Un angajat concediat pentru că și-a lovit un coleg în urma unui conflict declanșat de redarea unor cântece rebele irlandeze și a unor remarci ofensatoare referitoare la naționalitatea sa britanică a pierdut procesul intentat pentru concediere abuzivă.
Comisia pentru Relații în Muncă (Workplace Relations Commission – WRC) a decis că firma Breffni Air Ireland Unlimited a acționat în limitele unui răspuns rezonabil când l-a concediat pe Timothy Seaton, un angajat în cadrul fabricii din Kilnaleck, comitatul Cavan. Compania produce conducte din oțel inoxidabil, iar incidentul a avut loc în data de 7 martie 2022.
Potrivit mărturiei managerului de producție, Gary Johnston, Seaton era vizibil agitat în ziua respectivă, simțindu-se provocat de un coleg care ar fi redat cântece rebele și l-ar fi insultat, numindu-l „un nenorocit de englez”. Disputa verbală a escaladat rapid într-o confruntare fizică, în care Seaton l-a lovit pe colegul său cu capul și apoi cu palma. Johnston a intervenit imediat, separându-i și suspendându-l pe Seaton cu plată integrală.
În cadrul anchetei interne, lui Seaton i s-a arătat înregistrarea video a incidentului. Acesta a susținut că a fost provocat atât de muzica rebelă, cât și de insultele cu tentă naționalistă. Totuși, managerul a afirmat că nu i s-au raportat anterior astfel de comportamente, iar colegul implicat a negat acuzația privind insultele, deși a recunoscut că a redat muzică rebelă.
Directorul operațional al companiei, David O’Doherty, care a condus audierea disciplinară, a declarat că Seaton și-a recunoscut comportamentul și a spus: „Știu că am greșit. Nu vreau să-mi pierd slujba. Cred că situația aceasta ar fi trebuit gestionată mai demult.” O’Doherty a considerat că fapta constituie abatere gravă și că riscul unor violențe într-un atelier cu aproximativ 40 de angajați, care folosesc unelte electrice, unele ascuțite, era prea mare pentru a fi ignorat.
Deși a luat în calcul și posibila provocare, O’Doherty a menționat că situația a fost adresată prin concedierea colegului implicat, care mai avusese și alte incidente. Totodată, a recunoscut că s-au analizat și sancțiuni mai puțin severe, dar că, în final, concedierea a fost considerată cea mai potrivită măsură.
În fața comisiei WRC, Seaton a contestat decizia, susținând că ancheta și procesul disciplinar au fost profund defectuoase, și că reacția sa a fost rezultatul unui context de intimidare și discriminare. A afirmat că fusese deja expus la remarci jignitoare și că se simțise amenințat atunci când colegul său a trântit o unealtă aproape de el. Deși a negat că l-ar fi lovit cu capul, a recunoscut că nu a făcut o plângere scrisă și a spus că regretă profund incidentul.
În hotărârea sa, Moya de Paor, ofițerul WRC care a analizat cazul, a respins afirmația lui Seaton că doar și-ar fi ridicat brațul în apărare și a subliniat că nu a contestat că a avut loc o agresiune fizică inițiată de el. De Paor a menționat că regulamentul intern al companiei, primit de Seaton în iunie 2020, prevede clar că „comportamentul periculos, bătaia sau agresiunea fizică” constituie abateri grave.
Cu toate că au existat unele deficiențe procedurale, cum ar fi faptul că același director a participat atât la ancheta, cât și la procesul disciplinar, sau că apelul a fost analizat de o persoană ierarhic inferioară. WRC a concluzionat că decizia companiei se încadrează în limitele unui răspuns rezonabil.
De Paor a recunoscut impactul pe care remarcile discriminatorii și redarea muzicii rebele l-au avut asupra lui Seaton, dar a considerat că mărturia acestuia cu privire la raportarea incidentelor anterioare a fost „inconsistentă și neconvingătoare”. Astfel, cererea lui Seaton de a fi despăgubit pentru concediere abuzivă a fost respinsă.
Pentru românii din Irlanda, acest caz aduce în prim-plan importanța documentării formale a incidentelor de discriminare sau hărțuire la locul de muncă, precum și limitele acceptate de lege în gestionarea conflictelor, indiferent de circumstanțele provocatoare.
