamente întârziate sau au fost lipsiți de intimitate și îngrijire adecvată.
Vieți pierdute în tăcere
Cazuri tragice precum cel al lui Aoife Johnston sau al doctorului Pat Murphy, ambele asociate cu timpi mari de așteptare și lipsa de resurse, au atras atenția asupra acestui fenomen. Experții avertizează că vieți sunt puse în pericol în fiecare zi și cer măsuri urgente.
Ce solicită personalul medical
INMO cere intervenții ferme: extinderea capacității spitalelor prin crearea de noi paturi, recrutarea accelerată de angajați, eliminarea barierelor birocratice și declanșarea unui plan național de urgență, similar celor aplicate în cazuri de intemperii severe. De asemenea, se insistă pe dezvoltarea serviciilor comunitare și a centrelor de îngrijire intermediară, pentru a reduce presiunea din spitalele de stat.
Concluzie
În ciuda declarațiilor oficiale optimiste, realitatea din spitale rămâne dură: sute de pacienți îndură ore sau chiar zile întregi în așteptare, iar angajații sistemului sanitar lucrează la limită. Criza nu mai este o excepție, ci o constantă. Iar întrebarea care rămâne este: cât timp va mai trece până când autoritățile vor trata această problemă cu urgența cuvenită?
Publicul, angajații din sănătate și pacienții așteaptă un semnal clar că sănătatea nu mai poate fi amânată.
