Știri Irlanda ☘️ 18 ianuarie 2025

☘️ Criza Medicilor de Familie în Irlanda: Munca Part-Time, Emigrarea și Viitorul Asistenței Medicale

O treime dintre medicii de familie activi din Irlanda lucrează 30 de ore pe săptămână sau mai puțin, iar acest aspect trebuie luat în considerare în orice analiză a crizei din asistența medicală primară, conform unui nou studiu. Deși pacienții întâmpină dificultăți în a găsi un medic disponibil cu normă întreagă și în a obține programări rapide, imaginea de ansamblu a cauzelor acestei crize rămâne neclară.

Unul dintre principalele aspecte analizate a fost emigrarea medicilor de familie către țări precum Marea Britanie și Australia. Deși se vorbește frecvent despre plecarea acestora, studiul realizat de Research Board și Irish College of GPs, publicat în jurnalul BMC Health Services Research, arată că numărul medicilor care părăsesc Irlanda nu este atât de mare încât să explice singur deficitul de personal.

Totuși, cercetarea evidențiază un număr semnificativ de medici irlandezi, atât cetățeni irlandezi cât și absolvenți de facultăți de medicină din Irlanda, care profesează în străinătate, în special în Marea Britanie și Australia. Acest fenomen sugerează că emigrarea istorică a medicilor de familie a avut un impact mai mare decât plecările actuale.

Un aspect crucial evidențiat de studiu este faptul că 32% dintre medicii de familie activi din Irlanda lucrează 30 de ore pe săptămână sau mai puțin. Acest detaliu arată că problema nu este doar lipsa de medici, ci și faptul că mulți dintre ei nu lucrează cu normă întreagă. Astfel, strategiile de planificare a forței de muncă trebuie să ia în considerare nu doar recrutarea de noi medici, ci și încurajarea celor existenți să-și extindă programul de lucru.

Un sondaj recent realizat de Irish Independent a relevat o realitate îngrijorătoare: șase din zece medici de familie din întreaga țară nu mai acceptă pacienți noi. Acest lucru lasă mulți oameni fără acces la îngrijiri medicale primare și contribuie la creșterea presiunii asupra spitalelor și serviciilor de urgență.

Una dintre soluțiile propuse în studiu este crearea unui registru central al medicilor de familie din Irlanda, care să permită monitorizarea mai precisă a migrației medicilor, atât în afara țării, cât și a celor care revin. În prezent, nu există date clare despre câți medici irlandezi se întorc din străinătate, deoarece cetățenii irlandezi nu sunt obligați să notifice autoritățile atunci când revin la muncă în țară.

Autorii studiului subliniază că Irlanda trebuie să îmbunătățească sistemul de urmărire a fluxului de medici și să dezvolte politici pentru a încuraja medicii emigranți să se întoarcă. Printre măsurile propuse se numără stimulente financiare, condiții mai bune de muncă și simplificarea procesului de reintegrare în sistemul medical irlandez.

Un alt aspect interesant al studiului este faptul că mulți dintre medicii de familie care au plecat în trecut în Marea Britanie ar putea fi convinși să revină în Irlanda. Totul depinde de măsurile pe care le vor lua autoritățile pentru a face această opțiune mai atractivă.

Dacă guvernul reușește să creeze un mediu de lucru mai favorabil, cu mai puțină birocrație, un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală și oportunități de dezvoltare profesională, mulți dintre acești medici ar putea lua în considerare întoarcerea.

Criza medicilor de familie din Irlanda este mai complexă decât pare la prima vedere. Deși emigrarea joacă un rol, nu este singura cauză – munca part-time și lipsa unei strategii eficiente de planificare a forței de muncă sunt probleme majore.

Pentru a rezolva această criză, este esențial ca autoritățile să colecteze date mai precise despre mișcarea medicilor, să creeze stimulente pentru întoarcerea celor plecați și să încurajeze medicii existenți să își extindă programul de lucru. Fără măsuri concrete, accesul la servicii medicale primare va deveni din ce în ce mai dificil pentru pacienții irlandezi.

☘️ Femeie Iertată de Instanță După ce a Agresat Garda 

O femeie care a încercat să lovească și să împingă agenți de poliție atunci când a fost arestată pentru că era în stare de ebrietate în public a scăpat de un cazier judiciar după ce judecătorul a acceptat să renunțe la acuzații dacă aceasta donează 300 de euro unei organizații de caritate.

