Irlanda se află din nou pe ultimul loc între statele membre OECD atunci când cheltuielile pentru educație sunt raportate la produsul intern brut, însă comparația devine și mai interesantă pentru cititorii români: România, care este încă țară candidată la aderarea la OECD, alocă o pondere și mai mică din PIB pentru educație.
Datele OECD arată că Irlanda investește aproximativ 2,8% din PIB în instituțiile de învățământ de la nivel primar până la universitar, față de o medie OECD de aproximativ 4,7%.
În cazul României, ponderea este de aproximativ 2,5% din PIB.
Asta înseamnă că Irlanda este ultima dintre statele membre OECD la acest indicator, însă România apare chiar mai jos atunci când sunt incluse și țările partenere sau candidate la aderare.
Diferența este importantă pentru modul în care trebuie citit clasamentul.
România nu este încă membră OECD și, prin urmare, nu poate ocupa oficial un loc în clasamentul strict al statelor membre. Totuși, OECD publică și comparații mai largi care includ economii partenere și țări aflate în proces de aderare, iar în aceste comparații România se află sub Irlanda.
Comparația nu se oprește însă la procentul din PIB.
Atunci când analizăm suma cheltuită efectiv pentru fiecare elev sau student, diferența dintre cele două țări devine mult mai mare.
În Irlanda, cheltuiala anuală per elev sau student, de la nivel primar până la universitar, era de aproximativ 13.962 de dolari în termeni comparabili internațional.
În România, suma era de aproximativ 6.220 de dolari.
Cu alte cuvinte, Irlanda cheltuiește de peste două ori mai mult pentru fiecare elev sau student decât România, chiar dacă, raportată la PIB, apare la coada clasamentului OECD.
Această aparentă contradicție are o explicație importantă.
PIB-ul Irlandei este puternic influențat de activitatea marilor companii multinaționale care au sediul sau operațiuni financiare în țară.
Profiturile și activele acestor companii măresc foarte mult dimensiunea statistică a economiei irlandeze, fără ca întreaga valoare să reprezinte venit disponibil pentru stat sau populație.
Din acest motiv, raportarea cheltuielilor publice la PIB poate face ca investițiile irlandeze să pară neobișnuit de mici.
OECD însuși avertizează că nivelul PIB nu trebuie folosit izolat atunci când sunt comparate sistemele educaționale.
În cazul României, această distorsiune este mult mai redusă.
De aceea, procentul de 2,5% din PIB reflectă mai direct nivelul scăzut al finanțării sistemului educațional.
OECD arată și că România rămâne printre țările cu cele mai mici cheltuieli per elev din grupul analizat.
În 2022, România cheltuia aproximativ 6.069 de dolari per elev de la nivel primar până la învățământ post-secundar non-universitar, în timp ce Irlanda cheltuia aproximativ 12.562 de dolari.
La nivel universitar, diferența se păstrează.
România cheltuia aproximativ 10.329 de dolari per student universitar, în timp ce Irlanda se situa la aproximativ 13.509 dolari.
Și modul în care educația este prioritizată în bugetele publice diferă semnificativ.
În Irlanda, ponderea cheltuielilor publice alocate educației a crescut în perioada 2015-2022, de la aproximativ 12,4% la 13,5%.
În România, aceeași pondere a scăzut de la aproximativ 6,6% la 6,3%.
Această diferență arată că, deși Irlanda apare foarte slab atunci când indicatorul este raportat la PIB, educația ocupă o parte mult mai importantă din bugetul public decât în România.
OECD estimează că media statelor membre este în jur de 10% din cheltuielile publice totale.
România rămâne astfel mult sub această medie, în timp ce Irlanda se află peste ea.
Situația este relevantă și în contextul rezultatelor sistemelor educaționale.
Irlanda continuă să obțină rezultate internaționale bune la citire și alte competențe de bază, chiar dacă nivelul finanțării raportat la PIB este redus.
În România, rezultatele școlare rămân mai slabe în multe comparații internaționale, iar OECD a avertizat în repetate rânduri că finanțarea insuficientă afectează capacitatea sistemului de a reduce diferențele dintre elevi și de a îmbunătăți infrastructura și calitatea educației.
Raportul OECD privind România arată și că țara și-a propus să crească treptat ponderea cheltuielilor pentru educație în totalul bugetului public până în 2030.
În prezent însă, România rămâne una dintre țările care investesc cel mai puțin în educație raportat atât la dimensiunea economiei, cât și la suma cheltuită pentru fiecare elev.
Pentru cititorii români din Irlanda, comparația oferă astfel o imagine mai nuanțată.
Da, Irlanda se află pe ultimul loc între statele membre OECD atunci când finanțarea educației este raportată la PIB.
Dar asta nu înseamnă că Irlanda cheltuiește efectiv mai puțin decât România pentru educația unui copil.
Dimpotrivă, suma cheltuită pentru fiecare elev este de peste două ori mai mare în Irlanda.
România, deși nu este încă membră OECD, apare chiar sub Irlanda în comparația extinsă privind ponderea din PIB și rămâne mult în urma Irlandei la finanțarea per elev.
Cele două cifre spun, așadar, două povești diferite: Irlanda are un PIB neobișnuit de mare statistic, ceea ce îi împinge procentul în jos, în timp ce România are în continuare un nivel real foarte scăzut de finanțare a educației.
