Seria dedicată românilor care s-au întors în România a adunat, până acum, povești diferite ca final, dar asemănătoare ca început.
Oameni care au plecat ani la rând, și-au construit vieți stabile în străinătate și, la un moment dat, au ales să revină. Unii pentru familie, alții pentru copii, alții din dorința de a construi ceva „al lor”.
Ce reiese constant din aceste mărturii este că întoarcerea nu este niciodată simplă. Nu este un pas înapoi și nici un salt sigur înainte. Este, de cele mai multe ori, un risc asumat, cu rezultate care nu se văd imediat.
Povestea Martynei se leagă firesc de celelalte episoade din serie. Nu prin nostalgie sau dezamăgire, ci printr-o alegere clară: renunțarea la siguranță pentru șansa de a construi ceva autentic, cu mâinile tale.
Au ales riscul în locul siguranței. Povestea Martynei și a întoarcerii în România, după 17 ani în Irlanda
După 17 ani petrecuți în Irlanda, Martyna și soțul ei au luat o decizie pe care mulți o amână la nesfârșit: să renunțe la siguranță pentru un pariu pe termen lung. Nu a fost o fugă și nici un eșec, ci o alegere asumată, făcută cu luciditate, dar și cu mult curaj.
„După 17 ani în Irlanda ne-am întors în România și am ales risc în loc de siguranță”, spune Martyna, direct, fără ocolișuri.
Martyna are 25 de ani și este originară din Polonia. Soțul ei, Eduard, are 29 de ani și este din Piatra Neamț. Cei doi s-au cunoscut în Irlanda, în comunitatea românilor de acolo, și și-au construit viața împreună într-o țară care le-a oferit stabilitate, locuri de muncă și un trai predictibil.
Cu toate acestea, au simțit că nu acolo este viitorul lor pe termen lung.
„Am plecat din Irlanda din cauza vremii și a prețurilor absurde la case. Am vrut aer, spațiu și ceva al nostru.”
Întoarcerea în România nu a însemnat o revenire confortabilă. Au cumpărat o casă veche, de aproximativ 70 de ani, aflată într-o stare avansată de degradare. Nu au apelat la echipe mari de construcții și nici la soluții rapide. Au ales să facă aproape totul singuri.
„Am renovat singuri o casă de 70 de ani și am transformat-o într-o casă de oaspeți.”
Procesul a durat 14 luni. Zilnic.
„14 luni de muncă zilnică. Haos. Costuri care au explodat. Probleme peste probleme.”
Martyna nu idealizează deloc această perioadă. Vorbește deschis despre oboseală, stres și momentele în care lucrurile păreau scăpate de sub control. Tot ce au trăit în acest timp a fost documentat pas cu pas, în zeci de videoclipuri, tocmai pentru a arăta realitatea, nu doar rezultatul final.
Casa de oaspeți pe care au creat-o nu este un proiect comercial standard. Este un spațiu gândit cu atenție la detalii, construit din materiale naturale, multe reciclate sau refolosite, cu o estetică ce îmbină rusticul cu confortul modern. Fiecare colț poartă amprenta lor.
„A fost greu. Dar a meritat. Suntem încă aici.”
Această frază spune poate cel mai bine ce înseamnă, în practică, întoarcerea acasă. Nu o reușită instantanee, nu un succes peste noapte, ci rezistență.
Din punct de vedere financiar, proiectul funcționează, dar nu fără provocări. Casa de oaspeți este activă și are clienți, însă primul sezon de iarnă a fost mai dificil.
„Suntem listați pe platforme de rezervări, iar casa ne susține în cea mai mare parte a timpului. Funcționează și are clienți, însă este primul nostru sezon de iarnă de când am deschis și, fiind o perioadă mai liniștită în turism, încasările au fost mai mici decât în restul anului.”
Martyna vorbește deschis și despre sprijinul primit din partea familiei în această etapă.
„Pentru că suntem încă la început și în faza de consolidare, în această iarnă am primit sprijin din partea familiei. Nu este ceva ascuns sau dramatic, este realitatea multor afaceri sezoniere în primul an.”
În paralel, cei doi lucrează deja la diversificare, tocmai pentru a nu depinde exclusiv de sezonul turistic.
„Lucrăm la diversificare și, în aproximativ o lună, lansăm a doua afacere: mese din stejar masiv realizate de noi, tocmai pentru a ne asigura independența financiară pe tot parcursul anului.”
Povestea Martynei nu este una despre romantizarea întoarcerii în România. Este despre muncă grea, despre asumare și despre înțelegerea faptului că libertatea vine, de multe ori, cu instabilitate.
Această mărturie face parte din seria Informația IRL dedicată românilor care s-au întors în România după ani petrecuți în diaspora. Sunt povești reale, spuse fără filtre, care arată că întoarcerea nu este un final fericit garantat, ci un proces lung, construit zi după zi.
Unde pot fi găsiți cei doi:
– Bârlogul Urșilor – pagina de Instagram: @barlogul_ursilor
– Pagina de Booking: (Booking)
– Pagina de Airbnb: (Airbnb)
Între două reveniri și un drum care nu s-a închis niciodată. Povestea lui Dan Nistor
Seria dedicată românilor care s-au întors în România arată, episod după episod, că întoarcerea nu este întotdeauna un punct final. Pentru unii, este doar o etapă. Pentru alții, un test. Iar pentru câțiva, o confirmare că viața lor va rămâne, inevitabil, legată de două țări.
