O femeie în vârstă de 70 de ani a petrecut 105 ore pe un cărucior dintr-un spital din Limerick și și-a exprimat temerile că va muri dacă ar începe un incendiu, a spus fiica ei.
Alona Troy (40 de ani) din Bruree din Limerick a dus-o pe mama ei în vârstă, la Spitalul Universitar Limerick, luni 23 septembrie, după ce a contractat o infecție legată de o boală cronică pe care o avea.
Din cauza unei supraaglomerații în spital, mama lui Troy a petrecut într-un cărucior timp de patru zile și jumătate, potrivit fiicei sale.
„Mama a fost adusă la spital cu ambulanța după ce a contractat o infecție, care poate pune viața în pericol și acest lucru s-a mai întâmplat înainte”, a spus ea.
„A devenit evident când am ajuns acolo că nu va primi un pat, întrucât era supraaglomerat, iar pe măsură ce săptămâna a continuat situația s-a agravat.
„Este destul de rău că aștepți acea perioadă de timp pentru un pat, nu există spațiu între cărucioare, întrucât sunt aliniate pe ambele părți ale coridorului, sunt literalmente lipite de pereți.
Mama nu putea să meargă la vremea respectivă, trebuia să fie dusă la baie, cu tot căruciorul, așa că înseamnă că toți cei de lângă ea trebuie mutați, pentru a face loc.
„La un moment dat, mama mea era sub distribuitorul de mănuși, ceea ce însemna că oamenii se aplecau peste ea pentru a lua mănuși, nu putea să se odihnească”, a spus Troia.
„Oameni de toate vârstele, toți cei aflați în acea zonă, sunt bolnavi, nu este vorba doar de oameni cu oase rupte, aceștia sunt toți oameni care trebuie să fie internați la spital”, a spus ea.
„Oamenii au făcut scanuri pe coridor, oameni care au avut atacuri de cord, accidente vasculare cerebrale, demență, totul trebuie discutat pe coridor, toată lumea cunoaște documentele medicale ale celorlalți.
Când a devenit mai clară vineri, mama mi-a spus: „Dacă există un incendiu sau o scurgere de gaz aici, oamenii vor muri, pentru că nu există niciun un plan posibil de evacuare a A&E”.
Erau oameni cu diferite forme de demență, care nu știu că patura a alunecat de pe ei, care se află în diferite stări de dezbrăcare, iar ea urmărea asta întrebând: „Sunt eu așa?”, Iar eu o linișteam, dar este atât de greu de privit așa ceva.”
