Tratatul de Stabilitate (forma prescurtată)  vine de la Tratatul de stabilitate, coordonare și guvernare în uniunea economică și monetară (Treaty on Stability, Coordination and Governance in the Economic and Monetary Union) sau (The Fiscal Compact, The Fiscal Stability Mechanism, or The European Stability Mechanism (ESM). Prin acest tratat se dorește modificarea Tratatul de Funcționare al Uniunii Europene (TFEU) (sau cunoscută de altfel ca Tratatul de la Roma din 1958).

Tratul de Stabilitate va înlocui the European Financial Stability Facility (EFSF) și the European Financial Stability Mechanism (EFSM) ce își vor înceta în cursul anului 2013.

Textul tratatului este destul de concis, câteva pagini, clar exprimate pentru cei care stăpânesc limbajul juridic legal. Punctele cheie sunt articolele 2, 3, 4 și 5. În total sunt 16 articole prezentate în 6 capitole și o prefață.

(Redau textul unui articol ce sumarizează foarte bine aceste aspecte, scris de M. Pană și preluat de pe blogul lui Radu Zlati – http://yellowgondolin.wordpress.com)

“Potrivit Tratatului, statele vor trebui să se încadreze într-un deficit structural de maximum 0,5% (aşa numita “Regulă de aur), iar deficitul ciclic maxim nu va trebui să depăşească 3% din PIB. În cazul statelor care au un grad de îndatorare mai mic de 60% din PIB, deficitul structural va putea fi negociat până la 1%. În cazul depăşirii cifrelor, Tratatul prevede declanşarea unui mecanism automat de sancţiune, care poate merge până la amenzi de 0,1% din PIB.

Doar statele care semnează Tratatul vor beneficia de ajutor prin Mecanismul European de Stabilitate – aşa numita Facilitate Financiară.

Statele semnatare ale Tratatului urmează să-l ratifice pe plan intern şi să găsească modalităţi legislative de-a impune “Regula de aur”. În unele cazuri ar putea fi vorba de modificarea Constituţiilor statelor, în altele s-ar putea apela la modalităţi parlamentare. Tratatul intră în vigoare de la 01 ianuarie 2013, sau când va fi ratificat de 12 state semnatare.

Țările Membre UE şi Tratatul fiscal: 

A. Trei riscuri

1. Limitarea la 0,5% a deficitului structural, cifră fixată unitar pentru toate ţările din pact, deşi datoria lor publică diferă considerabil, de la 6% ( Letonia) la 160% (Grecia) – România fiind în preajma pragului de 40% – nu poate realiza reglajul fin cerut de optimizarea economică. Ţara noastră ar putea solicita o derogare pentru extinderea la 0,7% sau chiar 1% a deficitului structural. Fără această concesie, creşterea economică ar fi afectată artificial iar potenţialul de dezvoltare va rămâne subutilizat. 0,5% mai degrabă ar conserva decalajele decât să permită recuperarea lor.

2. În cazul unei evoluţii economice favorabile, va fi foarte dificil de explicat populaţiei de ce nu pot fi acordate recompense imediate şi de ce trebuie acceptată consolidarea rezultatelor înainte de a distribui avantaje pe termen lung. Problema suveranităţii naţionale limitate prin acest acord suprastatal se pune deja. Pasul doi, de intervenţie, fie şi la nivel de experţi, asupra bugetelor prezentate Bruxelles-ului înainte a de a trece prin Parlamentele naţionale este inevitabil şi va naşte controverse.

3. Modul de calcul destul de dificil şi aplicarea neuniformă ar putea duce la controverse importante privind respectarea regulii de 0,5% deficit structural. Pot fi aşteptate efecte negative asupra coeziunii europene şi reacţii destabilizatoare la nivel instituţional. Concret, Ungaria deja se arată nedumerită de sancţiunile impuse de Comisia Europeană pentru depăşirea deficitului bugetar. Grecia acceptă cu greu şi pentru moment condiţiile impuse. Simultan contestă calculele privind calenadrul de “restructurare” bugetară şi fezabilitatea efectuării rambursării de datorie publică, programată pe termen mediu şi lung

B. Trei avantaje (în cazul România)

1. Prevenirea derapajelor politicianiste, de acordare a unor beneficii electorale cu efect destabilizator pe termen lung, prin intermediul deficitului structural. Cel mai bun exemplu în acest sens este decizia de majorare a pensiilor în baza unei prezumate creşteri economice, care, în realitate, nu a mai avut loc. Valoarea punctului de pensie a fost majorată anticipat (!!) la 697,50 lei în octombrie 2008, urmare a prognozei ultraoptimiste de creştere a PIB cu 6,5% în anul 2009. În realitate, PIB a scăzut în acel an cu peste şapte procente, dar, culmea, valoarea punctului de pensie a fost majorată la 718,40 lei în aprilie şi 732,80 lei în octombrie.

