Un proprietar din Co Westmeath a fost obligat să plătească 15.000 de euro despăgubiri unei foste chiriașe după ce aceasta și familia ei au fost nevoite să părăsească locuința pe motiv că imobilul urma să fie folosit de fiica proprietarului, pentru ca numai două luni mai târziu casa să apară din nou la închiriere la un preț cu 50% mai mare.
Cazul a ajuns în fața Residential Tenancies Board, autoritatea care soluționează disputele dintre chiriași și proprietari în Irlanda. Tribunalul a decis în favoarea fostei chiriașe, Aida Cassiano Espadinha, și a constatat că proprietarul, Padraig Coyne, nu și-a respectat obligațiile asumate atunci când a pus capăt contractului de închiriere.
Femeia locuia în casa din Gortumly, Rochfortbridge, Co Westmeath, împreună cu cei doi copii adolescenți și cei trei câini ai familiei, din martie 2017. După mai mulți ani petrecuți în aceeași locuință, chiria sa ajunsese la 1.000 de euro pe lună, iar tenancy-ul dobândise protecția unei închirieri pe durată nelimitată, ceea ce înseamnă că proprietarul nu putea încheia contractul decât pentru motivele prevăzute de lege.
În octombrie 2024, proprietarul i-a transmis o notificare de încetare a contractului și a susținut că are nevoie de locuință pentru fiica sa. Familia trebuia să elibereze casa până la sfârșitul lunii mai 2025. Fosta chiriașă a declarat că a acceptat explicația și chiar l-a ajutat pe proprietar să pregătească documentele necesare pentru încheierea legală a contractului.
Problema a apărut după plecarea familiei. La 27 iulie 2025, la aproximativ două luni după ce casa fusese eliberată, femeia a descoperit că aceeași proprietate era din nou oferită spre închiriere pe Daft.ie, disponibilă imediat, la un preț de 1.500 de euro pe lună. Asta însemna o creștere de 500 de euro față de chiria pe care o plătise ea, adică 50%.
La numai două zile după ce a găsit anunțul, fosta chiriașă a depus o sesizare la RTB. În centrul cazului s-a aflat declarația oficială făcută de proprietar atunci când a încheiat tenancy-ul. În situațiile în care un proprietar recuperează o locuință pentru ca el sau un membru al familiei să o ocupe, legea impune anumite obligații dacă acel motiv încetează să mai existe într-o perioadă stabilită.
În acest caz, proprietarul declarase că, dacă fiica sa nu mai ocupa locuința în primele 12 luni după încetarea contractului, fosta chiriașă urma să primească posibilitatea de a reveni. Tribunalul a concluzionat că această obligație nu a fost respectată.
Potrivit probelor prezentate, proprietarul nu i-a oferit fostei chiriașe posibilitatea de a reveni înainte de a pune din nou casa pe piața de închiriere. Tribunalul a apreciat că, indiferent dacă fiica proprietarului a locuit efectiv sau nu în casă pentru o perioadă, obligația de a o contacta pe fosta chiriașă înainte de relistarea proprietății rămânea valabilă.
Președinta tribunalului, Anne Leech, a descris conduita proprietarului drept „egregious”, termen folosit pentru a indica un comportament deosebit de grav. Ea a subliniat că proprietarul nu părea să fi ținut cont nici de obligația asumată prin declarația oficială, nici de faptul că anterior îi oferise chiriașei o recomandare în care o descria drept o persoană serioasă, disciplinată și care își plătea chiria la timp.
Consecințele pierderii locuinței au fost importante pentru familie. După plecarea din Rochfortbridge, femeia a închiriat inițial o fermă în Moate, dar a spus că a fost nevoită să plece după aproximativ șase luni din cauza condițiilor nepotrivite. Ea a relatat că proprietatea era infestată cu șoareci și că persoane asociate noii locuințe intrau în casă fără anunț și fără acordul ei.
Fiica femeii s-a întors ulterior în Portugalia, în timp ce mama și fiul au stat pentru o perioadă într-o cameră din casa unui prieten din Killucan, Co Westmeath. Ulterior, femeia s-a mutat la o altă cunoștință în Donamon, Co Roscommon.
Fosta chiriașă, artistă și proprietara unei școli de artă din Mullingar, a spus că instabilitatea locativă i-a afectat și activitatea profesională. Materialele pe care le folosea pentru cursuri erau depozitate în casa închiriată, iar după mutare a fost nevoită să ia un împrumut de 8.000 de euro pentru a găsi un spațiu comercial mai mare, care să includă și suficient loc pentru depozitare. Ea a estimat că a pierdut și aproximativ 20% dintre clienți după schimbarea sediului școlii de artă.
Tribunalul a considerat că pierderea unei chirii stabile pe durată nelimitată și mutările succesive prin care a trecut familia au avut un impact semnificativ. Proprietarul a fost obligat să îi plătească fostei chiriașe despăgubiri de 15.000 de euro, suma urmând să fie achitată în termen de 28 de zile.
Cazul este relevant într-un moment în care regulile pentru piața chiriilor din Irlanda au fost modificate din nou. De la 1 martie 2026, proprietarii nu mai pot pune capăt unei închirieri fără culpă din partea chiriașului pentru a readuce imediat proprietatea pe piață la chiria curentă a pieței. RTB precizează că noile reguli urmăresc să împiedice așa-numitele evacuări economice, adică situațiile în care un tenancy este încheiat doar pentru ca locuința să fie oferită ulterior unui alt chiriaș la un preț mai mare.
În plus, de la 14 septembrie 2026 au intrat în vigoare noi schimbări care extind puterile RTB și fac mai transparente procedurile de soluționare a disputelor. Printre altele, audierile de adjudecare pentru noile cazuri sunt publice, iar rapoartele complete trebuie publicate, în timp ce RTB a primit și noi instrumente pentru sancționarea unor încălcări ale legislației privind chiriile.
Pentru chiriași, cazul arată că motivul invocat de proprietar pentru încheierea contractului nu este doar o formalitate. Dacă o tenancy este încheiată pentru ca locuința să fie ocupată de proprietar sau de un membru al familiei, iar ulterior situația se schimbă, proprietarul poate avea obligația legală de a oferi fostului chiriaș posibilitatea de a reveni înainte de a pune din nou imobilul pe piață.
