Irlanda urmează să înceapă, în sfârșit, folosirea monitorizării electronice pentru anumite persoane aflate sub controlul sistemului de justiție, după ce statul a semnat contractul necesar pentru punerea în funcțiune a unui program-pilot.
Este vorba despre așa-numitele brățări electronice, dispozitive purtate de persoanele monitorizate și care permit autorităților să verifice dacă acestea respectă condițiile impuse de instanță sau de alte autorități competente.
Sistemul nu va fi folosit automat pentru toți deținuții și nici nu înseamnă că persoanele condamnate vor fi trimise pur și simplu acasă cu o brățară la gleznă.
Programul va fi introdus treptat și va putea fi folosit doar în cazurile în care legea permite monitorizarea electronică.
Contractul prevede un serviciu complet de monitorizare, care va include dispozitivele, infrastructura tehnică, supravegherea permanentă și sistemele prin care autoritățile pot verifica dacă o persoană respectă restricțiile stabilite.
De exemplu, monitorizarea poate arăta dacă persoana se află într-o anumită zonă, dacă respectă un program de prezență la domiciliu sau dacă intră într-un loc în care i s-a interzis accesul.
În cazul încălcării condițiilor, sistemul poate genera o alertă care poate fi transmisă autorităților.
Departamentul Justiției lucrează la noul sistem împreună cu Irish Prison Service, Probation Service, Garda, Courts Service și Director of Public Prosecutions.
Ideea este ca monitorizarea electronică să devină o unealtă comună pentru mai multe părți ale sistemului de justiție, nu doar pentru administrația penitenciarelor.
Pregătirile au început cu mai mult timp în urmă.
În 2025, Departamentul Justiției a cerut informații de la companii specializate în monitorizarea electronică și a anunțat că intenționează să introducă serviciul pentru mai multe categorii de persoane eligibile.
La începutul acestui an a fost lansată procedura de achiziție pentru un program-pilot.
Documentele oficiale arată că valoarea estimată a serviciului era de aproximativ 1,58 milioane de euro.
Scopul declarat este monitorizarea persoanelor cărora instanțele sau alte autorități le impun condiții care pot fi verificate electronic.
Serviciul va trebui să urmărească respectarea acestor condiții în întreaga țară.
Introducerea brățărilor electronice a fost discutată în Irlanda de mulți ani, dar până acum sistemul nu a fost pus în funcțiune la scară reală.
În alte țări, astfel de dispozitive sunt deja folosite de mult timp.
Ele pot fi utilizate pentru persoane eliberate condiționat, pentru cei aflați în arest la domiciliu sau pentru cazuri în care instanța impune restricții stricte de deplasare.
În anumite situații, monitorizarea electronică poate reduce nevoia ca o persoană să rămână în închisoare.
Asta este important mai ales în contextul actual din Irlanda, unde sistemul penitenciar se confruntă de mai mult timp cu probleme de supraaglomerare.
Dacă o persoană este considerată potrivită pentru eliberare în anumite condiții, o brățară electronică poate oferi autorităților un nivel suplimentar de control.
În același timp, Guvernul speră că sistemul va putea fi folosit și în cazuri în care protecția publicului este o preocupare importantă.
De exemplu, o persoană căreia i s-a interzis să se apropie de o anumită zonă poate fi monitorizată pentru a se vedea dacă respectă această interdicție.
Tehnologia nu înlocuiește însă poliția sau sistemul de probațiune.
Brățara nu poate opri fizic o persoană să încalce o condiție.
Poate doar să arate că aceasta a fost încălcată și să permită autorităților să reacționeze mai repede.
Acesta este unul dintre motivele pentru care sistemul are nevoie nu doar de dispozitive, ci și de o infrastructură permanentă de supraveghere.
Contractul prevede tocmai furnizarea tehnologiei și a suportului operațional necesar pentru monitorizare.
Programul va începe în etape.
Departamentul Justiției a spus anterior că intenția este ca serviciul să fie disponibil, treptat, pentru toate categoriile de persoane care pot fi monitorizate legal.