Stephanie Blaney, în vârstă de 55 de ani, din Rosewood Grove, Lucan, a pledat vinovată pentru intoxicație publică, comportament amenințător, abuziv sau jignitor și obstrucționarea forțelor de ordine. Cu toate acestea, instanța a fost indulgentă, deoarece femeia nu este cunoscută ca fiind o consumatoare frecventă de alcool, iar incidentul a fost considerat unul izolat.

Incidentul a avut loc pe Castle Road, Lucan, unde polițiștii aflați în patrulare au observat-o pe Blaney încercând să meargă, dar având dificultăți evidente. Când s-au apropiat de ea, femeia a încercat să fugă, însă era atât de afectată de alcool încât era pe punctul de a cădea în mijlocul drumului.

Pentru propria ei siguranță, agenții au decis să o rețină. Însă, în momentul în care a fost urcată în dubă, Blaney a devenit agresivă, încercând să lovească și să împingă polițiștii.

Avocatul apărării, William Cadogan, a explicat în fața instanței că femeia nu este o băutoare obișnuită, iar reacția ei a fost o excepție. “Pur și simplu nu este obișnuită cu alcoolul”, a spus avocatul, adăugând că Blaney regretă profund comportamentul său din acea seară.

Judecătorul David McHugh a întrebat direct: „De ce a reacționat așa în acea seară?” Răspunsul avocatului a fost simplu: „Nu este obișnuită să bea”.

În cele din urmă, judecătorul a decis că, dacă Blaney plătește 300 de euro către o organizație de caritate, cazul va fi închis, iar ea nu va avea antecedente penale. Această hotărâre îi oferă șansa de a lăsa incidentul în trecut fără consecințe legale majore.

☘️ Creșterea Taxelor la Creșe: O Lovitură pentru Părinți în Timp ce Costurile Explodează

Guvernul irlandez a aprobat majorări de taxe pentru 660 de creșe, punând o presiune și mai mare pe părinți, în ciuda promisiunilor politice de a reduce costurile pentru îngrijirea copiilor. Deși Departamentul pentru Copii susține că subvențiile recente vor compensa creșterile de tarife, mulți părinți se simt dezorientați și nu știu dacă ajutorul financiar acoperă integral aceste majorări.

Dintre cei 4.381 de furnizori care participă la schema Core Funding, 1.153 au cerut să majoreze taxele, iar peste jumătate dintre aceștia, adică 660 de creșe, au primit aprobarea de a crește tarifele pentru unul sau mai multe dintre serviciile lor.

Guvernul promisese, prin Programul de Guvernare, că va reduce progresiv costul îngrijirii copilului la 200 de euro pe lună prin schema Națională de Îngrijire a Copiilor (NCS) și că va explora opțiuni pentru limitarea costurilor în cazul familiilor numeroase. Cu toate acestea, părinții se confruntă acum cu o situație confuză: deși subvenția universală pentru îngrijirea copilului a fost majorată în septembrie 2023 cu peste 50%, ajungând la 2,14 euro pe oră, mulți văd că facturile lor au crescut din nou.

„Unii părinți pur și simplu observă că tarifele creșelor au crescut, fără să realizeze că subvenția NCS a fost majorată în septembrie,” explică Karen Clince, CEO al Tigers Childcare. „Guvernul a încercat să evite o creștere bruscă a costurilor pentru părinți, dar pentru că totul s-a întâmplat cu întârziere, părinții simt acum impactul financiar.”

Conform Departamentului pentru Copii, numai creșele care percepeau tarife sub media județeană au fost eligibile pentru a solicita o majorare. Furnizorii au trebuit să demonstreze că taxele lor erau sub nivelul pieței pentru a primi aprobarea unei creșteri de până la 74 de cenți pe oră sau 33,30 euro pe săptămână per copil.

Riona Long, proprietara Ashvale Creche din Wicklow, spune că a aplicat pentru creșterea taxelor din disperare: „Tarifele noastre au rămas la același nivel ca în 2019. Pur și simplu nu era sustenabil. Dacă nu făceam ceva, riscam să închidem în mai puțin de un an.”

