Aproximativ 6.500 de persoane din Irlanda au încasat ajutorul social pentru cei aflați în căutarea unui loc de muncă timp de cel puțin zece ani. Costul cumulat al acestor plăți este estimat la circa 800 de milioane de euro, potrivit datelor Departamentului pentru Protecție Socială. Cifrele au revenit în atenție în contextul disputei politice provocate de propunerea vicepremierului Simon Harris de a sancționa mai sever beneficiarii care refuză să colaboreze cu serviciile de ocupare a forței de muncă.
Informațiile au fost furnizate partidului Aontú în cursul verii și nu reprezintă o descoperire statistică făcută abia în noiembrie. În iulie, datele comunicate public indicau mai precis 6.329 de beneficiari care primiseră Jobseeker’s Allowance timp de zece ani sau mai mult, cu un cost total estimat tot la 800 de milioane de euro. Reluarea lor acum coincide cu o dezbatere mai amplă despre obligațiile persoanelor care primesc sprijin de la stat.
Harris cere sancțiuni pentru cei care refuză sprijinul pentru angajare
Simon Harris, liderul Fine Gael și vicepremier al Irlandei, a abordat subiectul sâmbătă, 7 noiembrie, la conferința partidului din Cork. El a susținut că ajutorul de șomaj trebuie să fie o plasă de siguranță, nu un mod permanent de viață, și a cerut o implicare mai intensă a serviciilor publice în reintegrarea șomerilor de lungă durată.
Propunerea sa vizează, în formularea prezentată la conferință, persoanele care refuză să participe la măsurile de sprijin pentru angajare. Această distincție este importantă: simplul fapt că cineva primește ajutor de șomaj de mult timp nu demonstrează că a refuzat un loc de muncă sau că a încălcat condițiile prestației.
Sancțiuni financiare există deja în sistemul irlandez. În cadrul măsurilor bugetare pentru anul următor, reducerea săptămânală aplicabilă celor care nu respectă anumite obligații de colaborare cu serviciile de ocupare urmează să crească de la 90 la 100 de euro. Datele relatate de The Irish Times arată că aproximativ 11.000 de persoane au primit astfel de sancțiuni anul trecut.
Harris și-a apărat poziția duminică, 8 noiembrie, afirmând că cetățenii care plătesc taxe se așteaptă ca statul să ceară cooperare celor care pot reveni în câmpul muncii. El a respins acuzația că declarațiile sale ar reprezenta un atac asupra unui grup vulnerabil.
Ce arată statisticile despre șomaj
Discuția politică are loc într-o perioadă în care rata șomajului din Irlanda rămâne relativ redusă. Datele Biroului Central de Statistică, CSO, indică o rată de 4,8% în octombrie 2026. În trimestrul al doilea, aproximativ 151.000 de persoane cu vârste între 15 și 74 de ani erau fără loc de muncă.
Totodată, 38.900 de persoane erau considerate șomeri de lungă durată în statistica forței de muncă, adică fără loc de muncă de cel puțin 12 luni. Numărul a crescut cu aproximativ 7.200 față de anul precedent. Aproape trei sferturi dintre persoanele aflate în șomaj erau însă fără serviciu de mai puțin de un an.
Aceste categorii statistice nu trebuie confundate. Numărul șomerilor rezultat din ancheta asupra forței de muncă nu este identic cu numărul persoanelor înscrise în Live Register, registrul administrativ al beneficiarilor anumitor plăți. În acesta pot apărea și persoane care lucrează cu program redus, dar îndeplinesc condițiile pentru un sprijin parțial.
Potrivit cifrelor CSO prezentate de Irish Examiner, Live Register cuprindea în octombrie aproximativ 172.800 de persoane, dintre care 52.296 figurau de cel puțin un an. Registrul include mai multe tipuri de prestații pentru persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă și nu poate fi redus la cei aproximativ 6.500 de beneficiari ai Jobseeker’s Allowance de peste un deceniu.
Critici: sancțiunile există deja, iar barierele de angajare persistă
Lidera Partidului Laburist, Ivana Bacik, a criticat intervenția lui Harris și l-a acuzat că încearcă să găsească un țap ispășitor. Deputatul Sinn Féin John Brady și reprezentantul People Before Profit Paul Murphy au contestat, de asemenea, tonul și direcția mesajului. Sunt reacții politice, nu constatări despre comportamentul tuturor beneficiarilor.
Brid O’Brien, directoarea Irish National Organisation of the Unemployed, a subliniat luni că sancțiunile pentru neparticiparea la măsurile de ocupare există deja și că majorarea lor este prevăzută pentru ianuarie. Ea a atras atenția că termenul economic de „ocupare deplină” nu înseamnă că există automat un loc de muncă potrivit pentru fiecare persoană care caută unul.
Reprezentanta organizației a cerut mai multă îndrumare, educație și sprijin adaptat celor care întâmpină dificultăți în revenirea la muncă. În opinia sa, programele de formare și sprijinul comunitar pot ajuta persoane care altfel au perspective limitate de angajare.
Jobseeker’s Allowance este o prestație supusă unor condiții, inclusiv verificării veniturilor și cerințelor legate de disponibilitatea pentru muncă. Nu trebuie confundată cu Jobseeker’s Benefit, care are reguli distincte legate de contribuțiile sociale. De aceea, cifrele privind durata încasării unei prestații nu oferă, singure, o explicație despre situația personală, capacitatea de muncă sau conduita fiecărui beneficiar.
Dezbaterea ridică astfel două întrebări diferite: cum poate statul să impună respectarea obligațiilor existente și ce sprijin efectiv oferă celor care caută un loc de muncă de mult timp. Deocamdată, modificarea concretă identificată este creșterea reducerii săptămânale pentru necooperare la 100 de euro; nu a fost anunțată o eliminare automată a ajutorului pentru toate persoanele care îl primesc de zece ani sau mai mult.
