În plină grevă națională a angajaților din sectorul public, disputa dintre Guvernul irlandez și sindicate privind salariile are o problemă de fond: fiecare tabără folosește cifre reale, dar compară perioade și tipuri de venit diferite. O verificare publicată miercuri, 14 octombrie, arată că unele acorduri salariale au depășit inflația, în timp ce altele au lăsat angajații cu o putere de cumpărare mai mică.
Analiza realizată de TheJournal.ie, pe baza acordurilor salariale, a datelor Biroului Central de Statistică (CSO) și a explicațiilor oferite de autorități și economiști, pune în perspectivă declarațiile contradictorii din zilele premergătoare grevei. Concluzia nu este că una dintre părți are dreptate în toate privințele, ci că rezultatul se schimbă semnificativ în funcție de intervalul ales și de ceea ce este măsurat.
Ministrul pentru Cheltuieli Publice, Jack Chambers, a susținut că acordurile recente au protejat salariile de creșterea prețurilor. Departamentul său a indicat majorări generale de aproximativ 9,6% între începutul anului 2024 și iunie 2026, față de o inflație cumulată de aproximativ 6,6% în perioada comparabilă. Pentru acest interval și pentru salariile de bază prevăzute în acord, comparația susține poziția Guvernului.
Dar imaginea se schimbă dacă sunt incluși anii în care energia, alimentele și alte cheltuieli au crescut mult mai rapid. În perioada 2021–2023, majorările salariale generale convenite pentru sectorul public au însumat, prin aplicare succesivă, aproximativ 8,8%. În același timp, prețurile de consum au urcat cu circa 19,4%. Diferența explică de ce angajații pot simți că recuperarea ulterioară nu a compensat integral scumpirile.
Pe întreaga perioadă acoperită de cele trei acorduri, de la începutul lui 2018 până în iunie 2026, majorările procentuale generale au totalizat aproximativ 26,2%, în timp ce indicele prețurilor de consum a crescut cu aproximativ 28,6%. Aceste procente nu descriu însă creșterea efectivă a salariului fiecărui angajat: unii au primit sume minime garantate, majorări specifice postului, avansări pe grile ori promovări.
Șeful sindicatului Fórsa, Kevin Callinan, a afirmat că angajatul mediu din sectorul public ar fi pierdut cel puțin 5% din puterea de cumpărare între 2021 și 2025. Există un calcul care se apropie de această valoare: majorările generale ale salariului de bază, inclusiv o creștere sectorială de 1%, au fost de aproximativ 18,1%, față de scumpiri de 24,5%. Pentru un salariu care a urmat exact acele majorări, pierderea reală rezultată este de aproximativ 5,1%.
Totuși, acel exemplu nu demonstrează că toți angajații sau angajatul mediu au pierdut exact 5%. Când sunt folosite câștigurile orare medii efectiv înregistrate de CSO, acestea au crescut de la 31,21 euro în ultimul trimestru din 2020 la 38,60 euro în ultimul trimestru din 2025, adică aproximativ 23,7%. Prețurile medii au avansat cu circa 24,5% în aceleași trimestre. Pe această bază, reducerea puterii de cumpărare este de aproximativ 0,7%, nu de 5%.
Diferența dintre cele două rezultate nu înseamnă că datele se contrazic. Salariul de bază negociat este doar o parte a venitului, în timp ce câștigul orar mediu poate include efectul orelor suplimentare, al avansărilor și al schimbărilor în structura personalului. În plus, majorările fixe în euro au avantajat proporțional unele categorii cu salarii mai mici. Un procent general nu spune, singur, ce s-a întâmplat cu venitul unei asistente medicale, al unui profesor sau al unui funcționar.
Datele analizate arată și cât de mult contează alegerea punctului de plecare. Pentru acordul din 2024–2026, majorările au depășit inflația. Pentru intervalul care include vârful scumpirilor din 2022 și 2023, rezultatul este mult mai nefavorabil salariaților. De aceea, o afirmație despre „ultimii ani” poate părea convingătoare, dar rămâne incompletă dacă nu precizează perioada, categoria de angajați și indicatorul folosit.
Pentru românii care lucrează în spitale, școli, administrație sau alte instituții publice irlandeze, aceste cifre explică miza negocierilor, dar nu anunță o nouă majorare și nici nu modifică drepturile salariale existente. Ultimul acord național a expirat la sfârșitul lunii iunie, iar sindicatele cer un nou mecanism care să protejeze salariile de inflație pe durata următorului acord.
Guvernul afirmă că este dispus să discute salariile, iar în Bugetul 2027 a rezervat 1,2 miliarde de euro pentru un nou acord în sectorul public. Sindicatele consideră că oferta de a începe discuții nu este suficientă fără angajamente mai clare privind recuperarea pierderilor și protejarea veniturilor. Greva din 14 octombrie a afectat școli, spitale și servicii administrative, iar o nouă zi de protest este planificată pentru 21 octombrie dacă disputa nu se rezolvă.
Pentru evaluarea viitorului acord, întrebarea esențială va fi nu doar cu cât cresc salariile pe hârtie, ci cât vor putea cumpăra angajații cu ele după scumpiri. Tocmai această diferență dintre majorarea nominală și puterea de cumpărare explică de ce Guvernul și sindicatele pot prezenta simultan cifre corecte și concluzii foarte diferite.
