O persoană singură care primește în Irlanda indemnizația standard de șomaj sau ajutorul pentru dizabilitate poate încasa în prezent 254 € pe săptămână, în timp ce pragul de risc de sărăcie folosit într-o nouă comparație europeană este de aproximativ 377 €. Diferența de 123 € săptămânal arată cât de departe se află unele prestații de nivelul de venit considerat necesar pentru a nu fi încadrat statistic în categoria persoanelor expuse sărăciei.
Concluziile provin dintr-o analiză realizată de organizația spaniolă de jurnalism de date Civio, împreună cu parteneri din rețeaua europeană de jurnalism de date. Rezultatele pentru Irlanda au fost prezentate luni, 26 octombrie, și pun în discuție nu doar cuantumul prestațiilor, ci și capacitatea lor de a proteja persoanele fără alte venituri.
Cifra de 254 € reprezintă rata personală maximă pentru anumite prestații, nu o sumă primită automat de orice solicitant. Drepturile și valoarea efectivă depind de program, vârstă, situația familială, venituri și celelalte condiții de eligibilitate. Unele persoane pot primi suplimente, iar altele se încadrează la rate reduse. Prin urmare, comparația nu reprezintă un calcul al bugetului fiecărei familii.
Ce arată comparația europeană
Pentru a compara sisteme sociale foarte diferite, cercetătorii au analizat situația unei persoane singure, a unui cuplu fără copii și a unei familii cu doi copii. Au folosit date despre prestațiile aflate în vigoare la începutul anului 2026, confruntate cu pragurile de risc de sărăcie calculate din veniturile populației în fiecare stat.
În evaluarea Civio, prestația minimă de venit luată ca reper pentru o persoană singură în Irlanda se situează cu 37,8% sub pragul relevant. Decalajul este de 30,8% pentru un cuplu fără copii și de 36,9% pentru o familie cu doi copii. Aceste procente provin din scenariile și metodologia comparației europene; ele nu trebuie confundate cu diferența simplă dintre indemnizația de 254 € și pragul săptămânal de 377 €.
Studiul a utilizat pentru comparația dintre țări și Supplementary Welfare Allowance, o formă de sprijin de bază care avea la începutul anului o rată personală de 252 € pe săptămână pentru un adult eligibil. Aceasta nu este identică cu Jobseeker’s Allowance sau Disability Allowance, pentru care rata maximă personală este acum de 254 €. Distincția contează atunci când sunt comparate cifre din scheme diferite.
Irlanda ocupă locul al șaptelea în Uniunea Europeană în clasamentul puterii de cumpărare a acestor ajutoare, după Danemarca, Belgia, Țările de Jos, Luxemburg, Spania și Austria. Așadar, prestațiile irlandeze nu sunt printre cele mai mici din Europa atunci când sunt raportate la condițiile economice locale. Problema evidențiată de cercetare este alta: nici acest nivel relativ favorabil nu garantează depășirea pragului de sărăcie.
Analiza constată că niciun stat membru nu asigură, prin prestația minimă pentru o persoană singură, un venit peste pragul de sărăcie. Danemarca și Luxemburg depășesc pragul numai în anumite scenarii pentru cupluri ori familii cu copii. Rezultatele indică astfel o dificultate comună mai multor sisteme europene, nu o situație exclusiv irlandeză.
Ce schimbă majorarea din 2027
Bugetul Irlandei pentru 2027, prezentat la 6 octombrie, prevede o creștere cu 10 € pe săptămână a principalelor prestații sociale. Rata maximă personală pentru Jobseeker’s Allowance și Disability Allowance urmează să ajungă de la 254 € la 264 € din ianuarie. Pentru cineva care primește rata integrală tot anul, majorarea echivalează cu 520 € în 52 de săptămâni.
Dacă pragul de 377 € ar rămâne neschimbat, diferența față de noua rată ar fi încă de 113 € pe săptămână. Acesta este doar un calcul ilustrativ: pragurile de sărăcie sunt indicatori relativi, calculați în funcție de distribuția veniturilor, și se pot modifica de la un an la altul. Majorarea nu înseamnă automat că toate persoanele aflate sub prag vor rămâne exact la aceeași distanță de el.
