Un nou raport publicat de Focus Ireland, în colaborare cu Trinity College Dublin, scoate la iveală realitatea dură a politicilor irlandeze privind adăpostirea persoanelor fără locuință: în 2024, aproape 90% din toate fondurile alocate problemei au fost direcționate către cazarea de urgență, în timp ce doar 5% au fost investite în măsuri de prevenire. Practic, pentru fiecare euro cheltuit pe organizații caritabile, statul a plătit trei euro către furnizori privați care operează pentru profit.
Suma totală cheltuită pe cazarea de urgență oferită de sectorul privat în 2024 a depășit 270 de milioane de euro — o creștere de aproape 70 de milioane față de anul precedent. Iar tendința nu e nouă: din 2013 până în prezent, Irlanda a direcționat peste 1,84 miliarde de euro către adăposturi de urgență, din ce în ce mai multe în regim privat. Dacă în urmă cu un deceniu doar 40% din aceste fonduri mergeau către firme private, acum proporția a crescut la 75%.
Între timp, cheltuielile pentru organizațiile non-profit au rămas relativ constante — în jur de 100 de milioane de euro anual. Deși suma totală alocată pentru cazare de urgență a crescut semnificativ în 2024, ajungând la aproape 361 de milioane de euro, investițiile în prevenție sunt în continuare marginale. De la 5,7 milioane de euro în 2013, acestea au crescut la 21,4 milioane în 2024, dar au ajuns să reprezinte doar 5% din bugetul total — față de 10% în urmă cu un deceniu.
Mike Allen, director de advocacy la Focus Ireland, a avertizat că această orientare spre soluții rapide, dar costisitoare, reflectă o abordare „reactivă și pe termen scurt”, care nu atacă problema de la rădăcină. „A continua să pompăm bani în soluții temporare, fără a aborda cauzele reale ale lipsei de locuințe, nu doar că e ineficient, dar e și nesustenabil”, a declarat el. Allen a atras atenția și asupra limitării finanțării pentru schema Tenant-in-situ, una dintre cele mai eficiente măsuri de prevenire a evacuărilor forțate și a apariției de noi cazuri de lipsă de locuință.
Raportul vine într-un context extrem de alarmant: în ianuarie 2025, Irlanda a înregistrat un nou record negativ, cu 15.286 de persoane aflate în adăposturi de urgență, dintre care 4.603 sunt copii. Această creștere accentuată este parte a unei tendințe mai ample — în ultimii zece ani, numărul gospodăriilor în cazare temporară a crescut cu 258%, de la 2.419 în 2014 la 8.669 în prima jumătate a lui 2024.
Costurile per gospodărie aflată în adăpost de urgență aproape s-au triplat în același interval, ajungând de la puțin peste 14.000 de euro anual la aproape 42.000. În paralel, guvernul a fost nevoit să suplimenteze în mod repetat bugetele inițiale: în 2024, pe lângă alocarea de 242 de milioane, s-a adăugat un buget suplimentar de 143 de milioane, ajungând la un total de 385 de milioane. Pentru 2025, bugetul planificat este de 303 milioane de euro, dar se estimează deja o nevoie de suplimentare cu încă 200 de milioane.
La lansarea raportului, Allen a afirmat că cifrele reflectă „o imagine extrem de clară și dură” a politicilor din ultimii zece ani. Strategia aleasă de autorități a fost „constant reactivă” și a subestimat gravitatea fenomenului. „Am ajuns să consumăm resurse uriașe nu pentru a rezolva problema, ci doar pentru a o ține sub control temporar”, a subliniat el.
Cu toate că cifrele sunt alarmante, raportul nu aduce doar critici, ci și o direcție clară: e nevoie de o reechilibrare a investițiilor, cu accent real pe prevenție, sprijin pe termen lung și soluții durabile. Fără această schimbare de paradigmă, Irlanda riscă să se afunde și mai adânc într-o criză a locuirii pe care doar banii, fără viziune, nu o vor putea rezolva.
