Patru deținuți condamnați pentru omucidere și 52 condamnați pentru infracțiuni sexuale s-au numărat printre persoanele care au primit eliberare temporară din penitenciarele irlandeze în prima jumătate a anului 2026. În total, au fost înregistrate 1.628 de eliberări temporare, iar cifrele ridică întrebări despre modul în care această măsură este folosită într-un sistem penitenciar afectat de supraaglomerare.
Datele au fost obținute de Irish Examiner în baza legislației privind accesul la informații publice. Ele includ și două eliberări temporare acordate unor condamnați pentru răpire, precum și 47 în cazul unor persoane condamnate pentru infracțiuni legate de arme și explozivi. Informațiile nu precizează durata fiecărei ieșiri sau circumstanțele individuale ale tuturor cazurilor.
Cel mai mare număr de eliberări temporare este asociat condamnărilor pentru furt și infracțiuni conexe: 410. Urmează infracțiunile privind drogurile, cu 206 cazuri, și o categorie care reunește tentative de omor, amenințări cu moartea, agresiuni, hărțuire și alte infracțiuni asociate, cu 179 de cazuri.
Printre cei care au beneficiat de această măsură s-au aflat și zece deținuți care executau pedepse mai mari de zece ani. În același timp, aproximativ 48,4% dintre eliberările temporare au vizat persoane condamnate la mai puțin de un an de închisoare. Diferențele dintre aceste categorii arată că măsura este utilizată în situații foarte variate.
Pentru comparație, pe întreg parcursul anului 2021 au fost raportate 2.150 de eliberări temporare. Cele 1.628 înregistrate doar în primele șase luni din 2026 reprezintă deja o proporție considerabilă din totalul acelui an. Comparația trebuie însă privită cu atenție: perioadele sunt diferite, iar datele prezentate nu demonstrează singure de ce s-a schimbat frecvența măsurii.
Discuția are loc într-un moment în care penitenciarele irlandeze funcționează peste capacitatea prevăzută. La 9 octombrie 2026, gradul de ocupare la nivel național era de 114%, potrivit Irish Prison Service. Cu două zile înainte, ministrul Justiției, Jim O’Callaghan, precizase în Parlament că în închisori se aflau 5.444 de persoane, tot la 114% din capacitate.
Datele comunicate publicației arată și diferențe importante între penitenciare. Mountjoy, din Dublin, a înregistrat 427 de eliberări temporare în primele șase luni ale anului, iar penitenciarul din Cork, 194. Ambele instituții se confruntă cu probleme documentate de supraaglomerare, dar asocierea dintre cele două situații nu dovedește, de una singură, că fiecare eliberare a fost aprobată pentru a face loc în celule.
Supraaglomerarea afectează deja condițiile zilnice de detenție. Date prezentate anterior de Irish Examiner indicau o creștere de la 2.369 la 3.653 a numărului de deținuți care împart toaleta din celulă cu alte persoane. Numărul celor închiși în celule cu patru sau mai mulți ocupanți a crescut cu 38%, iar al celor aflați câte trei într-o celulă, cu 150%.
Saoirse Brady, directoarea executivă a Irish Penal Reform Trust, organizație care militează pentru reforma sistemului penitenciar, consideră că eliberarea temporară este folosită și pentru a diminua presiunea asupra locurilor de detenție. În opinia sa, aceasta riscă să devină o soluție de moment pentru o problemă structurală, în loc să fie folosită în principal ca instrument de reintegrare.
Serviciul penitenciar respinge însă ideea că scopul oficial al măsurii ar fi simpla eliberare a locurilor. În răspunsul transmis publicației, Irish Prison Service a explicat că eliberările temporare urmăresc reabilitarea persoanelor condamnate și revenirea lor treptată în comunitate. În cazul celor considerate un risc pentru societate, instituția afirmă că măsura este acordată doar spre finalul pedepsei, pentru pregătirea reintegrării.
Un exemplu invocat de autorități este posibilitatea ca o persoană apropiată de încheierea pedepsei să poată face demersuri pentru înscrierea pe o listă de locuințe sociale. În general, eliberarea temporară poate avea și alte motive, inclusiv situații familiale grave, probleme medicale, programe de pregătire profesională sau supraveghere în comunitate.
Procedura are o bază legală distinctă de eliberarea definitivă ori de eliberarea pe cauțiune înaintea procesului. În Irlanda, deciziile privind eliberarea temporară sunt luate în temeiul Criminal Justice Act 1960, cu modificările ulterioare, după evaluarea fiecărui caz. Trebuie luate în considerare siguranța publică, riscurile pentru victime și condițiile în care persoana se poate întoarce în comunitate.
Matt Carthy, purtătorul de cuvânt al Sinn Féin pentru justiție și președintele comisiei parlamentare de specialitate, a descris cifrele drept îngrijorătoare. El i-a cerut ministrului Justiției să ofere garanții că deciziile nu sunt dictate de lipsa spațiilor din închisori, ci de criterii clare, precum necesitățile umanitare și politicile de reintegrare.
Deputatul a cerut, de asemenea, ca persoanele care reprezintă un pericol pentru public să rămână în detenție conform legii, iar cele care ajung în închisoare din cauza lipsei serviciilor de sănătate mintală să primească sprijinul necesar. În paralel, Saoirse Brady a avertizat că întârzierile acumulate în instanțe în contextul grevei avocaților ar putea pune presiune suplimentară pe sistem.
Reprezentanta Irish Penal Reform Trust susține că autoritățile ar trebui să analizeze mai atent motivele pentru care atât de multe persoane primesc pedepse scurte cu închisoarea. Printre alternativele indicate se numără munca în folosul comunității și alte măsuri executate sub supraveghere, care pot fi mai puțin costisitoare decât detenția și pot permite intervenții adaptate persoanei condamnate.
Deocamdată, cifrele nu arată că eliberările temporare acordate celor patru condamnați pentru omucidere au fost nelegale sau că aceștia au comis alte infracțiuni. Întrebarea centrală rămâne dacă sistemul poate demonstra, pentru fiecare decizie, că siguranța publică și reintegrarea au cântărit mai mult decât nevoia urgentă de a reduce numărul de persoane din penitenciare.
