Irlanda începe să vadă primele efecte ale uneia dintre cele mai importante reforme făcute în ultimii ani în sistemul de azil. Peste 1.100 de cereri de protecție internațională au trecut prin noile verificări introduse în urmă cu aproximativ două luni, în timp ce pentru dosarele trimise pe procedurile rapide timpul de procesare a coborât, în medie, la aproximativ o lună.
În același timp, numărul persoanelor care solicită azil în Irlanda este mai mic decât anul trecut. Datele pentru perioada ianuarie-august indică o scădere de aproximativ 20% față de aceeași perioadă anterioară, într-un moment în care Guvernul încearcă atât să reducă durata foarte mare a unor dosare, cât și presiunea asupra centrelor în care sunt cazați solicitanții de protecție internațională.
Potrivit informațiilor prezentate de RTÉ, 1.106 cereri au trecut prin noul sistem de verificare de la intrarea în vigoare, pe 12 iunie, a International Protection Act 2026.
Cifra trebuie însă înțeleasă corect. Nu înseamnă că 1.106 persoane au primit deja o decizie definitivă privind dreptul de a rămâne în Irlanda. Este vorba despre cererile care au intrat în noua procedură și au trecut prin etapa de verificare introdusă de noua lege.
Diferența este importantă deoarece noul sistem împarte ulterior dosarele în mai multe categorii, în funcție de situația solicitantului și de țara din care provine. Unele cereri continuă prin procedura obișnuită, în timp ce altele pot fi analizate accelerat.
Pentru procedurile rapide, primele rezultate arată un timp mediu de aproximativ 29 de zile. Este una dintre cele mai mari schimbări față de sistemul anterior, în care o persoană putea rămâne o perioadă foarte lungă în așteptarea unei decizii, iar eventualele contestații prelungeau și mai mult întregul proces.
Noua legislație stabilește termene mult mai clare. Procedura obișnuită trebuie, în principiu, finalizată în șase luni, în timp ce anumite proceduri accelerate au un termen de trei luni. Pentru așa-numita procedură de frontieră, destinată anumitor categorii de solicitanți, autoritățile urmăresc ca prima decizie, eventualul ordin de returnare și contestația să fie soluționate în cel mult 12 săptămâni.
Înainte de introducerea definitivă a sistemului, autoritățile irlandeze au testat deja această abordare. Într-un proiect-pilot desfășurat în 2025 pentru solicitanți proveniți din Georgia, India și Brazilia, dosarele incluse în procedura rapidă au fost finalizate, în medie, în mai puțin de 60 de zile.
Noua lege încearcă acum să transforme această procesare rapidă într-o parte permanentă a sistemului irlandez.
Una dintre schimbările majore are loc chiar în momentul în care persoana intră în procedura de protecție internațională.
Solicitanții sunt supuși unor verificări mai ample privind identitatea și securitatea, iar autoritățile colectează și date biometrice. Scopul este ca identitatea persoanei și eventualele informații disponibile despre aceasta în bazele de date relevante să fie verificate cât mai devreme, în loc ca aceste probleme să apară după luni de procesare.
Este parte a unei reforme mai ample adoptate la nivel european. Pactul UE privind migrația și azilul a început să se aplice pe 12 iunie 2026 și schimbă modul în care statele membre înregistrează persoanele care ajung la frontiere, verifică identitatea acestora, analizează cererile de azil și, în cazul unei respingeri definitive, pregătesc returnarea.
Irlanda nu participă în exact același mod la toate componentele sistemului european, deoarece nu face parte din spațiul Schengen, însă a ales să participe la elemente importante ale Pactului și a introdus în legislația națională proceduri similare de verificare.
Cine ajunge pe procedura rapidă?
Faptul că un dosar este analizat accelerat nu înseamnă că solicitantul este automat refuzat.
Procedura poate fi aplicată, printre altele, persoanelor provenite din țări în cazul cărora proporția cererilor aprobate pentru protecție internațională este de 20% sau mai mică.
Există și alte situații în care un solicitant poate ajunge pe o procedură rapidă, inclusiv atunci când autoritățile au motive să considere că persoana le-a indus în eroare în privința identității sau atunci când aceasta și-a distrus ori abandonat documentele de identitate sau de călătorie.
Irlanda folosea deja, înainte de noua lege, o listă de țări considerate sigure pentru procesarea accelerată a unor cereri. Printre acestea s-au aflat Albania, Algeria, Bosnia și Herțegovina, Botswana, Brazilia, Egipt, Georgia, India, Kosovo, Malawi, Maroc, Muntenegru, Macedonia de Nord, Serbia și Africa de Sud.
Includerea unei țări într-o asemenea categorie nu înseamnă însă că niciun cetățean al acesteia nu poate primi azil. O persoană poate avea motive individuale reale pentru a solicita protecție, iar acestea trebuie analizate. Diferența este că dosarul poate fi tratat cu prioritate și într-un termen mult mai scurt.
Prin protecție internațională se înțelege, în principal, protecția acordată unei persoane care demonstrează că nu se poate întoarce în siguranță în țara sa. Aceasta poate primi statut de refugiat sau, în anumite situații, o altă formă de protecție pentru persoanele care riscă vătămări grave dacă sunt trimise înapoi.
