Părinții elevilor din Irlanda au plătit peste 116 milioane de euro sub forma contribuțiilor școlare „voluntare” în cinci ani, potrivit unor date ale Ministerului Educației făcute publice luni, 2 noiembrie. Suma arată cât de mult depind unele școli de banii familiilor, deși învățământul public este prezentat drept gratuit. Pentru părinți, întrebarea practică este simplă: când o școală solicită bani, plata poate fi refuzată fără consecințe pentru copil?
Între septembrie 2020 și iunie 2025, școlile au înregistrat contribuții voluntare de 116.609.799 de euro. Cifra provine dintr-un răspuns parlamentar oferit deputatului laburist Eoin Kenny, reprezentant al circumscripției Cork North Central și purtător de cuvânt al partidului pentru educație. Datele nu includ încă anul școlar 2025–2026, pentru care totalul nu este disponibil.
Sumele anuale arată că nu este vorba despre un fenomen izolat. Școlile au primit peste 22,8 milioane de euro în 2020–2021, aproximativ 23,1 milioane în 2021–2022, 23,6 milioane în 2022–2023 și 22,7 milioane în 2023–2024. În 2024–2025, încasările au depășit 24,1 milioane de euro. Totalul pentru cei cinci ani nu reprezintă taxe obligatorii stabilite de stat, ci plăți consemnate de școli drept contribuții voluntare.
Eoin Kenny a criticat contradicția dintre ideea de educație gratuită și sumele colectate de la familii. Deputatul a cerut o finanțare mai bună a școlilor și a subliniat că directorii și profesorii nu trebuie considerați responsabili pentru lipsurile bugetare. În opinia sa, familiile ajung să suporte o parte din costurile de funcționare ale instituțiilor, deși unele abia își acoperă propriile cheltuieli.
Cât de voluntară este, în realitate, contribuția?
Un sondaj realizat de organizația pentru copii Barnardos în vara anului 2026 arată diferența dintre formularea oficială și percepția părinților. Peste 80% dintre respondenți au declarat că școala copilului le-a solicitat o contribuție. Suma medie cerută era de 83 de euro în școlile primare și de 128 de euro în cele secundare.
Mai important, 67% dintre părinții copiilor de școală primară și 69% dintre cei cu elevi în învățământul secundar au spus că plata nu li s-a părut cu adevărat voluntară. Sondajul Barnardos a primit 704 răspunsuri și a fost distribuit online; rezultatele descriu experiențele respondenților, fără a putea fi tratate automat ca procente reprezentative pentru toate familiile din Irlanda.
Regula legală este însă clară. În școlile din sistemul de educație gratuită, contribuțiile pot fi solicitate numai dacă părinților li se comunică explicit că nu sunt obligați să plătească. Legea privind admiterea în școli interzice condiționarea înscrierii sau a continuării școlarizării de achitarea unor asemenea sume.
Ministrul Educației, Hildegarde Naughton, a precizat în răspunsul parlamentar că niciun elev nu trebuie dezavantajat, direct sau indirect, dacă familia refuză contribuția. Totodată, modul în care școlile cer și colectează banii nu trebuie să creeze impresia că plata este obligatorie. Prin urmare, o solicitare prezentată ca voluntară nu devine datorie doar pentru că apare într-o scrisoare trimisă acasă.
Aceasta nu înseamnă că orice cheltuială legată de școală este interzisă. Unele activități opționale și servicii suplimentare pot avea costuri distincte. În schimb, schemele de manuale gratuite acoperă cărțile și resursele școlare de bază prevăzute de program. Părinții pot cere școlii să precizeze în scris ce sumă este voluntară și ce cheltuială corespunde unui serviciu suplimentar.
De ce continuă școlile să ceară bani?
Directorii și organismele de conducere ale școlilor reclamă de mai mult timp dificultăți în acoperirea cheltuielilor curente, inclusiv energia, asigurările, întreținerea și materialele necesare. O analiză realizată de consultanții Verecon, prezentată de organizațiile de management școlar, a constatat că 71% dintre școlile primare analizate au înregistrat deficit în anul financiar anterior. Deficitul mediu legat de finanțarea curentă a fost de 8.288 de euro, iar 40% dintre școli s-au bazat pe contribuții voluntare pentru a-și acoperi o parte din costuri.
Aceste date explică presiunea financiară, dar nu schimbă statutul contribuțiilor. O școală poate avea nevoie reală de fonduri și, în același timp, nu poate obliga o familie să le ofere. Diferența contează în special pentru gospodăriile cu mai mulți copii sau cu venituri reduse, unde câteva solicitări separate se pot transforma într-o cheltuială considerabilă.
Guvernul a majorat finanțarea curentă acordată școlilor. Bugetul pentru 2026 a crescut alocația standard per elev la 274 de euro pentru învățământul primar și la 406 euro pentru cel secundar. Pentru bugetul 2027 a fost anunțată o suplimentare de 17 milioane de euro destinată acestor alocații, cu majorări prevăzute de 68 de euro per elev la nivel primar și 40 de euro la nivel secundar.
Rămâne o diferență între creșterea fondurilor publice și eliminarea dependenței de contribuțiile părinților. În timp ce școlile susțin că facturile lor au crescut, organizațiile care reprezintă familiile cer reguli mai clare și reducerea costurilor suportate de părinți. Barnardos a solicitat inclusiv un cod de practică pentru contribuțiile voluntare, alături de măsuri privind uniformele și dispozitivele digitale.
Pentru familiile care primesc acum o solicitare de plată, informația esențială este că pot cere explicații și pot refuza contribuția voluntară fără ca elevul să piardă locul la școală sau să fie tratat diferit. Noul total de 116,6 milioane de euro aduce în prim-plan o problemă de finanțare a școlilor; drepturile copiilor nu depind însă de rezolvarea acestei dispute.