2. Obligarea implicită a oricărui iniţiator legislativ de acordare de beneficii la demonstrarea sustenabilităţii în timp a beneficiilor acordate. Practica a demonstrat că, odată acordate, beneficiile nu mai pot fi retrase, chiar dacă factorii de decizie îşi asumă răspunderea în acest sens. Din nou, în acest sens, se poate face trimitere la diminuarea valorii punctului de pensie. Acesata ar fi fost logică, fie şi în 2010, după scăderea economică înregistrată pentru al doilea anu consecutiv şi după diminuarea salariilor din sectorul bugetar. Deşi logică, nu a fost şi legică, potrivit Curţii Constituţionale.

3. Stabilitatea macroeconomică permite o dezvoltare mai rapidă, utilizarea mai bună a resurselor disponibile, pentru investiţii cu efect favorabil ulterior şi nu pentru consum. Totul este ca regula de 0,5% sau cât se va obţine să fie acceptată ca o valoare în sine, prin cadrul solid asigurat activităţii economice. Majorarea TVA de la 19% la 24%, măsură luată de nevoie pentru a echilibra bugetul, a afectat mediul de afaceri şi a stimulat asumarea de riscuri pentru înfăptuirea evaziunii fiscale. Concurenţa s-a deplasat dinspre tehnologie şi productivitate către abilitate şi contabilitate.”

Ceea ce este controversat în această situație sunt detalile tehnice în afara acestui mecanism ce ar trebui să intre în vigoare cel târziu la 01.03.2013, dacă va fi ratificat de țările semnatare (25 adică EU minus Marea Britanie și Cehia).

Există un text al tratatului trimis spre a fi votat, și un text paralel cu prevederile tehnice ale implementării.

Următoarele aspecte sunt preluate din articolele textului tehnic de implementare. 

Articolul 8. Stocul de capital autorizat – va fi de 700.000.000.000 Euro (700 miliarde euro).

Întrebare: de ce suma aceasta ? care este formula de calcul ce a condus la această sumă? va fi ea una finală?

Adevăr: Suma capitalizată va fi de 700.000.000.000 Euro. O nimica toată când toți banii lichizi sunt de 10.000 mai puțini. Toate statele vin cu o contribuție în numerar de 80.000.000.000 euro (inclusiv România va avea partea ei de trimis la Bruxells). Restul se transformă în acțiuni de stoc în funcție de bugetul fiecărui stat pe 2010, tot procentual fiind acordat și dreptul de a lua decizii. Pentru luarea unor decizii ale statelor membre este nevoie de o majoritate de 80%. Însă doar Germania și Franța singure adună 47%, iar împreună Italia, Spania, Belgia și Olanda aduc restul de 33%.  Irlanda are doar 1.6% reprezentare. Deci dacă cele 6 state menționate mai sus decid un lucru cine se poate opune???

Din această sumă de 700 miliarde, doar 500 miliarde sunt pentru fonduri de împrumut. Restul de 200 miliarde sunt bani în fondul mecanismului pentru scopuri proprii. 

Banii pe care statele membre trebuie să îi depună la ordinul mecanismului sunt luați din bugetul fiecărui stat membru semnatar fără dobândă. Însă când un stat membru are nevoie de ajutor financiar atunci se împrumută cu o dobândă de cel puțin 2% mai mare față de rata ECB pentru împrumuturile înterbancare. Marea majoritate a statelor care au probleme financiare nu sunt în măsură să contribuie la crearea acestui fond, fiind nevoite ele să împrumute pentru nevoile zilnice de funcționare a guvernelor proprii, nu să dea gratuit banii pe care îi colectează din taxe și impozite sau mai rău împrumutați de pe piață cu dobânzi semnificative, ca apoi să împrumute mult mai mult din acest fond și la dobânzi foarte mari.

O analiză serioasă arată că această sumă este insuficientă, de 700 miliarde, adevărata nevoie fiind undeva la peste 2.000 miliarde, fiindcă doar Grecia, Spania, Italia și Portugalia au nevoie de fonduri de împrumut de peste 1.300 miliarde în anii următori, plus Irlanda, România, Franța, Ungaria și chiar eventual Germania. 

Articolul 9. Ordinul de plată. Membrii ESM (adică fiecare stat semnatar) se obligă să plătească în mod necondiționat și irevocabil în interval de 7 zile de la data emiterii ordinului.

