Două surori gemene în vârstă de șapte ani, diagnosticate cu autism, au rămas fără loc la școală pentru al treilea an consecutiv, deși părinții lor au depus cereri la numeroase unități de învățământ din sudul Dublinului.
Maria Giovanna și Maria Cristianna Pistea Rodrigues locuiesc în Lucan, Co. Dublin, împreună cu părinții lor, Cristian Pistea și Ana Carolina Rodrigues Pimentel.
Fetele au nevoie de locuri într-o clasă specială, adaptată copiilor cu autism, însă familia încearcă fără succes încă din 2024 să găsească o școală care să le poată primi.
Cristian Pistea este originar din România și lucrează ca bucătar într-un restaurant din centrul Dublinului. Soția sa, Ana Carolina, este originară din Brazilia și e casnică.
Familia locuiește în Irlanda din 2014, iar membrii acesteia sunt cetățeni irlandezi.
Părinții spun că în ultima lună cele două fete au vorbit permanent despre momentul în care vor merge la „școala cea mare”, fiind convinse că anul acesta vor începe cursurile.
În realitate, noul an școlar a început, iar familia nu are încă niciun loc confirmat pentru ele.
Problemele au început în 2024, când părinții au depus cereri la peste zece școli aflate la cel mult aproximativ 30 de minute de locuința familiei.
Nu au primit nicio ofertă.
Pentru că fetele aveau atunci doar patru ani, părinții au decis să mai aștepte un an, sperând că vor găsi ulterior locuri potrivite.
În anul următor, au extins căutarea și au depus cereri la aproximativ 15 școli.
De această dată au primit o singură ofertă, dar numai pentru una dintre gemene.
Familia a refuzat să le despartă.
Cristian Pistea spune că situația i-a pus într-o poziție imposibilă: ar fi trebuit să decidă care dintre cele două fiice primește acces la educație și care rămâne acasă.
Cum nu a apărut un al doilea loc pentru cealaltă fată, părinții au decis din nou să amâne intrarea lor în școală.
Familia a apelat ulterior la un avocat, iar National Council for Special Education, instituția responsabilă de sprijinirea accesului copiilor cu nevoi educaționale speciale la educație, s-a angajat să găsească locuri pentru cele două fete în anul școlar care tocmai a început.
Părinții spun însă că, până acum, nu au primit nicio confirmare nici din partea NCSE, nici din partea unei școli.
Cristian descrie situația drept extrem de stresantă și spune că familia este dezamăgită, anxioasă și fără soluții.
El spune că nu și-a dorit ca situația să ajungă într-un conflict cu autoritățile, dar consideră că nu mai are altă posibilitate decât să ceară public ajutor.
Cea mai grea parte pentru părinți este faptul că cele două fete cred în continuare că vor începe școala.
Cristian spune că le-a promis că anul acesta vor merge la cursuri și că nu vrea să se gândească la momentul în care ar trebui să le explice că acest lucru nu se va întâmpla.
În Irlanda există aproape 4.000 de clase speciale în școli primare și secundare.
Aceste clase sunt destinate copiilor cu nevoi educaționale speciale, inclusiv celor cu autism, și funcționează cu mai puțini elevi raportat la numărul de profesori decât clasele obișnuite.
Cererea a crescut însă semnificativ în ultimii ani, iar multe școli primesc mai multe cereri decât numărul de locuri disponibile.
Problema nu este una izolată.
Departamentul Educației încearcă să crească numărul claselor speciale pe fondul creșterii numărului de copii diagnosticați cu autism și al presiunii tot mai mari exercitate de părinții care nu reușesc să găsească locuri adecvate.
O analiză recentă a politicilor de admitere ale unor școli a arătat și că anumite reguli folosite de unitățile de învățământ pot crea bariere suplimentare pentru copiii cu autism care au cele mai mari nevoi de sprijin.
În cazul familiei din Lucan, NCSE nu a comentat situația individuală a celor două fete.
Instituția a precizat că echipele sale regionale și responsabilii locali pentru nevoi educaționale speciale lucrează cu familiile, școlile și organizațiile care administrează unitățile de învățământ pentru găsirea unor locuri adecvate.
NCSE a mai transmis că situațiile în care familiile așteaptă încă un răspuns vor fi tratate cu prioritate.
Pentru Maria Giovanna și Maria Cristianna însă, anul școlar a început deja.
După trei ani de cereri, liste de așteptare și promisiuni, cele două fete sunt în continuare acasă, în timp ce părinții încearcă să obțină ceea ce ar trebui să fie un lucru obișnuit pentru orice copil de șapte ani: un loc la școală.
