Un sfert dintre chiriașii din mai multe zone din jurul Dublinului cheltuiau cel puțin jumătate din venitul disponibil pentru locuință în 2024, arată date ale Central Statistics Office (CSO) prezentate joi, 5 noiembrie 2026. Analiza scoate la iveală diferențe importante între regiuni și arată cât de mare poate fi presiunea chiriei chiar și asupra gospodăriilor care au venituri din muncă.
În aria administrată de South Dublin County Council, 26% dintre chiriașii din sectorul privat alocau cel puțin 50% din venitul disponibil chiriei. În Fingal, Wicklow și Louth, proporția era de aproximativ 25%. Așadar, nu este vorba doar despre centrul capitalei: presiunea se extinde în localitățile în care locuiesc numeroase persoane care lucrează în Dublin sau în zonele din apropiere.
Datele descriu situația din 2024, nu nivelul chiriilor plătite în noiembrie 2026. Publicarea lor acum oferă însă o imagine detaliată asupra raportului dintre costul locuinței și resursele chiriașilor.
Unde apasă cel mai mult chiria
CSO a analizat povara chiriei în cele 31 de zone ale autorităților locale, raportând costul locuinței la venitul disponibil. Acesta este venitul rămas după impozite și contribuții, nu salariul brut. Distincția contează: două persoane cu același salariu brut pot avea resurse disponibile diferite, iar procentul consumat de chirie arată mai direct ce bani rămân pentru celelalte cheltuieli.
În South Dublin, 34% dintre chiriașii privați cheltuiau peste 40% din venitul disponibil pe chirie. În Fingal, Louth și Wicklow, proporția era de 33%. Prin comparație, în Leitrim, 18% dintre chiriași depășeau acest prag. Aceste procente reprezintă ponderea chiriașilor care suportă o povară ridicată, nu o creștere anuală a chiriilor și nici procentul mediu plătit de fiecare gospodărie.
La nivelul zonelor electorale locale, analiza indică o povară mediană a chiriei de 33,7% în Tallaght South, 32,9% în Balbriggan, 30,5% în Ballyfermot–Drimnagh și 27,1% în Ongar. O valoare mediană înseamnă că jumătate dintre observațiile analizate se situează de o parte a valorii și jumătate de cealaltă; ea nu trebuie confundată cu procentul chiriașilor care depășesc pragul de 40% sau 50%.
În localități precum Balbriggan, rezultatele arată că mutarea în afara centrului Dublinului nu elimină automat presiunea financiară a locuirii. Pentru cineva care face naveta, costurile transportului se adaugă chiriei, dar studiul citat nu oferă o estimare combinată a acestor cheltuieli. Prin urmare, nu se poate calcula din aceste date singure cât îi rămâne unei familii după toate costurile zilnice.
La celălalt capăt al clasamentului zonelor electorale, ponderile mediane erau de 14,9% în Ballinamore, 14,5% în Lismore și 10,3% în Belmullet. Diferențele geografice sunt semnificative, însă nu înseamnă că toate locuințele din aceste localități sunt accesibile sau că acolo există suficiente proprietăți disponibile.
Ce spun datele despre chiriași
Raportul descrie și profilul persoanelor care închiriază. Aproximativ 73% dintre chiriașii din sectorul privat aveau veniturile salariale ca principală sursă de bani. Pentru 16%, sursa principală o reprezentau prestațiile sociale, fără pensii, iar pentru aproximativ 5% veniturile din activități independente.
Această distribuție este importantă pentru interpretarea cifrelor: presiunea chiriei nu se limitează la persoanele fără un loc de muncă. Majoritatea chiriașilor din analiza CSO depindeau în primul rând de câștigurile obținute ca angajați.
Vârsta mediană a chiriașilor privați era de 34 de ani. Aproximativ 68% aveau între 25 și 44 de ani, iar 21% între 45 și 65 de ani. Persoanele de cel puțin 65 de ani reprezentau numai circa 3% dintre chiriași, dar în această grupă aproape patru din zece alocau peste 40% din venitul disponibil chiriei.
Aceste date nu permit concluzia că fiecare persoană dintr-o anumită categorie de vârstă suportă aceeași povară. Ele indică însă grupuri pentru care costul locuinței poate reprezenta o parte deosebit de mare din resursele disponibile.
Ce arată și ce nu arată studiul
Analiza CSO urmărește raportul dintre chirie și venit în 2024. Nu este un anunț privind modificarea ajutoarelor pentru locuință, nu stabilește un plafon legal nou al chiriei și nu reprezintă o evaluare individuală a eligibilității pentru Housing Assistance Payment. De asemenea, nu oferă, prin ea însăși, o estimare a sumelor plătite de chiriașii care au semnat contracte noi în această săptămână.
Datele pot fi puse în contextul unui raport separat despre piața ofertelor de închiriere, care indica în august 2026 o chirie medie cerută de 2.204 euro lunar pentru un apartament cu două dormitoare la nivel național și de 2.634 euro în Dublin. Acestea sunt însă chirii solicitate pe piață, nu aceeași măsură statistică folosită de CSO pentru gospodăriile deja aflate în locuințe. Compararea lor directă ar putea induce în eroare.
Raportul oferă și informații despre proprietari: majoritatea se încadrau în grupa de vârstă 50–64 de ani, iar aproximativ trei din zece aveau peste 65 de ani. Circa 62% dintre proprietari aveau venituri brute totale, din toate sursele, sub 60.000 de euro în 2024. Aceste valori nu arată profitul obținut din chirii, deoarece includ și alte surse de venit și nu reprezintă un calcul al cheltuielilor cu proprietățile.
Pentru cei care caută o locuință, concluzia practică este că trebuie evaluat costul total în raport cu venitul net disponibil, nu numai suma afișată într-un anunț. Pentru dezbaterea publică, cifrele arată o presiune puternică asupra chiriașilor din sudul și nordul Dublinului, dar și din comitatele vecine. Noua publicare statistică documentează amploarea acestei presiuni; nu demonstrează, singură, că situația s-a ameliorat sau s-a agravat după 2024.
