Până la 25 de bărbați cazați într-un centru pentru solicitanții de protecție internațională din Dublin au fost anunțați că trebuie să plece până luni, 24 august, după ce cererile lor de azil au fost respinse.
Unii dintre cei vizați au deja decizii de deportare, în timp ce cel puțin o parte dintre ei spun că încearcă încă să conteste aceste decizii și se tem că vor ajunge fără adăpost după ce vor pierde locurile oferite de stat.
Bărbații sunt cazați în centrul IPAS din Crooksling, în sud-vestul comitatului Dublin.
IPAS este serviciul prin care statul irlandez asigură cazarea persoanelor care solicită protecție internațională cât timp cererile lor sunt analizate.
Scrisorile prin care aceștia au fost informați că trebuie să plece au fost trimise la începutul lunii august.
Termenul final este luni.
Potrivit notificării Departamentului Justiției, persoanele vizate au beneficiat de cazare deoarece se aflau în procedura de solicitare a protecției internaționale. După respingerea cererii și emiterea unei decizii de deportare, statul consideră însă că această obligație a încetat.
Departamentul precizează că, după emiterea deciziei de deportare, cazarea IPAS a fost menținută doar ca măsură temporară, până la plecarea persoanelor din Irlanda.
Acum, această perioadă se încheie.
După 24 august, camerele sau locurile pe care le ocupă în Crooksling nu le vor mai fi puse la dispoziție.
Bărbații au fost informați și că, după ce părăsesc centrul, trebuie să comunice unității Departamentului Justiției care se ocupă de repatrieri unde se află.
Situația devine însă mai complicată în cazul celor care spun că procedurile lor juridice nu s-au încheiat.
Unul dintre bărbații afectați a declarat că locuiește la Crooksling din luna decembrie și că așteaptă de aproximativ un an un răspuns la contestația sa împotriva deportării.
El spune că, deși există o decizie de deportare pe numele său, cazul nu este închis din punctul său de vedere și că luni riscă să rămână efectiv fără un loc în care să doarmă.
Bărbatul afirmă că nu are drept de muncă din cauza situației sale legale și, prin urmare, nu are nici veniturile necesare pentru a închiria o locuință pe piața privată.
Acesta spune că i-a fost propusă și întoarcerea voluntară în țara de origine, împreună cu un sprijin financiar de 500 de euro, dar că nu consideră această variantă sigură.
Potrivit declarației sale, nu s-a mai întors acasă de aproximativ doi ani și susține că ar fi vulnerabil dacă ar fi obligat să revină.
Cazul scoate la iveală una dintre cele mai dificile etape ale sistemului irlandez de protecție internațională: perioada dintre respingerea definitivă sau aproape definitivă a unei cereri și plecarea efectivă din țară.
Atât timp cât o persoană este solicitant de protecție internațională, statul trebuie să îi asigure anumite condiții de primire, inclusiv cazare.
După finalizarea procedurii și emiterea unei decizii de deportare, situația se schimbă.
Persoana nu mai este considerată solicitant de azil în același sens și poate pierde drepturile asociate acestei proceduri.
În practică însă, deportarea nu are întotdeauna loc imediat.
Unele persoane cer revizuirea deciziei, formulează contestații sau încearcă să obțină permisiunea de a rămâne în Irlanda pe alte motive.
Altele nu pot fi îndepărtate imediat din țară din motive administrative sau logistice.
În această perioadă pot apărea situații precum cea de la Crooksling: persoana are o decizie de deportare, dar se află încă în Irlanda și poate avea proceduri juridice în desfășurare.
Statul spune că nu poate continua la nesfârșit să ofere locuri IPAS persoanelor care nu mai fac parte din sistemul de protecție internațională.
Cei afectați spun, pe de altă parte, că retragerea cazării înainte ca toate posibilitățile juridice să fie clarificate îi poate împinge direct în stradă.
Crooksling are deja o istorie controversată.
Centrul a fost deschis în 2024, inițial pentru o parte dintre bărbații care dormeau în corturi în apropierea Biroului pentru Protecție Internațională din centrul Dublinului.