Chiar și așa, procesul a durat trei luni și creșterea a intrat în vigoare pe 2 octombrie. Ea subliniază că, deși părinții sunt afectați de majorări, multe creșe sunt la limita supraviețuirii financiare: „Ne luptăm să păstrăm personalul, pentru că salariile sunt mici, iar costul vieții a crescut enorm.”

Pentru părinți, creșterea taxelor înseamnă dileme grele. Lynsey Core (38 de ani), mamă din Chapelizod, Dublin, povestește că a fost notificată că taxele pentru fiica sa Skye (4 ani) au crescut. Fetița merge la Tigers Childcare din Blanchardstown, singura creșă unde a găsit un loc disponibil, deși se află la 11 km distanță de casă.

„Lucrez part-time ca designer de bucătării și mă gândesc serios dacă mai merită să muncesc deloc,” spune Lynsey. „Între chirie, facturi, mâncare și taxele pentru creșă, este din ce în ce mai greu. Guvernul spune mereu că niciun copil nu va fi lăsat în urmă, dar noi, cei cu venituri modeste, suntem nevoiți să renunțăm la joburi pentru că nu avem sprijin suficient.”

Deși schema NCS se presupune că ajută părinții cu venituri mici, Lynsey afirmă că sprijinul primit a scăzut, ceea ce înseamnă că acum plătește mai mult pentru creșă. „NCS nu funcționează corect pentru familiile ca a mea. Și mai sunt mulți alți părinți în aceeași situație, unii chiar mai rău decât mine.”

Potrivit Karen Clince, CEO al Tigers Childcare, adevărata problemă nu este doar creșterea tarifelor, ci lipsa locurilor în creșe:

“E aproape imposibil să extindem sectorul, pentru că nu reușim să păstrăm angajații. Salariile sunt mici, condițiile nu sunt atractive, iar furnizorii nu își permit să plătească mai mult. Multe creșe funcționează fără profit sau chiar pe pierdere.”

Guvernul spune că a investit 259 de milioane de euro în Core Funding în primul an, sumă care va crește la 287 milioane în anul doi și 331 milioane în anul trei. Cu toate acestea, mulți susțin că finanțarea nu este suficientă pentru a susține creșele și pentru a asigura salarii mai bune pentru angajați.

Pentru părinți, creșterea taxelor la creșe este o povară financiară majoră, iar confuzia privind subvențiile face situația și mai frustrantă. Pe de altă parte, creșele susțin că majorările sunt necesare pentru a supraviețui și pentru a putea păstra personalul calificat.

Deși guvernul promite că subvențiile vor compensa aceste majorări, realitatea de pe teren arată că mulți părinți sunt nevoiți să facă alegeri grele între muncă și îngrijirea copiilor lor. În același timp, criza reală – lipsa locurilor disponibile în creșe – rămâne nerezolvată.

☘️ Proces Eșuat: Asistenta Care A Dat în Judecată un Coafor Pentru Pierderea Părului a Pierdut Cazul

O asistentă medicală care a susținut că a fost „brutalizată” de o coafeză în timp ce i-au fost îndepărtate extensiile de păr a pierdut procesul intentat salonului, după ce judecătorul a stabilit că nu a existat nicio neglijență profesională.

Noramai Brady a afirmat că extensiile i-au fost „smulse” cu un clește și că lacrimile îi curgeau pe față în timpul procedurii. Drept dovadă, a adus în fața instanței o pungă cu păr despre care a spus că i-a căzut a doua zi după tratament.

Brady a dat în judecată coafeza Clara O’Hanlon și proprietara salonului, Lillie Stewart, cerând despăgubiri pentru incidentul care a avut loc la Lillie’s Hair Salon din Naas, Co Kildare, pe 2 decembrie 2015.

Cu toate acestea, avocatul apărării, Kevin Callan BL, a subliniat că extensiile au fost aplicate într-un alt salon, specializat în metoda Easilocks, în vara lui 2015. Mai mult, Brady le-a păstrat timp de 16 săptămâni, cu șase săptămâni mai mult decât durata recomandată pentru persoanele cu păr fin, ceea ce ar fi putut cauza deteriorarea părului.

Atât O’Hanlon, cât și Stewart au negat orice responsabilitate și au argumentat că Brady nu a manifestat disconfort în timpul procedurii. Un martor prezent în salon în acea zi a susținut aceeași versiune, iar instanța a aflat că, după îndepărtarea extensiilor, Brady și-a făcut o nouă programare pentru Ajunul Crăciunului, fără să indice vreo nemulțumire.

