Numărul persoanelor care solicită protecție internațională în Irlanda a scăzut la aproximativ 900 pe lună după intrarea în vigoare, la 12 iunie, a noilor reguli europene privind migrația și azilul. Datele raportate de presa irlandeză indică o reducere clară a cererilor față de nivelurile înregistrate în ultimii ani, într-o perioadă în care autoritățile au introdus proceduri mai rapide de verificare, termene mai scurte pentru anumite categorii de dosare și reguli noi pentru stabilirea statului european responsabil de analizarea unei cereri.
Scăderea nu a început însă odată cu noul pact european. În 2025 au fost depuse aproximativ 13.100 de cereri de protecție internațională în Irlanda, cu aproape 29% mai puține decât recordul de peste 18.500 din 2024. Tendința a continuat în 2026, iar datele publicate în august arătau că numărul persoanelor care ceruseră protecție de la începutul anului era cu aproximativ 20% mai mic decât în aceeași perioadă din 2025. Din acest motiv, reducerea la circa 900 de cereri pe lună nu poate fi atribuită exclusiv noilor reguli, chiar dacă acestea par să fi accelerat schimbările din sistem.
Pactul UE privind migrația și azilul a fost transpus în legislația irlandeză prin International Protection Act 2026, intrat în vigoare la 12 iunie. Noua lege a schimbat modul în care sunt înregistrate și procesate cererile. Solicitanții trec printr-o verificare inițială, iar dosarele pot fi repartizate către procedura obișnuită, o procedură accelerată, o procedură la frontieră sau către mecanismul european care stabilește ce stat membru este responsabil de cerere.
În primele două luni de aplicare a noilor reguli, peste 1.100 de cereri au intrat în noul sistem de verificare. Până la începutul lunii august, verificarea fusese finalizată pentru 756 de persoane. Dintre acestea, 196 au fost direcționate către procedura de frontieră, 166 către procedura accelerată și 187 către procedura obișnuită. Alte 85 de cazuri au intrat în mecanismul european privind responsabilitatea statului care trebuie să analizeze cererea, iar 122 au fost considerate inadmisibile, de exemplu pentru că persoana avea deja protecție într-un alt stat european sau exista un alt stat sigur către care putea fi redirecționată.
Una dintre cele mai importante schimbări este viteza cu care sunt soluționate anumite dosare. Pentru procedurile accelerate și cele de frontieră, timpul mediu de procesare în primele săptămâni de aplicare a noii legi a fost de aproximativ 29 de zile. Termenul maxim prevăzut pentru aceste proceduri este de trei luni, în timp ce pentru cererile obișnuite obiectivul este ca o decizie inițială să fie luată în cel mult șase luni. Pentru persoanele care au depus deja o cerere într-un alt stat european, procedura poate fi și mai scurtă.
Guvernul susține că sistemul mai rapid ar trebui să reducă atât numărul dosarelor restante, cât și presiunea asupra centrelor de cazare pentru solicitanții de protecție internațională. La începutul anului, peste 33.000 de persoane se aflau în sistemul de cazare administrat de stat, iar costurile pentru spațiile comerciale folosite în acest scop rămân foarte ridicate. Executivul încearcă în paralel să crească numărul locurilor aflate direct în proprietatea statului și să reducă dependența de hoteluri și alte spații contractate de la operatori privați.
Noile reguli au fost prezentate de Guvern drept cea mai amplă reformă a sistemului irlandez de azil din ultimele decenii. Ministrul Justiției, Jim O’Callaghan, susține că obiectivul este un sistem mai rapid, bazat pe reguli clare și capabil să ia decizii într-un interval previzibil. Organizațiile care lucrează cu refugiați și solicitanți de azil au avertizat însă că accelerarea procedurilor nu trebuie să reducă dreptul persoanelor de a-și prezenta complet cazul sau accesul la căi de atac.
Pentru moment, cifra de aproximativ 900 de cereri pe lună este un semnal important că presiunea asupra sistemului irlandez s-a redus față de perioada de vârf din 2024. Va fi nevoie însă de mai multe luni de date pentru a vedea cât din această scădere este legată direct de noile reguli europene și cât reflectă tendința de diminuare a cererilor care era deja vizibilă înainte de intrarea pactului în vigoare.
