Irlanda · Istorie · Tradiții
a fost un nap.
Înaintea petrecerilor costumate și a milioanelor de dovleci luminați, Halloweenul era o sărbătoare a sfârșitului de toamnă, legată de lumea spiritelor și de vechile comunități ale Irlandei.
În fiecare an, pe 31 octombrie, străzile Irlandei se umplu de copii costumați, casele sunt decorate cu dovleci, iar familiile se pregătesc să primească vizitatori în căutare de dulciuri. Pentru mulți, Halloweenul pare o tradiție importată din America. În realitate, unele dintre cele mai cunoscute obiceiuri ale sale au rădăcini chiar aici, în Irlanda.
Povestea începe cu Samhain, una dintre marile sărbători ale calendarului celtic. De-a lungul secolelor, credințele vechi s-au întâlnit cu tradiții creștine, povești populare și obiceiuri duse peste Atlantic de emigranții irlandezi. Așa s-a format Halloweenul pe care îl cunoaștem astăzi.
Samhain: noaptea în care două lumi se apropiau
Pentru comunitățile din Irlanda veche, Samhain marca începutul iernii și încheierea ciclului agricol. Recoltele erau strânse, animalele erau aduse de pe pășuni, iar oamenii se pregăteau pentru lunile reci și întunecate.
În calendarul tradițional irlandez, Samhain era asociat cu data de 1 noiembrie, dar sărbătoarea începea în seara precedentă, pe 31 octombrie. Acea noapte era cunoscută în irlandeză drept Oíche Shamhna.
Nu era numai un moment al ospățului și al întâlnirilor dintre vecini. În credințele populare, granița dintre lumea oamenilor și lumea de dincolo devenea mai ușor de trecut. Se spunea că spiritele celor morți puteau reveni, iar ființe supranaturale cutreierau ținuturile.
Printre acestea se afla púca, o ființă misterioasă din folclorul irlandez, capabilă să ia diferite înfățișări. Uneori era descrisă ca o prezență primejdioasă, alteori ca un personaj pus pe farse. Poveștile despre asemenea făpturi erau parte din farmecul și teama asociate nopții de Samhain.
În noaptea de Samhain, hotarul dintre lumea celor vii și lumea spiritelor era considerat mai subțire decât în oricare altă perioadă a anului.
Focurile comunitare aveau un rol important în sărbătoare. Oamenii se adunau în jurul lor, iar flăcările erau asociate cu protecția împotriva forțelor nevăzute. În unele comunități exista și obiceiul de a reaprinde focurile din case folosind jarul unui foc comun.
Cu timpul, aceste obiceiuri s-au împletit cu calendarul creștin. Denumirea Halloween provine din expresia engleză All Hallows’ Eve, adică ajunul Zilei Tuturor Sfinților, celebrată la 1 noiembrie în tradiția creștină occidentală.
Așadar, Halloweenul nu are o singură origine și nici nu a rămas neschimbat timp de două milenii. Sărbătoarea de astăzi păstrează mai multe straturi de istorie, religie și folclor.
De ce se costumează copiii și de unde vine dovleacul?
Măștile și deghizările existau în tradițiile irlandeze cu mult înaintea costumelor moderne. Oamenii își acopereau fețele cu măști confecționate din materiale simple, uneori folosind paie, lână sau păr de cal. În credințele populare, deghizarea putea proteja purtătorul de spiritele care umblau în acea noapte.
Mai târziu, grupuri de copii și adulți costumați mergeau din casă în casă. Cântau, spuneau povești, făceau glume și primeau în schimb mâncare sau mici daruri. Acest obicei, cunoscut sub numele de guising, este una dintre tradițiile europene din care s-a dezvoltat forma modernă a colindatului de Halloween.
Astăzi, copiii spun „trick or treat”, adică aproximativ „ne dați ori nu ne dați?”. Obiceiul actual a căpătat o formă nouă în America de Nord, unde Halloweenul a devenit treptat o sărbătoare dedicată în special copiilor, costumelor și dulciurilor.
Jack cel Zgârcit și felinarul din nap
Dovleacul sculptat, simbolul aproape universal al Halloweenului, are o poveste irlandeză. Dar la început nu era deloc un dovleac.
În Irlanda, oamenii scobeau napi și le decupau fețe înfricoșătoare. În interior puneau o lumânare sau o altă sursă de lumină. Felinarele puteau fi așezate la ferestre ori purtate afară, fiind asociate cu alungarea spiritelor nedorite.