Povestea lui Dan Nistor este una dintre cele mai nuanțate din această serie. Nu este o poveste despre „a reușit” sau „nu a reușit”. Este o poveste despre acumulare, adaptare și despre faptul că uneori nu pleci definitiv și nu te întorci definitiv. Doar îți muți centrul de greutate.
„După zece ani acolo, ajunsesem să îi apreciez cu adevărat”
Dan a plecat în Irlanda în urmă cu zece ani. Ca mulți alți români, a plecat pentru oportunități, pentru stabilitate și pentru un sistem care să funcționeze. Irlanda nu a fost doar o destinație de muncă, ci un spațiu de formare.
„După cei zece ani petrecuți acolo, ajunsesem să îi apreciez pe irlandezi, să accept și să înțeleg modul lor de viață”, spune Dan.
Viața în Irlanda nu a fost una idealizată. A început cu joburi obișnuite, muncă multă și adaptare continuă. Dar, treptat, Dan a început să construiască ceva mai mult decât un salariu. A învățat singur, în paralel cu munca de zi cu zi, web design, e-commerce și structura magazinelor online.
„Învățam noaptea, după muncă. Nu era glamour. Era muncă, testare, greșeli.”
Acea perioadă a pus bazele unei cariere care avea să se dezvolte în timp într-o afacere solidă. Irlanda i-a oferit nu doar contextul, ci și mentalitatea necesară pentru antreprenoriat: disciplină, predictibilitate și respect pentru reguli.
Întoarcerea în România, între entuziasm și realitate
După ani petrecuți în Irlanda, Dan a decis să se întoarcă în România. Nu din constrângere, ci din dorința de a construi și aici. Întoarcerea a venit cu entuziasm și cu planuri clare.
„M-am întors crezând că pot aplica ce am învățat acolo, aici.”
În România, Dan a fondat mai multe afaceri, inclusiv proiecte în zona de franciză. Unele au mers, altele s-au lovit rapid de realitatea locală. Diferențele nu erau de idei sau de muncă, ci de sistem.
Fără să dramatizeze, Dan vorbește despre lipsa de predictibilitate, despre birocrație și despre efortul constant de a compensa lucruri care, în Irlanda, erau firești.
„Nu era vorba că nu se poate. Se putea, dar cu un consum enorm de energie.”
Această perioadă nu a fost un eșec, ci o acumulare de lecții. Dan nu neagă România și nu o condamnă. Dar recunoaște diferențele structurale care, în timp, apasă.
„Aș fi dat orice să pot lua prietenii irlandezi cu mine”
Întoarcerea în România a venit și cu un dor neașteptat. Nu doar de locuri, ci de oameni.
„După ce m-am întors, aș fi dat orice să pot lua prietenii irlandezi cu mine. Și bineînțeles, peisajele lor. Chiar și cu ploaie.”
Nu este nostalgie romantică, ci recunoașterea unei legături reale. Irlanda devenise, în timp, o parte din identitatea lui profesională și personală.
Această dualitate l-a făcut pe Dan să nu mai vadă viața în termeni de „aici sau acolo”, ci de „ce pot construi cu ce am învățat”.
Revenirea în Irlanda și maturizarea profesională
După experiența din România, Dan a revenit în Irlanda. De data aceasta, nu ca angajat, ci ca antreprenor. A continuat să dezvolte o agenție de e-commerce care lucrează cu clienți internaționali și care funcționează cu o echipă formată exclusiv din români, lucrând remote.
„Astăzi conduc o agenție de e-commerce cu angajați 100% români, complet remote.”
Este, poate, forma cea mai clară de sinteză între cele două lumi. Expertiza construită în Irlanda, combinată cu talentul românesc, într-un sistem care permite creștere fără fricțiuni inutile.
Dan nu vorbește despre succes ca despre o destinație finală. Vorbește despre continuitate.
„Povestea e mai lungă”, spune el simplu.
O întoarcere care nu se închide
Povestea lui Dan Nistor nu este despre a alege între România și Irlanda. Este despre a înțelege ce îți oferă fiecare și ce îți cere fiecare.
Întoarcerea în România a fost o etapă necesară. Revenirea în Irlanda a fost o decizie pragmatică. Nimic nu este exclus definitiv.
Această mărturie se potrivește perfect în seria Informația IRL pentru că arată o realitate rar spusă: uneori, nu te întorci ca să rămâi. Te întorci ca să înțelegi.
Și uneori, drumul nu este o linie dreaptă, ci un dus-întors care te definește.
Sunt experiențe reale, spuse fără filtru, care arată că întoarcerea nu este întotdeauna un final fericit, ci uneori doar o etapă dureroasă pe un drum mai lung.
Vrei să ne scrii despre experiența ta cu mutarea în România din Irlanda?
Contactează-ne! Ne găsești și pe Facebook, iar dacă vrei să ne scrii pe Whatsapp, apasă AICI
