O taxă de 5 euro pentru fiecare persoană și fiecare noapte petrecută într-o unitate de cazare din Irlanda ar putea aduce autorităților locale aproape 220 de milioane de euro pe an, potrivit unei noi cercetări realizate de University of Galway. Irlanda nu aplică în prezent o asemenea taxă, iar studiul nu reprezintă o decizie a Guvernului de a o introduce, ci analizează cât ar putea produce un astfel de sistem și cum ar putea fi construit.
Cercetarea, realizată de Gerard Turley și Stephen McNena de la J.E. Cairnes School of Business & Economics, pornește de la datele Fáilte Ireland privind 225.098 de locuri de cazare înregistrate în ianuarie 2026. Calculul nu include pensiunile neînregistrate, locuințele închiriate pe termen scurt și spațiile de cazare pentru studenți din campusuri, ceea ce înseamnă că baza reală ar putea fi mai mare. În același timp, autorii avertizează că eventualele scutiri, plafoane sau reduceri ar putea diminua veniturile efective.
Potrivit estimărilor, fiecare taxă de 1 euro de persoană pe noapte ar putea genera aproximativ 44 de milioane de euro anual pentru administrațiile locale. La 5 euro, suma ar ajunge la aproape 220 de milioane de euro. Dublin City Council ar fi cel mai mare beneficiar, cu aproximativ 46 de milioane de euro pe an. Pentru Cork, estimarea este de aproximativ 18,5 milioane de euro, Kerry ar putea încasa circa 20,8 milioane, Galway County Council aproximativ 8,2 milioane, iar Waterford City and County Council în jur de 5,7 milioane.
Autorii nu propun însă neapărat o taxă uniformă de 5 euro în întreaga țară. Una dintre recomandările principale este ca autoritățile locale să aibă libertatea de a decide dacă intră în sistem și să poată alege între o sumă fixă și un procent aplicat costului cazării. Nivelul ar putea fi adaptat în funcție de piața turistică locală, tipurile de cazare și particularitățile fiecărei zone.
Pentru hoteluri, cercetătorii estimează că o taxă fixă de 1 euro de persoană pe noapte ar produce aproximativ aceleași venituri, circa 33 de milioane de euro anual, ca o taxă de 1% aplicată prețului camerei. Studiul recomandă ca înaintea unei eventuale introduceri să fie analizate sensibilitatea turiștilor la creșterea prețurilor și impactul asupra industriei ospitalității.
Ideea nu apare pentru prima dată în dezbaterea publică din Irlanda. Dublin City Taskforce din 2024 și Local Democracy Taskforce din 2026 au recomandat deja introducerea unei taxe pentru cazările de peste noapte. Dublin City Council a analizat anterior modele cu taxe de câțiva euro pe noapte, în timp ce Galway a discutat posibilitatea unui proiect propriu. Pentru ca un asemenea sistem să funcționeze la scară națională ar fi însă necesară legislație nouă.
Sectorul hotelier s-a opus în trecut unei asemenea taxe, argumentând că ar putea scumpi vacanțele și ar reduce competitivitatea Irlandei ca destinație. Gerard Turley spune însă că experiența internațională sugerează că o taxă modestă, introdusă după consultări cu industria și construită astfel încât să nu afecteze excesiv prețurile, nu ar trebui să reducă pe termen lung cererea turistică. El estimează că procesul legislativ și implementarea ar putea dura trei până la patru ani.
Taxele pentru turiști sunt deja obișnuite în multe state ale Uniunii Europene și în anumite regiuni din Regatul Unit. Modelul diferă de la un oraș la altul: unele administrații percep o sumă fixă pentru fiecare noapte, altele aplică un procent din prețul cazării, iar unele prevăd scutiri sau limite privind numărul de nopți taxate.
Un element considerat esențial de autorii studiului este destinația banilor. Cercetătorii recomandă ca veniturile să fie clar alocate și ca autoritățile locale să explice public modul în care sunt cheltuite, pentru ca taxa să nu fie percepută doar ca o nouă sursă generală de impozitare. În acest model, banii ar rămâne la nivel local și ar putea finanța servicii și infrastructură în zonele care suportă costurile unui număr mare de vizitatori.
Studiul leagă propunerea și de două obiective asumate în programul de guvernare: diversificarea bazei de impozitare și consolidarea autonomiei financiare a administrației locale. Deocamdată însă, cifra de 220 de milioane de euro reprezintă o estimare pentru un scenariu cu o taxă de 5 euro, nu venituri deja aprobate și nici o taxă pe care turiștii trebuie să o plătească în prezent. Următorul pas ar trebui să fie, potrivit cercetătorilor, o analiză detaliată a impactului și consultări cu hotelurile, operatorii de cazare, autoritățile locale, rezidenții și reprezentanții industriei turistice.