Brady a explicat în instanță că inițial și-a făcut o programare la Easilocks Dublin pentru îndepărtarea extensiilor, dar a anulat-o din cauza traficului și vremii nefavorabile. În schimb, a sunat-o pe O’Hanlon și a mers la salonul Lillie’s în aceeași zi.

„M-am așezat, iar ea a început să le scoată cu un clește, dar părea că le smulgea,” a spus Brady. „Am început să plâng, lacrimile îmi curgeau pe față și am întrebat dacă e normal.”

Brady a susținut că s-au folosit instrumente greșite și o metodă „barbară” care i-ar fi cauzat o pierdere masivă de păr. A spus că nu a mers la muncă o săptămână și că și-a petrecut Crăciunul izolată, din cauza problemelor cu părul.

Pe 14 decembrie 2015, Brady s-a consultat cu Dr. Maurice Collins, care a diagnosticat-o cu alopecie de tracțiune, cauzată de o presiune constantă asupra firului de păr – o afecțiune comună la utilizatoarele de extensii.

Totuși, avocatul apărării a subliniat că raportul medical nu menționează traume ale scalpului, ceea ce ar fi fost de așteptat dacă îndepărtarea extensiilor ar fi fost atât de brutală cum susținea reclamanta.

În instanță, a fost prezentat și un ghid de îngrijire de la Easilocks, care specifica clar că persoanele cu păr fin ar trebui să îndepărteze extensiile după 8-10 săptămâni, nu după 16.

În declarația sa, Clara O’Hanlon a insistat că Brady nu a arătat niciun semn de durere în timpul procedurii, care a durat 30 de minute.

„Dacă ar fi părut că o doare, m-aș fi oprit,” a spus O’Hanlon, care a precizat că are certificări în patru metode de îndepărtare a extensiilor, inclusiv tehnica microbeads utilizată de Easilocks.

Judecătorul Terence O’Sullivan a declarat că, deși o consideră pe Brady sinceră, nu a existat neglijență din partea coafezei.

„Faptul că extensiile au fost lăsate atât de mult timp este cauza alopeciei,” a spus judecătorul. „Cât despre cantitatea de păr pierdută prezentată ca probă, aceasta a fost o surpriză chiar și pentru O’Hanlon.”

Judecătorul a concluzionat că, deși procedura ar fi putut fi dureroasă din cauza timpului îndelungat în care au fost purtate extensiile, nu există dovezi că O’Hanlon ar fi procedat greșit.

Astfel, cererea de despăgubire a fost respinsă, punând capăt unui proces care a durat aproape nouă ani de la presupusul incident.

☘️ Drama Refugiaților Ucraineni din Blessington: Relocare Forțată și Incertitudine

Aproximativ 110 refugiați ucraineni, care trăiesc de aproape doi ani în fostul sat de vacanță The Avon, din Blessington, Wicklow, au fost anunțați că vor fi relocați până pe 7 februarie. Mulți dintre ei și-au construit o viață nouă în această comunitate, având locuri de muncă și copii înscriși la școlile locale.

Decizia Departamentului pentru Integrare a stârnit îngrijorare și frustrare, mai ales că nu li s-a garantat că vor rămâne în zonă. Mai mult, nu își pot lua animalele de companie și vor primi un preaviz de doar 48 de ore înainte de transfer.

Viktoria, care locuiește la The Avon împreună cu fiica sa și lucrează în Blessington, a lansat un apel către guvern și către proprietarii complexului să le permită să rămână acolo și să plătească chirie.

“Mulți ucraineni și-au pierdut casele. Aici și-au găsit un al doilea cămin și, în sfârșit, s-au simțit protejați. Nu îi faceți să piardă totul din nou.”

Situația lor devine și mai dramatică având în vedere că, în februarie, se împlinesc trei ani de la invazia Rusiei în Ucraina.

Decizia de a încheia contractele de cazare pentru refugiați vine în contextul în care cererea de locuințe pentru solicitanții de azil din alte țări este în creștere. Totodată, unii furnizori de locuințe își încheie voluntar contractele cu statul pentru a reveni pe piața privată.