La început, cazarea era asigurată tot în corturi amenajate pe terenul unui fost centru pentru vârstnici.
Mai mulți bărbați s-au plâns atunci de frig, umezeală și condițiile din tabără, iar o parte dintre ei s-au întors să doarmă în centrul Dublinului.
Ulterior, autoritățile au făcut modificări și au mutat rezidenții în spații mai potrivite.
Centrul a devenit între timp una dintre locațiile folosite de stat pentru cazarea persoanelor care solicită protecție internațională.
Acum însă, problema nu mai este calitatea cazării, ci cine mai are dreptul să rămână acolo.
Decizia de a retrage locurile vine într-un moment în care Guvernul încearcă să accelereze întregul sistem de azil și deportare.
În ultimii ani, autoritățile au fost criticate pentru durata mare a procedurilor, pentru numărul persoanelor care rămâneau în Irlanda mult timp după respingerea cererilor și pentru faptul că multe decizii de deportare nu erau puse rapid în aplicare.
Guvernul a răspuns prin proceduri mai rapide pentru anumite categorii de cereri, prin intensificarea operațiunilor de deportare și prin promovarea programelor de întoarcere voluntară.
Întoarcerea voluntară este varianta prin care o persoană acceptă să plece din Irlanda fără ca Garda să fie nevoită să pună în aplicare forțat o deportare.
Statul poate oferi în asemenea cazuri sprijin financiar și ajutor pentru organizarea călătoriei.
Pentru autorități este o variantă mai simplă și mai puțin costisitoare decât o operațiune de deportare.
Pentru persoanele vizate însă, acceptarea presupune renunțarea la încercarea de a rămâne în Irlanda.
În cazul celor din Crooksling, cel puțin un rezident spune că această alegere nu este realistă pentru el.
Problema imediată rămâne ce se va întâmpla luni.
Persoanelor vizate li s-a spus clar că locurile IPAS nu le vor mai fi disponibile după 24 august.
Nu există însă informații că li s-ar fi oferit o altă formă de cazare.
Dacă nu au familie, prieteni sau bani pentru o locuință, unii ar putea ajunge fără adăpost.
Situația ridică și o problemă practică pentru autorități.
O persoană aflată sub o decizie de deportare trebuie să rămână în contact cu Departamentul Justiției și să comunice unde locuiește.
Dacă aceeași persoană este scoasă din centrul în care era cazată și ajunge să doarmă pe stradă, menținerea acestui contact poate deveni mai dificilă.
Deocamdată nu este clar dacă retragerea cazării de la Crooksling reprezintă un caz izolat sau începutul unei aplicări mai largi a acestei politici și în alte centre IPAS.
Numărul persoanelor aflate în această situație la nivel național nu a fost precizat în relatarea inițială.
Nici Departamentul Justiției nu a oferit un răspuns pentru Irish Examiner înainte de publicarea informației.
Cazul este important și pentru că arată diferența dintre două categorii care sunt deseori amestecate în discuțiile despre imigrație.
Un solicitant de protecție internațională este o persoană care a cerut statului irlandez să îi recunoască dreptul de a rămâne pentru că susține că ar fi în pericol dacă s-ar întoarce în țara de origine.
O persoană cu o decizie de deportare a trecut deja printr-o parte sau prin întreaga procedură și autoritățile au decis că nu are dreptul să rămână în Irlanda.
Pot exista însă contestații și alte proceduri juridice, iar simpla existență a unei decizii de deportare nu înseamnă întotdeauna că persoana va fi scoasă din țară în următoarele zile.
Pentru cei de la Crooksling, această diferență este acum foarte concretă.
Statul spune că nu mai au dreptul la cazare prin sistemul destinat solicitanților de protecție internațională.
Unii dintre ei spun că nu pot pleca, că își contestă încă situația și că nu au voie să muncească pentru a-și plăti singuri o locuință.
Iar între cele două poziții apare riscul ca, începând de luni, o parte dintre ei să ajungă direct dintr-un centru finanțat de stat pe străzile Dublinului.
