Irlanda a îndepărtat din țară 158 de cetățeni străini cu condamnări penale de la începutul acestui an, potrivit celor mai recente cifre prezentate de ministrul Justiției, Jim O’Callaghan, în timp ce Guvernul continuă să accelereze deportările și returnările persoanelor care nu mai au dreptul legal de a rămâne în stat.
Cifra se referă în mod specific la persoane cu antecedente penale și nu trebuie confundată cu numărul total al deportărilor sau al plecărilor voluntare din Irlanda.
O’Callaghan spune că persoanele condamnate pentru infracțiuni și care nu au dreptul să rămână în Irlanda reprezintă una dintre prioritățile sistemului de imigrație.
Guvernul a înăsprit în ultimul an politica privind deportările, iar numărul persoanelor îndepărtate din țară prin diferite mecanisme a crescut semnificativ.
Procedurile folosite sunt însă diferite.
În unele cazuri, persoanele sunt deportate forțat, cu Garda implicată direct în organizarea și executarea plecării. În alte situații, oamenii aleg să părăsească Irlanda prin programul de returnare voluntară, care permite plecarea fără o operațiune de deportare propriu-zisă.
Există, separat, persoane care sunt îndepărtate în baza legislației privind libera circulație în Uniunea Europeană sau transferate către alte state europene responsabile de cererile lor de protecție internațională.
În cazul persoanelor condamnate penal, procedura poate deveni și mai complicată atunci când acestea execută o pedeapsă în Irlanda.
Legea permite ca un deținut care face obiectul unui ordin de deportare sau de îndepărtare să fie scos din sistemul penitenciar înainte de executarea integrală a pedepsei, în anumite condiții, pentru a putea fi trimis în afara țării.
Guvernul a decis anul acesta să extindă perioada în care această procedură poate fi declanșată.
Anterior, mecanismul putea fi folosit atunci când persoanei îi mai rămânea cel mult un an din pedeapsă.
Ministrul Justiției a explicat în Parlament că această perioadă era adesea insuficientă, deoarece pregătirea efectivă a deportării poate dura mult.
Autoritățile trebuie să stabilească identitatea persoanei, să obțină documentele de călătorie, să discute cu statul în care aceasta urmează să fie trimisă și, în unele cazuri, să răspundă unor contestații sau proceduri judiciare.
Din acest motiv, legislația a fost modificată astfel încât procesul să poată începe atunci când persoanei îi mai rămân până la doi ani din pedeapsă.
Schimbarea nu înseamnă că orice cetățean străin condamnat este eliberat automat după ce execută o parte din sentință.
Este vorba despre un mecanism care poate fi folosit atunci când există deja baza legală pentru îndepărtarea persoanei din Irlanda și când scopul eliberării anticipate este tocmai executarea deportării sau a unei alte forme de îndepărtare.
Autoritățile încearcă astfel să evite situațiile în care un deținut străin ajunge la finalul pedepsei, este eliberat, iar procedurile necesare pentru scoaterea sa din țară sunt încă departe de a fi finalizate.
Politica face parte dintr-o strategie mai largă a Guvernului privind migrația.
În ultimii doi ani, Irlanda a crescut semnificativ numărul ordinelor de deportare, al deportărilor executate și al persoanelor care aleg să plece prin programul de returnare voluntară.
În 2024, de exemplu, numărul deportărilor forțate crescuse deja puternic față de anul precedent, iar autoritățile au continuat ulterior extinderea operațiunilor.
Guvernul a început inclusiv să folosească zboruri charter pentru grupuri de persoane care trebuie deportate, în loc să se bazeze exclusiv pe curse comerciale.
O deportare forțată poate presupune o operațiune costisitoare.
Garda National Immigration Bureau, unitatea specializată a poliției care se ocupă de imigrație, poate fi implicată în localizarea și reținerea persoanelor, escortarea lor la aeroport și, în unele situații, însoțirea lor până în țara de destinație.
Autoritățile trebuie să confirme în același timp că statul de destinație acceptă persoana și că există documentele necesare pentru călătorie.
Pot apărea și contestații în instanță, ceea ce poate întârzia plecarea.
Din acest motiv, Departamentul Justiției consideră în continuare că returnarea voluntară este, atunci când este posibilă, o variantă mai rapidă și mai puțin costisitoare decât deportarea forțată.
Persoanele eligibile pot primi sprijin pentru întoarcerea în țara de origine și, în anumite cazuri, ajutor pentru reintegrare.
În același timp, Guvernul insistă că persoanele care refuză să plece după emiterea unui ordin valabil de deportare trebuie să se aștepte ca acesta să fie executat.
Noua legislație privind protecția internațională, adoptată în acest an, consolidează și procedurile prin care pot fi puse în aplicare deciziile de returnare.
Legea permite, în anumite situații, reținerea unei persoane care face obiectul unei decizii de returnare atunci când există riscul ca aceasta să dispară, încearcă să împiedice îndepărtarea sau este considerată un pericol pentru ordinea publică ori securitatea națională.
În cazul unei persoane aflate deja în închisoare, autoritățile pot interveni imediat după încheierea pedepsei pentru a continua procedura de îndepărtare.
Legislația păstrează însă și obligația statului de a respecta principiul potrivit căruia o persoană nu poate fi trimisă într-o țară în care viața sau libertatea sa ar fi amenințate ori unde există un risc real de tortură, pedeapsă cu moartea sau tratamente inumane.
Prin urmare, existența unei condamnări penale nu elimină automat toate drepturile sau garanțiile juridice ale persoanei.
Creșterea numărului de deportări vine într-un moment în care politica privind imigrația a devenit unul dintre cele mai sensibile subiecte din Irlanda.
Guvernul încearcă să transmită că face diferența între persoanele care au un drept legal de ședere, solicitanții de protecție internațională ale căror cazuri sunt încă analizate și cei pentru care procedurile legale s-au încheiat, iar statul a decis că trebuie să plece.
În cazul infractorilor străini, mesajul politic este însă mult mai ferm.
O’Callaghan a indicat în mod repetat că persoanele care vin în Irlanda și comit infracțiuni nu ar trebui să presupună că își vor putea continua șederea după executarea pedepsei dacă legislația permite îndepărtarea lor.
Cele 158 de persoane cu condamnări penale îndepărtate până acum în 2026 arată că autoritățile folosesc deja această politică pe o scară mai mare.
În lunile următoare, numărul ar putea continua să crească, în condițiile în care Departamentul Justiției a anunțat că intensificarea deportărilor și a returnărilor rămâne una dintre prioritățile sistemului de imigrație.