În cazul The Avon, proprietarii – Arturo Ventures Unlimited – au exprimat interesul de a transforma locația într-un centru pentru solicitanții de azil internaționali. Aceștia dețin și alte centre de cazare pentru refugiați, inclusiv în Kippure, situat la aproximativ 15 minute distanță.

Printre cei afectați de relocare se află și șase copii care frecventează St Mary’s Junior School. Directoarea, Carmel Dillon, și-a exprimat îngrijorarea profundă:

“Sunt devastată. Nu doar că am ajuns să îi cunoaștem și să îi iubim pe acești copii, dar mă tem pentru ei și pentru impactul pe care această schimbare îl va avea asupra familiilor lor.”

Ea a explicat că acești copii, la început timizi, au reușit să se integreze și să înflorească în mediul școlar. În plus, mutarea lor ar putea afecta și resursele școlii:

“Vom pierde sprijinul pentru copiii cu nevoi speciale de învățare a limbii engleze, pentru că alocarea de resurse depinde de numărul de elevi.”

Olha, o altă rezidentă din The Avon, locuiește acolo cu fiica sa din 2023. S-a integrat complet în comunitate:

“Lucrez, sunt voluntar, am terminat un curs de nivel 4, am urmat opt cursuri de IT, lucrez în programul Community Employee și ajut persoane cu dizabilități intelectuale.”

Pentru ea, Blessington a devenit acasă. Fiica sa adoră școala și profesoara, iar incertitudinea îi provoacă un stres imens.

Cei afectați au puține opțiuni:

1. Să își găsească o locuință pe cont propriu – dar în Blessington nu există nicio locuință disponibilă în acest moment. În zonele învecinate, sunt doar cinci locuințe, iar chiriile variază între 2.000 și 3.500 de euro pe lună.
2. Să găsească o soluție prin Crucea Roșie sau autoritățile locale.
3. Să accepte relocarea într-un alt centru de stat, însă dacă refuză oferta primită, nu vor mai primi altă propunere.

Guvernul susține că va încerca să păstreze refugiații cât mai aproape de locația actuală, dar nu oferă garanții.

Consilierul independent Jason Mulhall a criticat decizia, considerând-o o problemă de drepturi ale omului:

“Este profund tulburător că motivele financiare par să fie prioritizate în fața bunăstării unor oameni vulnerabili, care au îndurat deja suferințe imense. Nu este doar o chestiune de politici publice, ci o problemă umanitară.”

El a cerut Guvernului și reprezentanților aleși să intervină pentru a preveni această dislocare forțată.

Pentru cei 110 refugiați din The Avon, Blessington a devenit mai mult decât un adăpost temporar – este acasă. Copiii lor merg la școală, mulți dintre ei lucrează și contribuie la comunitate.

Decizia de a-i muta în doar două săptămâni, fără o soluție clară, riscă să le distrugă stabilitatea pe care și-au construit-o cu greu. În timp ce Guvernul susține că relocarea este necesară, impactul uman al acestei decizii rămâne profund.

☘️ Probleme Grave în Protecția Copilului: HIQA Critică Deficiențele în Serviciile Tusla

Un program de monitorizare al Autorității pentru Informații și Calitate în Sănătate (HIQA) a scos la iveală riscuri majore în serviciile de protecție și asistență pentru copii oferite de Tusla, agenția națională pentru protecția copilului și a familiei din Irlanda.

În unele cazuri, răspunsurile regionale nu au oferit garanțiile necesare inspectorilor HIQA, ceea ce a dus la escaladarea problemelor direct la directorul general al Tusla.

Copii vulnerabili lăsați fără sprijin adecvat

Raportul HIQA, bazat pe un program de monitorizare a riscurilor din 2023, a fost realizat în regiunile unde peste 25% dintre copii nu aveau un asistent social alocat.

Printre problemele majore identificate:

• 300 de copii din zona Dublin, considerați cazuri cu prioritate medie și scăzută, erau pe liste de așteptare fără să primească sprijin adecvat.
• Copiii cu prioritate ridicată au beneficiat în general de servicii, dar cei cu prioritate mai mică au fost ignorați perioade îndelungate.
• Uneori, nivelul real de risc nu era evaluat înainte ca acești copii să fie puși pe liste de așteptare, ceea ce înseamnă că unii copii vulnerabili ar fi putut fi expuși la pericole fără ca cineva să intervină.
• Lipsa asistenților sociali a făcut ca situațiile de risc mediu să se transforme în cazuri grave din cauza întârzierilor în alocarea sprijinului.