Întrebare: De ce atâta urgență în a face plăți către acest mecanism? Dacă nu ai banii în buget?

De ce necondiționat și irevocabil? Dacă un nou guvern sau parlament național nu dorește să mai facă plăți către acest mecanism? 

Articolul 10. Modificări asupra stocului de capitalul.  Bordul de conducere al acestui mecanism va putea schimba la totala sa discreție stocul de capital autorizat prevăzut la articolul 9 fără ca cineva să obiecteze.

Întrebare: De ce nu ar folosi acest bord de conducere puterea lor executivă ca în intreval scurt să dubleze sau tripleze stocul de capital autorizat? Care ar trebui să fie circumstanțele pentru așa ceva? Având în vedere prevederile articolului 9 fiecare stat membru ESM va trebui ca în 7 zile să efetueze plățile ordinului fără condiții și irevocabil.

Articolul 27. Statut legal, privilegii și imunitate.  

Punctul 2. ESM are toate drepturile legale de a chema în judecată pe orice membru ESM care nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la articolul 9.

Punctul 3. ESM, bordul, proprietățile, bunurile, fondurile acestuia au imunitatea absolută împotriva oricărei chemări în judecată.

Punctul 4. Proprietatea, fondurile și bunurile vor fi imune de la precheziție, expertiză contabilă, confiscare, expropriere sau orice altă formă de confiscare, blocare, preluare prin decret executoriu, legal, administrativ sau legislativ. 

Întrebare: ESM poate chema în judecată pe oricine care nu se conformează cererilor sale dictatoriale, în schimb nimeni nu poate mișca un deget împotriva sa, directorilor, bunurilor sau fondurilor. Ei fac legea, dar nu sunt supuși vreunei legi sau jurisdicții!! Este aceasta democrație?

Articolul 30. Imunitatea persoanelor. Governatorii, governatorii alternativi, directorii, directorii alternativi, directorul general sau operațional și toții membrii echipei (absolut toți) vor fi imuni împotriva oricăror acțiuni de chemare în instanță pentru faptele comise de aceștia, și nu vor avea documentele și actele legale confiscate.

Întrebare: Cum se poate ca toți cei implicați în acest mecanism să fie imuni indiferent de faptele acestora? Cum se poate ca documentele lor să fie strict secret? 

Concluzie: Faptul că acest mecanism are o conducere absolută în drepturile sale și absolut imună în fața oricărei jurisprudențe, națiuni, legislații, ce nu poate fi audiată, verificată sau modificată, dar care are toate drepturile de a cere sume absolute cu termen de plată în 7 zile și a chema în instanță orice națiune, guvern care nu i se supune, aceasta îngrijorează enorm de mult!!!

Cu siguranță ați înteles până acum cum funcționează și care sunt puterile acestei mașinării. Probabil și mai important este faptul că noua structură va fi condusă de un bord de guvernatori numiți (nedemocratic) de către cei numiți nedemocratic în fruntea organismelor europene votate în Parlamentul European și Consiliul Europei, ce nu vor avea în vederea bunăstarea mulțimii ci doar propriile interese, ale unui Guvern Mondial Dictatorial.

Aceștia vor avea la îndemână întreg bugetul Europei și toate resursele statelor membre luate prin ordin din mâna statelor obediente semnatare, spre nenorocirea a jumătate de miliard de oameni. 

În fond și de fapt, este Tratatul de cedare a suveranității tuturor națiunilor europene birocraților din Brusells. Chiar și președintele Traian Băsescu a susținut că cedarea suveranității în interesul Europei este de dorit și el o va susține! Dar pe noi cine ne întreabă daca dorim să fim vânduți sclavi acestor birocrați??? Ceea ce nu au reușit să facă cu Lisbon Treaty / Constituția Europeană au vor încerca să reușească acum, forțând cu criza euro (creată și menținută artificial de aceleași persoane care acum vin cu soluția), obligând statele națiuni să cedeze toate aspectele fiscale și implicit bogăția acestora (oamenii, rezervele financiare și naturale) amenințând că altfel ne vom duce pe apa sâmbetei datorita crizei!!!

Fie ca va fi realizat un pas mare în această direcție prin afirmarea Tratatului cu ocazia votului națiunii irlandeze, fie că va exista un al doilea vot, acest tratat va fi impus asupra națiunilor Europei în timp record de scurt.

Aceasta este realitatea ce trebuie votată acum de către cetățenii irlandezi la 31.05.2012!

Nu vă faceți probleme, România a ratificat deja acest tratat încă din martie 2012.