Consumatorii de electricitate din Irlanda vor suporta, prin tarifele de rețea incluse în facturi, un cost total estimat la 1,44 miliarde de euro pentru patru centrale temporare construite ca rezervă în cazul unor probleme de alimentare. Suma a crescut după ce autoritatea națională de reglementare a decis să prelungească funcționarea acestor instalații, considerate în continuare necesare pentru siguranța sistemului energetic.
Decizia a fost prezentată public vineri, 9 octombrie, pe baza documentelor Comisiei pentru Reglementarea Utilităților (CRU). Autoritatea a aprobat menținerea centralelor pentru încă două ierni, deoarece Irlanda continuă să se confrunte cu întârzieri în construirea unor capacități noi de producere a electricității și a infrastructurii de transport. Prelungirea adaugă aproximativ 229 de milioane de euro la costurile programului.
Cele patru instalații au fost comandate de operatorul național de transport al electricității, EirGrid, și construite în 2023. Ele funcționează pe combustibili fosili și sunt concepute să intre în serviciu doar ca ultimă soluție, când producția obișnuită nu poate acoperi în siguranță consumul. Nu sunt centrale destinate să producă zilnic electricitate pentru piață, ci o rezervă plătită pentru a fi disponibilă la nevoie.
Două dintre instalații se află în Dublin, la Huntstown și North Wall. Celelalte sunt la Shannonbridge, în comitatul Offaly, și Tarbert, în comitatul Kerry. Potrivit calendarului prezentat de autoritatea de reglementare, instalația de la Huntstown poate rămâne disponibilă până în februarie 2029, iar cea de la North Wall până în decembrie 2028. Unitățile de la Shannonbridge și Tarbert sunt prevăzute să funcționeze până la 31 martie 2028.
Inițial, centralele erau prevăzute pentru perioade de aproximativ trei ani, cu posibilitatea unor prelungiri. Între timp, întârzierile altor proiecte energetice au făcut ca autoritățile să păstreze mecanismul de rezervă mai mult decât fusese anticipat. CRU a indicat, printre motive, atât întârzierile construcției de centrale noi, cât și lucrările la interconectorul Celtic, viitoarea legătură electrică dintre Irlanda și Franța.
O parte importantă a costurilor a fost deja suportată. Datele prezentate anul trecut arătau că programul depășise pragul de un miliard de euro. Actuala estimare de 1,44 miliarde reprezintă factura totală calculată pentru durata extinsă a schemei, nu o cheltuială nouă care ar fi adăugată integral la facturile consumatorilor într-un singur an.
Finanțarea este recuperată prin tarifele de rețea, care fac parte din costul final al electricității plătite de locuințe și întreprinderi. În consecință, chiar dacă o anumită centrală nu este pornită, consumatorii contribuie la cheltuielile necesare pentru ca instalația să fie disponibilă în caz de urgență. Construirea centralelor a reprezentat cea mai costisitoare componentă a programului, dar menținerea lor presupune cheltuieli suplimentare.
CRU estimează că, pentru consumatorii casnici, partea anuală asociată prelungirii mecanismului ar putea varia între 79 de cenți și 14,96 euro, în funcție de anul tarifar și de modul de repartizare a costurilor. Aceste valori nu reprezintă o majorare fixă și identică pentru toate locuințele și nu înseamnă că fiecare familie va plăti separat întreaga sumă maximă în fiecare an.
Costul programului a atras atenția și pentru că centralele de rezervă au fost folosite foarte rar. EirGrid a confirmat că a activat instalațiile de urgență numai de două ori de la construirea lor, ambele intervenții având loc în 2026. În iunie, unitatea de la North Wall a fost utilizată pentru menținerea unui nivel suficient de producție. În august, instalația de la Tarbert a funcționat mai mult de o oră după reducerea puternică a producției solare în timpul unei eclipse.
Faptul că au fost folosite rar nu dovedește, de unul singur, că instalațiile erau inutile. Rolul unei rezerve de urgență este tocmai să poată interveni în situații neobișnuite, inclusiv atunci când cererea crește brusc sau când alte surse nu mai furnizează energia anticipată. Problema ridicată de costuri este însă cât timp trebuie păstrate aceste soluții temporare și când vor putea fi înlocuite de investiții permanente.
Prelungirea funcționării a necesitat aprobarea ministrului responsabil pentru climă și energie, Darragh O’Brien, înainte ca autoritatea de reglementare să emită decizia. Pentru consumatorii din Irlanda, consecința practică este că o parte a facturii la electricitate va continua să susțină, pentru următoarele două ierni, capacități care ar trebui utilizate doar în situații excepționale.
Dezbaterea privind costurile vine într-un moment în care prețurile energiei și cheltuielile de locuire pun presiune asupra bugetelor familiilor. Documentele publicate arată că securitatea aprovizionării are un cost semnificativ, chiar și atunci când sistemul nu ajunge să folosească frecvent rezervele.