Inspectorii au mai descoperit că lipsa de personal și fluctuația angajaților au afectat grav furnizarea serviciilor. De asemenea, supervizarea deficitară a dus la lacune în procesul de asistență, fără ca acestea să fie identificate sau corectate la timp.

Probleme în plasamentele de urgență

HIQA a semnalat, de asemenea, creșterea utilizării plasamentelor de urgență Special Emergency Arrangements (SEAs). Aceste soluții sunt folosite din cauza lipsei locurilor disponibile pentru copiii vulnerabili, însă experții atrag atenția că aceste plasamente nu sunt întotdeauna sigure și nu asigură protecția adecvată pentru copii.

Un raport separat al HIQA a analizat Serviciul Național de Asistență Socială de Urgență al Tusla (OHS), care oferă plasamente temporare copiilor între 18:00 și 07:00 în zilele lucrătoare și între 09:00 și 17:00 în weekenduri și sărbători legale.

Inspectorii au constatat că acest serviciu este reactiv, nu preventiv, adică răspunde doar la urgențe fără a anticipa nevoile copiilor vulnerabili.

Printre problemele semnalate:

• Guvernanță slabă, care a afectat capacitatea Tusla de a superviza eficient activitatea personalului.
• Lipsa supervizării regulate a angajaților din centrele de plasament de urgență.
• Copiii plasați în Special Emergency Arrangements s-au confruntat cu practici nesigure din cauza managementului defectuos al serviciului Out of Hours.

HIQA: Copiii trebuie să primească sprijinul potrivit la timp

Eva Boyle, șefa programului HIQA pentru serviciile destinate copiilor, a subliniat importanța intervenției la timp:

“Este crucial ca toți copiii să aibă acces la serviciile potrivite atunci când au nevoie, pentru a le sprijini dezvoltarea și a le proteja drepturile.”

Ea a menționat că mulți copii din aceste sisteme nu au un asistent social alocat și, prin urmare, nu beneficiază de o intervenție rapidă și consecventă.

“Copiii ne-au spus de-a lungul anilor cât de important este pentru ei să aibă adulți de încredere cu care să poată vorbi. Totuși, în aceste servicii, am descoperit că mulți nu aveau un asistent social și nu primeau sprijinul necesar la timp.”

Tusla recunoaște problemele, dar spune că lucrează la soluții

Tusla a reacționat la publicarea celor două rapoarte, recunoscând problemele semnalate de HIQA, dar subliniind că lucrează deja la remedierea acestora.

Printre provocările menționate de agenție:

• Creșterea cu 32% a numărului de cazuri între 2020 și 2023, ceea ce a pus o presiune uriașă pe serviciile existente.
• Complexitatea sporită a cazurilor care necesită mai mult timp și resurse.
• Lipsa personalului și a locurilor de plasament pentru copii.

CEO-ul Tusla, Kate Duggan, a declarat că agenția este angajată să îmbunătățească serviciile și că supravegherea externă a HIQA este esențială pentru acest proces.

“Suntem dedicați asigurării unor servicii de calitate, folosind resursele disponibile, și garantăm că acei copii aflați în situații de risc imediat vor fi tratați cu prioritate.”

Ea a mai precizat că Tusla implementează un Program de Reformă, axat pe:

• Creșterea capacității de plasament pentru a reduce dependența de soluțiile de urgență.
• Transformare digitală pentru a îmbunătăți gestionarea cazurilor.
• Guvernanță și supraveghere mai eficientă pentru a evita cazurile care „se pierd în sistem”.

“Sunt încrezătoare că aceste măsuri vor îmbunătăți experiența copiilor din sistem, vor sprijini mai bine personalul și vor întări încrederea în serviciile noastre.”

Un sistem sub presiune, dar fără soluții imediate

Deși Tusla recunoaște problemele și promite soluții, realitatea este că mulți copii vulnerabili sunt încă ignorați și nu primesc sprijinul necesar la timp.

Lipsa resurselor și a personalului afectează direct capacitatea agenției de a răspunde nevoilor celor mai expuși copii din societate. În timp ce reformele sunt pe drum, întrebarea rămâne: vor veni acestea suficient de repede pentru a preveni tragedii?