Una dintre legendele populare îl are în centru pe Stingy Jack, sau Jack cel Zgârcit, un personaj viclean care ar fi reușit să-l păcălească pe Diavol.
Potrivit poveștii, după moarte, Jack nu a fost primit nici în Rai, nici în Iad. Condamnat să rătăcească prin întuneric, el a primit un tăciune aprins, pe care l-a pus într-un nap scobit pentru a-și lumina drumul.
De aici provine asocierea populară cu jack-o’-lantern, numele sub care este cunoscut astăzi dovleacul luminat. Povestea lui Jack este o legendă, nu un eveniment istoric.
Când tradiția a traversat Atlanticul, dovlecii au devenit o alternativă mai practică: erau disponibili în America de Nord, aveau dimensiuni mai mari și puteau fi scobiți mai ușor.
Un exemplu al vechiului obicei irlandez poate fi văzut la National Museum of Ireland – Country Life, în Castlebar, County Mayo, unde se păstrează un celebru felinar cu chip înfricoșător, realizat după tradiția napilor sculptați.
Trei tradiții irlandeze care au supraviețuit
O pâine dulce cu fructe uscate, consumată tradițional de Halloween. În interior se ascundeau diferite obiecte simbolice. Un inel vestea o posibilă căsătorie, o monedă promitea bogăție, iar o bucată de cârpă era asociată cu sărăcia. Astăzi, barmbrack se găsește și în magazinele irlandeze în perioada Halloweenului.
Un preparat tradițional din cartofi zdrobiți, varză sau kale, uneori cu ceapă. Și în colcannon puteau fi ascunse simboluri prin care oamenii încercau să ghicească norocul sau viitorul.
Merele erau folosite în jocuri precum bobbing for apples, în care participanții încercau să prindă un măr dintr-un vas cu apă fără să folosească mâinile. Unele jocuri erau însoțite de credințe legate de căsătorie și noroc.
Cum a plecat Halloweenul din Irlanda și a cucerit lumea
Transformarea decisivă a Halloweenului s-a produs în secolul al XIX-lea, odată cu emigrarea unui număr foarte mare de irlandezi în America de Nord. Printre tradițiile pe care aceștia le-au dus cu ei s-au numărat poveștile despre spirite, deghizările, jocurile de toamnă și felinarele sculptate.
În noul lor cămin, aceste obiceiuri s-au întâlnit cu alte tradiții europene și cu cultura americană. Felinarele din napi au fost înlocuite treptat de dovleci, iar vizitele costumate au evoluat spre obiceiul modern de a cere dulciuri.
În secolul XX, Halloweenul a devenit tot mai prezent în viața comunităților americane. Costumele produse în serie, dulciurile ambalate, filmele de groază și apoi cultura populară internațională au contribuit la răspândirea sa în numeroase țări.
Samhain marchează începutul iernii, cu focuri, ospățuri, povești și credințe despre spirite.
Emigranții irlandezi duc peste Atlantic obiceiurile de Halloween, care se transformă în noul context.
Dovlecii, costumele, dulciurile și divertismentul devin simbolurile unei sărbători cunoscute în întreaga lume.
Irlanda nu a fost singura sursă a tuturor tradițiilor de Halloween. Scoția, alte regiuni europene și America de Nord au avut propriile contribuții. Însă legătura cu Samhain și cu obiceiurile populare irlandeze reprezintă una dintre cele mai importante părți ale istoriei sărbătorii.
Această moștenire se vede și astăzi în Irlanda. Festivaluri precum Púca, în County Meath, sau Derry Halloween, în Irlanda de Nord, readuc în atenție legendele, costumele și atmosfera asociată cu vechea sărbătoare. La Dublin, legătura cu literatura gotică este evocată și prin Bram Stoker, autorul irlandez al romanului Dracula, publicat în 1897.
Pentru familiile care locuiesc astăzi în Irlanda, Halloweenul înseamnă adesea o seară în care copiii își vizitează vecinii, școlile organizează activități costumate, iar comunitățile se întâlnesc la evenimente tematice. Dincolo de distracție, aceste obiceiuri păstrează o legătură cu tradițiile prin care oamenii marcau cândva trecerea spre iarnă.
Înainte să devină o sărbătoare a dovlecilor, Halloweenul era o noapte a focurilor, a poveștilor și a spiritelor. Iar o parte importantă a acestei povești a început în Irlanda.