Bugetul include și măsuri distincte pentru familii și persoane vulnerabile. Suplimentul săptămânal pentru copiii aflați în întreținerea beneficiarilor unor prestații va crește cu 6 €, la 64 € pentru cei sub 12 ani și 84 € pentru cei de cel puțin 12 ani. Alocația pentru încălzire va crește cu 5 €, la 43 € pe săptămână, pentru persoanele care îndeplinesc condițiile. Aceste sume nu pot fi adăugate automat tuturor beneficiarilor: fiecare măsură are reguli proprii.
Dezbaterea privește și modul în care sunt interpretate datele despre sărăcie. În cel mai recent sondaj privind veniturile și condițiile de viață, Oficiul Central de Statistică (CSO) a estimat că 12,6% din populația Irlandei era expusă riscului de sărăcie, față de 11,7% în ediția precedentă. Pentru 2025, pragul național corespunzător unei persoane singure era de 19.060 € anual, adică aproximativ 367 € pe săptămână. Acest indicator național nu este identic cu pragul european de aproximativ 377 € utilizat în relatarea despre noua analiză: definițiile statistice și perioadele de referință diferă.
CSO a calculat totodată că 4,7% din populație se afla în sărăcie persistentă, în sensul indicatorului care combină veniturile sub prag cu lipsuri materiale concrete. Pentru copiii sub 18 ani, proporția era de 7,8%. Aceste cifre arată că sărăcia nu este măsurată doar printr-o sumă înscrisă pe un extras bancar, ci și prin posibilitatea de a acoperi nevoi esențiale.
De ce nu este suficientă discuția despre șomaj
Susanne Rogers, analistă în cadrul Social Justice Ireland, atrage atenția că dezbaterea publică pune adesea semnul egal între beneficiarii de prestații și persoanele care nu vor să muncească. Ea susține că această imagine ignoră dificultățile celor care trăiesc cu dizabilități, au acces redus la educație ori se confruntă cu probleme sociale acumulate încă din copilărie. Potrivit estimării invocate de Rogers, persoanele aflate în șomaj reprezintă aproximativ 15% dintre beneficiarii sistemului de protecție socială.
Există și sărăcie în rândul celor care lucrează. Un studiu publicat în iunie de Institutul de Cercetări Economice și Sociale (ESRI) estima că aproximativ 5% dintre lucrători erau expuși riscului de sărăcie, iar aproape două treimi dintre aceștia lucrau cu program redus. Simulările cercetătorilor au arătat că extinderea programului la 40 de ore săptămânal ar scoate din sărăcie doar aproximativ 35% dintre lucrătorii aflați în această situație. Cu alte cuvinte, mai multe ore de muncă nu rezolvă singure toate cazurile.
ESRI a analizat și Working Family Payment, sprijinul pentru familiile cu copii în care există venituri din muncă. Cercetătorii au estimat că doar aproximativ jumătate dintre persoanele eligibile beneficiază efectiv de acest program. Este un exemplu al diferenței dintre existența unui drept și accesarea lui în practică.
În același timp, prestațiile sociale au un efect important asupra sărăciei la nivelul întregii populații. Datele europene publicate recent de CSO arată că, în 2025, proporția persoanelor expuse riscului de sărăcie în Irlanda ar fi fost de 37,2% înainte de transferurile sociale și pensii, față de 13% după includerea lor. Această comparație folosește metodologia Eurostat, diferită de seria națională de 12,6%, și arată că sprijinul public reduce puternic riscul de sărăcie, chiar dacă prestațiile minime individuale pot rămâne insuficiente.
Pentru beneficiarii care depind de indemnizațiile de bază, următoarea schimbare concretă este majorarea anunțată pentru ianuarie 2027. Ea va aduce încă 10 € pe săptămână la ratele personale maxime vizate, fără să elimine însă diferența substanțială dintre venitul oferit de aceste prestații și pragul de risc de sărăcie evidențiat de cercetarea europeană.
