Platformele de socializare continuă să păstreze online materiale suspectate de fraudă, chiar și după ce utilizatorii le raportează. Un nou raport publicat de Appeals Centre Europe, organism independent cu sediul la Dublin, arată că în 86% dintre peste o mie de cazuri examinate în care platformele au refuzat eliminarea unor posibile escrocherii, conținutul încălca propriile reguli ale companiilor. Constatările ridică întrebări despre eficiența moderării și despre protecția utilizatorilor din Irlanda și din restul Uniunii Europene.
Raportul de transparență, acoperă perioada octombrie 2025 – septembrie 2026. Este al treilea raport al centrului și include, pentru prima dată, o analiză distinctă a fraudelor și escrocheriilor. Între aprilie și septembrie, acestea au reprezentat categoria cu cele mai multe contestații eligibile trimise spre analiză.
Cifra de 86% nu înseamnă că aceeași proporție din toate postările de pe rețelele sociale este frauduloasă. Ea privește exclusiv un grup selectat de reclamații, în care un utilizator contestase decizia unei platforme de a lăsa disponibil un conținut suspect și în care centrul a putut analiza materialul. Diferența este importantă: raportul descrie problemele constatate în cazurile ajunse la evaluare, nu o măsurătoare a întregului internet.
Escrocherii care folosesc inteligența artificială
Printre exemplele analizate se află o înregistrare TikTok realizată cu ajutorul inteligenței artificiale, în care o femeie pretinde că își caută un partener stabil. Scopul materialului era să determine utilizatorii să trimită bani, potrivit centrului.
Un alt exemplu privește un videoclip distribuit pe Facebook, care folosea o reprezentare artificială a unui expert economic din Republica Moldova. Materialul promitea un randament de 2.000% pentru investiții, o ofertă prezentată ca oportunitate financiară.
Pe YouTube, evaluatorii au identificat și un videoclip despre criptomonede care îndemna spectatorii să copieze cod informatic prin intermediul unui link asociat cu ChatGPT. Potrivit analizei, această metodă ar fi putut permite autorului fraudei să obțină acces la activele digitale ale victimei.
Aceste exemple ilustrează trei mecanisme diferite: exploatarea relațiilor sentimentale, folosirea identității false a unei persoane considerate credibile și manipularea utilizatorilor prin instrucțiuni tehnice. În toate cazurile, aparența de autenticitate poate conta la fel de mult ca promisiunea financiară.
Raportul nu stabilește câte persoane au pierdut bani din cauza acestor materiale și nici valoarea eventualelor prejudicii. Prin urmare, exemplele trebuie înțelese drept cazuri de moderare analizate, nu drept un bilanț al victimelor.
Zeci de mii de contestații și decizii răsturnate
Appeals Centre Europe a primit aproximativ 43.000 de contestații în cele 12 luni analizate. De la începerea activității, în noiembrie 2024, numărul total a depășit 65.000. Din solicitările primite în perioada raportului, peste 19.600 au fost considerate inițial eligibile și transmise platformelor pentru examinare.
Centrul a emis peste 16.800 de decizii în intervalul analizat. În aproape 5.000 dintre cazurile în care evaluatorii au avut acces la conținut, aceștia nu au fost de acord cu decizia platformei în 74% dintre situații. Proporția este mai mare decât cea de 59% indicată în raportul precedent.
Cele două procente, 74% și 86%, măsoară lucruri diferite. Primul se referă la ansamblul deciziilor în care conținutul a putut fi verificat, indiferent de motivul contestației. Al doilea privește numai materialele suspectate de fraudă care fuseseră lăsate online după raportare.
În analiza deciziilor platformelor, centrul a constatat diferențe semnificative: a răsturnat 93% dintre deciziile YouTube pe care le-a putut evalua, 77% dintre cele ale TikTok, 75% dintre cele ale Instagram și 67% dintre cele ale Facebook. Aceste procente nu trebuie interpretate ca rate generale de eroare ale platformelor, fiind calculate numai din contestațiile examinate.
Datele referitoare la Irlanda arată aproximativ 770 de contestații depuse de persoane și organizații din țară, dintre care în jur de 280 au fost considerate eligibile și transmise platformelor. Majoritatea contestațiilor eligibile din Irlanda, 62%, au vizat suspendarea conturilor, nu neapărat escrocherii. Facebook a atras cele mai multe astfel de contestații.
De ce câștigarea unei contestații nu rezolvă întotdeauna problema
Centrul funcționează în cadrul mecanismului european de soluționare extrajudiciară a disputelor prevăzut de Digital Services Act, legislația Uniunii Europene privind serviciile digitale. Utilizatorii pot contesta anumite decizii ale platformelor, inclusiv eliminarea unor postări, suspendarea conturilor sau refuzul de a elimina conținut raportat.
Însă o decizie favorabilă nu garantează automat că platforma va șterge materialul ori va restabili contul. Deciziile organismelor de soluționare extrajudiciară nu sunt obligatorii, iar centrul spune că are informații limitate despre măsura în care companiile le aplică efectiv.
O altă problemă este accesul la dovezi. În aproximativ 10.000 de cazuri, în principal legate de suspendarea conturilor, centrul nu a primit de la platforme conținutul necesar analizei și a pronunțat decizii procedurale în favoarea utilizatorilor. În relația cu Google, centrul afirmă că a solicitat peste 850 de materiale în perioada raportată, dar a primit numai două. Compania a indicat ulterior că va furniza mai multe informații în disputele aflate în curs.
Thomas Hughes, directorul executiv al Appeals Centre Europe, a avertizat că escrocheriile pot afecta economiile și sănătatea mintală a oamenilor. El a cerut ca platformele să nu devină spații în care autorii fraudelor pot acționa fără consecințe și i-a îndemnat pe utilizatorii din UE să conteste deciziile atunci când o reclamație privind o escrocherie este respinsă.
Pentru utilizatorii din Irlanda, raportul evidențiază existența unei căi suplimentare de contestare după răspunsul primit de la o platformă. Totodată, arată limita actuală a acestei protecții: o evaluare independentă poate identifica o decizie greșită, dar nu poate garanta singură că materialul periculos va dispărea.