Asta înseamnă că numărul persoanelor urmărite cu brățări electronice va fi inițial limitat.
Autoritățile vor putea astfel să testeze modul în care funcționează sistemul, cât de exacte sunt datele, cât de repede sunt semnalate încălcările și cum colaborează instituțiile implicate.
Un astfel de program ridică însă și întrebări legate de protecția datelor și viața privată.
Monitorizarea electronică poate oferi informații foarte precise despre deplasările unei persoane.
Din acest motiv, accesul la date și modul în care acestea sunt păstrate trebuie controlate strict.
În practică, autoritățile trebuie să găsească un echilibru între supravegherea necesară pentru siguranță și dreptul persoanei monitorizate la viață privată.
Există și problema fiabilității.
Un sistem de acest tip trebuie să poată diferenția între o încălcare reală și o problemă tehnică.
O pierdere temporară a semnalului, o defecțiune a dispozitivului sau o eroare de localizare nu trebuie tratate automat ca o tentativă de încălcare a condițiilor.
Tocmai de aceea, monitorizarea electronică presupune și personal capabil să interpreteze alertele și să decidă când este nevoie de intervenție.
Pentru sistemul penitenciar, avantajul principal poate fi reducerea presiunii asupra locurilor din închisori.
Irlanda se confruntă periodic cu situații în care penitenciarele funcționează peste capacitatea prevăzută.
În astfel de condiții, fiecare persoană care poate fi eliberată în siguranță și monitorizată în comunitate poate însemna un loc disponibil pentru cineva care trebuie să rămână în detenție.
Totuși, autoritățile insistă că monitorizarea electronică nu trebuie privită ca o metodă de eliberare generală a deținuților.
Decizia va depinde de tipul infracțiunii, comportamentul persoanei, riscul pe care îl reprezintă și condițiile stabilite de instanță sau de serviciile responsabile.
Pentru unele persoane, detenția va rămâne singura variantă.
Pentru altele, brățara electronică poate permite o trecere controlată din închisoare înapoi în comunitate.
Aceasta poate fi folosită și împreună cu supravegherea serviciului de probațiune.
Persoana poate avea obligația să locuiască la o anumită adresă, să respecte un program și să nu intre în anumite zone.
Brățara oferă autorităților posibilitatea de a verifica dacă aceste reguli sunt respectate fără ca un polițist sau un ofițer de probațiune să fie prezent permanent.
Pentru victime, un astfel de sistem poate aduce și un nivel suplimentar de siguranță în anumite cazuri.
Dacă unei persoane i se interzice apropierea de o anumită adresă sau zonă, monitorizarea poate ajuta la detectarea unei încălcări mai repede decât prin metodele tradiționale.
Dar nici aici tehnologia nu trebuie prezentată ca o garanție absolută.
O brățară electronică nu împiedică fizic o persoană să se deplaseze.
Ea oferă informații și poate declanșa o reacție.
Eficiența sistemului va depinde, prin urmare, de cât de rapid sunt analizate alertele și de modul în care Garda și celelalte instituții reacționează.
Pentru Irlanda, lansarea programului reprezintă o schimbare importantă.
Țara a discutat ani de zile despre monitorizarea electronică, dar implementarea a rămas în urmă față de alte state europene.
Acum există, pentru prima dată, infrastructura contractuală necesară pentru ca sistemul să înceapă efectiv.
Programul-pilot va arăta dacă brățările electronice pot reduce presiunea asupra închisorilor, dacă pot îmbunătăți respectarea condițiilor impuse de instanțe și dacă pot fi folosite fără probleme majore de securitate sau protecție a datelor.
Dacă testul va fi considerat un succes, sistemul poate fi extins treptat.
Pentru moment, cea mai importantă schimbare este că monitorizarea electronică nu mai este doar un proiect discutat de Guvern.
Contractul a fost semnat, iar Irlanda se pregătește să înceapă efectiv folosirea brățărilor electronice în sistemul de justiție.
