Pacienți ai Cork University Hospital (CUH) descriu ore întregi petrecute pe scaune sau tărgi în departamentul de urgență, în timp ce disputa dintre conducerea spitalului și autoritățile sanitare privind personalul și siguranța pacienților continuă. Mărturiile publicate sâmbătă, 21 noiembrie, de Irish Examiner arată o distincție repetată: nemulțumirea față de condițiile de așteptare nu este îndreptată împotriva asistentelor și medicilor, pe care mai mulți pacienți îi laudă.
O noapte pe scaun, în așteptarea internării
Philomena Molloy, din Carrigaline, pacientă oncologică, a povestit că a fost trimisă de medicul hematolog prin departamentul de urgență pentru a putea fi internată. Potrivit relatării sale, a rămas pe un scaun din cursul după-amiezii până la ora 10 dimineața următoare.
Femeia a descris lumina permanentă, zgomotul și circulația continuă a persoanelor prin departament drept obstacole în calea odihnei. Ea a spus că o altă pacientă în vârstă, aflată lângă ea, aștepta de peste 36 de ore în momentul plecării sale.
Molloy a relatat că a fost internată într-o secție destinată pacienților cu leucemie, deși ea suferă de limfom, pentru a putea începe mai repede chimioterapia. Această situație reprezintă experiența relatată de pacientă, nu o constatare independentă privind organizarea paturilor.
Cu toate acestea, ea și fiul său au apreciat eforturile personalului medical. Pacienta a afirmat că angajații au făcut tot ce au putut pentru a o ajuta, în condiții pe care le consideră îngrijorătoare.
Pacient oncologic, pe targă pe coridor
O altă femeie, identificată în reportaj drept Laura, a declarat că tatăl său, în vârstă de 76 de ani și diagnosticat cu cancer în stadiul patru, se afla pe o targă de peste zece ore. Bărbatul, din Clonakilty, fusese trimis la spital de serviciul SouthDoc.
Potrivit fiicei, acesta avea dureri puternice, mobilitate foarte redusă și dificultăți de auz. Ea a susținut că a așteptat aproximativ opt ore înainte de a fi consultat de un medic și că situația era agravată de imposibilitatea familiei de a rămâne permanent lângă el pe coridor.
Aceste mărturii nu stabilesc singure cât de răspândite sunt asemenea întârzieri în spital. Ele ilustrează însă efectul pe care lipsa accesului rapid la un pat și la evaluarea medicală îl poate avea asupra unor pacienți vulnerabili.
Experiențele nu sunt toate la fel
Reportajul prezintă și pacienți cu experiențe diferite. Terri Hayes, în vârstă de 80 de ani, fostă asistentă medicală, a spus că a așteptat aproximativ șapte ore, dar a apreciat modul în care a fost tratată de personal.
Un alt pacient, Bothwell Dube, a relatat că a fost consultat în aproximativ patru ore, mai repede decât anticipase. Diferențele dintre aceste experiențe arată că durata așteptării poate varia considerabil și că relatările individuale nu trebuie confundate cu o statistică oficială a întregului departament.
Conflictul dintre conducerea spitalului și HSE
Mărturiile apar pe fondul unei dispute publice între conducerea CUH și Health Service Executive (HSE). Directoarea executivă a spitalului, Jennifer Kearney, a atras în mod repetat atenția asupra posturilor neocupate și a riscurilor pe care le consideră asociate siguranței pacienților.
În paralel, ministrul Sănătății, Jennifer Carroll MacNeill, a invocat depășirea semnificativă a bugetului spitalului. Cele două teme — disciplina bugetară și necesarul de personal — sunt în centrul dezbaterii, însă afirmațiile privind riscurile trebuie evaluate pe baza datelor și a constatărilor oficiale, nu numai a declarațiilor publice.
Irish Examiner a relatat separat că premierul Micheál Martin urma să se întâlnească săptămâna următoare cu Jennifer Kearney. Această întâlnire anunțată reprezintă un posibil pas în discuții, nu o soluție deja convenită.
Ce înseamnă disputa pentru pacienți
Pentru persoanele care ajung la urgențe, problema imediată rămâne timpul petrecut în așteptarea evaluării, tratamentului sau internării. Pacienții intervievați au făcut o distincție între dedicarea angajaților și presiunile asupra sistemului, fără ca mărturiile lor să poată stabili singure cauzele administrative ale fiecărei întârzieri.
Rămâne de clarificat cum vor răspunde HSE, conducerea spitalului și Guvernul avertismentelor privind personalul, ce măsuri vor fi adoptate și în ce interval. Până atunci, experiențele relatate la Cork aduc în prim-plan consecințele umane ale unei dispute care depășește simpla discuție despre bugete.