Un alt element important al datelor publicate acum este scăderea numărului de cereri.
Între începutul anului și luna august, numărul persoanelor care au solicitat protecție internațională în Irlanda a fost cu aproximativ 20% mai mic decât în perioada comparabilă anterioară.
Tendința vine după ce Irlanda înregistrase deja o scădere considerabilă în 2025, comparativ cu nivelul excepțional atins în 2024.
Pentru Guvern, această reducere este importantă nu doar din perspectiva imigrației, ci și din cauza problemei cazării.
În ultimii ani, statul irlandez s-a confruntat în repetate rânduri cu lipsa locurilor disponibile pentru noii solicitanți de protecție internațională. Au existat perioade în care în special bărbații singuri nou-sosiți nu au putut primi imediat un loc de cazare, iar autoritățile au fost obligate să găsească soluții temporare.
Între 12 iunie și 9 august, peste o mie de persoane au intrat în sistemul de cazare destinat solicitanților de protecție internațională.
Aproape jumătate dintre noii sosiți erau bărbați singuri. În aceeași perioadă au intrat în sistem și femei singure, cupluri, părinți însoțiți de copii și aproximativ 220 de copii.
Aceste cifre arată de ce viteza de procesare a dosarelor are o importanță mult mai mare decât simpla eficiență administrativă.
Cu cât un dosar rămâne nerezolvat mai mult timp, cu atât persoana respectivă poate rămâne mai mult în sistemul de cazare finanțat de stat. Într-un sistem cu zeci de mii de persoane și cu locuri limitate, întârzierile se acumulează și reduc capacitatea de a primi noii solicitanți.
Guvernul susține, prin urmare, că deciziile mai rapide trebuie să funcționeze în ambele direcții.
Persoanele care au dreptul la protecție ar trebui să afle mai repede că pot rămâne în Irlanda și să înceapă mai devreme procesul de integrare și ieșire din sistemul de cazare pentru solicitanții de azil.
În cazul persoanelor ale căror cereri sunt respinse și care pierd ulterior și căile de contestare, statul poate începe mai repede procedurile prin care acestea trebuie să părăsească Irlanda.
Aceasta este, de fapt, una dintre ideile centrale ale întregii reforme: reducerea intervalului dintre sosirea unei persoane și răspunsul definitiv al statului.
Până acum, durata mare a procedurilor a produs situații în care solicitanții au petrecut ani în Irlanda înainte ca statutul lor să fie clarificat. În acest timp puteau apărea legături puternice cu comunitatea, copii integrați în școli și alte circumstanțe personale care făceau mult mai dificilă punerea în aplicare a unei eventuale decizii negative.
Noul sistem încearcă să mute această decizie cât mai aproape de momentul sosirii.
Există însă și o altă distincție importantă, mai ales pentru comunitatea românească din Irlanda: solicitanții de protecție internațională nu trebuie confundați cu toți migranții și nici cu cetățenii ucraineni aflați în Irlanda în baza sistemului european de protecție temporară.
Un cetățean român care se mută în Irlanda își exercită dreptul la liberă circulație în Uniunea Europeană și nu intră în sistemul de azil.
De asemenea, majoritatea ucrainenilor care au ajuns în Irlanda după invazia Rusiei au fost primiți prin mecanismul separat de protecție temporară al Uniunii Europene. Ei nu reprezintă automat cereri de protecție internațională în statisticile privind azilul.
Acest lucru este important atunci când sunt comparate cifrele privind imigrația, deoarece în dezbaterea publică sunt uneori puse împreună categorii care, din punct de vedere juridic și statistic, sunt complet diferite.
Primele rezultate ale noii legi sunt încurajatoare din perspectiva vitezei de procesare, dar este încă prea devreme pentru a spune dacă termenul mediu de aproximativ 29 de zile poate fi menținut.
Sistemul funcționează în noua sa formă doar din 12 iunie, iar primele dosare reprezintă o perioadă de aproximativ două luni. Testul real va veni după acumularea unui volum mult mai mare de cereri și contestații.
De asemenea, rapiditatea nu poate înlocui obligația statului de a analiza individual fiecare caz. O persoană care solicită azil trebuie să aibă posibilitatea de a explica motivele pentru care se teme să se întoarcă în țara de origine, iar procedurile accelerate trebuie să respecte în continuare dreptul la o examinare corectă și la contestarea unei decizii.
Deocamdată, însă, cele două evoluții importante merg în aceeași direcție pentru autoritățile irlandeze: numărul noilor cereri este în scădere, iar o parte dintre dosare sunt rezolvate mult mai repede decât înainte.
Dacă această tendință continuă, efectele ar putea fi vizibile nu doar în statisticile Departamentului Justiției, ci și în numărul persoanelor care rămân perioade lungi în centrele de cazare și în costurile suportate de stat.
Pentru Irlanda, aceasta este miza reală a reformei: nu doar să primească mai puține cereri, ci să stabilească mult mai repede cine are dreptul la protecție și poate rămâne în țară și cine, după epuizarea căilor legale de contestare, trebuie să plece.
