Aproape 3.000 de refugiați ucraineni care locuiesc în spații comerciale închiriate de statul irlandez au primit notificări că trebuie să părăsească aceste centre până la 31 ianuarie 2027. Printre persoanele afectate se numără 299 de oameni din Cork, inclusiv 89 care locuiesc în fostul Cork Airport Hotel. Decizia face parte din retragerea treptată a sprijinului pentru cazare introdus după invazia Rusiei în Ucraina și pune presiune asupra unor familii care încearcă să găsească locuințe pe o piață deja dificilă.
Notificările au fost transmise la sfârșitul săptămânii trecute. Ele oferă aproximativ trei luni pentru identificarea unei alternative, dar termenul nu rezolvă problema disponibilității locuințelor și nici situația persoanelor care depind de servicii medicale sau educaționale din apropierea actualelor centre.
În Cork, rezidenții fostului hotel de lângă aeroport spun că vestea nu a fost complet neașteptată. Guvernul anunțase încă din luna mai retragerea treptată a cazării comerciale contractate pentru beneficiarii protecției temporare. Totuși, confirmarea unei date concrete de plecare transformă o schimbare de politică într-o problemă imediată pentru cei care au locuit ani întregi în Irlanda.
Ce se întâmplă cu centrele de cazare
Sistemul de sprijin a fost creat în 2022, după începerea invaziei pe scară largă a Ucrainei. Irlanda a apelat la hoteluri, pensiuni și alte spații comerciale pentru a oferi rapid adăpost persoanelor strămutate. Pe măsură ce programul a continuat, autoritățile au început să reducă dependența de contractele de cazare și să încurajeze mutarea în locuințe independente.
Departamentul Justiției a precizat în documentele sale de politică publică din mai 2026 că retragerea cazării comerciale contractate de stat urma să înceapă în august 2026 și să fie încheiată până în martie 2027. Prin urmare, notificările cu termen la sfârșitul lunii ianuarie reprezintă o etapă a acestui proces, nu anunțul unei măsuri complet noi.
În cazul celei mai recente serii de notificări, aproape 3.000 de persoane sunt afectate la nivel național. Dintre acestea, 299 locuiesc în Cork, iar 89 în fostul Cork Airport Hotel. Aceste cifre se referă la persoanele cărora li s-a cerut să părăsească actuala cazare, nu la numărul total al ucrainenilor care trăiesc în Irlanda.
Potrivit datelor Central Statistics Office citate în relatarea despre situația din Cork, peste 122.600 de persoane din Ucraina primiseră documente de protecție temporară de la începutul războiului, iar peste 84.700 erau încă în Irlanda în luna iunie. Cele două cifre descriu perioade și categorii diferite: prima reprezintă totalul documentelor acordate de-a lungul timpului, a doua o estimare a populației prezente la un moment dat.
Schimbarea nu înseamnă că toate persoanele cu protecție temporară trebuie să plece din Irlanda la 31 ianuarie. Termenul vizează cazarea oferită prin anumite contracte comerciale ale statului. Dreptul de ședere și dreptul de a beneficia de o anumită formă de cazare sunt chestiuni distincte, care nu trebuie confundate.
Familiile vulnerabile se tem că vor pierde sprijinul de care depind
În discuții cu Irish Examiner, mai mulți rezidenți din Cork au descris dificultatea de a găsi o locuință privată și incertitudinea privind locul în care ar putea ajunge după închiderea actualelor aranjamente de cazare. Unele familii au copii înscriși la școli locale, iar altele depind de servicii medicale sau de îngrijire disponibile în zonă.
O mamă care își îngrijește fiul cu nevoi medicale complexe a explicat publicației că o mutare departe de Cork ar putea întrerupe legăturile construite cu specialiștii și serviciile de sprijin. Alte persoane au descris căutări îndelungate de locuințe fără răspuns la solicitările trimise proprietarilor. Aceste mărturii arată dificultățile concrete ale unor familii, dar nu demonstrează că fiecare persoană notificată se află în aceeași situație.
În august, autoritățile au invitat persoanele aflate în centre care urmau să se închidă, dar care aveau nevoi suplimentare sau nu se considerau capabile să locuiască independent, să solicite continuarea sprijinului de cazare. Termenul pentru depunerea acestor cereri a fost 11 septembrie. Departamentul Justiției a transmis că persoanele care au aplicat primesc în prezent răspunsuri privind rezultatul evaluării.
Acest mecanism este important pentru înțelegerea notificărilor. Nu toate cazurile sunt identice: unele persoane ar putea primi în continuare cazare susținută de stat, în funcție de evaluare, în timp ce altele trebuie să își organizeze plecarea din actualele centre până la termenul comunicat. Nu există în informațiile publicate o garanție că o eventuală relocare va fi în aceeași localitate.
Documentele guvernamentale despre încheierea contractelor de cazare precizează, în general, că mutarea într-un alt centru poate depinde de disponibilitatea spațiilor și că noile adrese nu sunt neapărat în aceeași regiune. Pentru o familie cu copii la școală sau cu tratamente medicale în curs, această diferență poate conta la fel de mult ca existența unui acoperiș deasupra capului.
Un program în retragere, într-o piață a chiriilor tensionată
Presiunea asupra persoanelor care trebuie să găsească locuințe vine într-un moment în care oferta de închiriere la prețuri accesibile este foarte redusă în numeroase localități. Dificultatea nu privește exclusiv refugiații: gospodăriile cu venituri mici și familiile care caută o chirie în marile orașe se confruntă cu aceeași competiție pentru un număr limitat de proprietăți.
Guvernul justifică retragerea cazării comerciale prin necesitatea unui sistem sustenabil și prin reducerea cheltuielilor publice. Potrivit cifrelor prezentate în relatarea din Cork, costul programului de cazare a fost de 1,16 miliarde de euro în 2024, iar estimările pentru 2026 și 2027 indică scăderi substanțiale. Aceste valori sunt cheltuieli sau estimări bugetare, nu sume pe care fiecare refugiat le-ar primi individual.
Separat de cazarea comercială, Irlanda are și un sistem de sprijin pentru persoanele care găzduiesc beneficiari ai protecției temporare în locuințe private. Acesta funcționează după reguli diferite și nu trebuie confundat cu dreptul la un loc într-un hotel contractat de stat. Existența unui program de găzduire nu garantează însă că o proprietate potrivită este disponibilă într-o anumită localitate.
Pentru persoanele care au primit notificări, următorul pas concret este clarificarea rezultatului oricărei cereri de continuare a cazării și a opțiunilor comunicate de autorități. Cei care caută o locuință privată au nevoie să verifice condițiile aplicabile situației lor, nu să presupună că regulile vechiului centru se vor transfera automat într-o nouă locuință.
Termenul comunicat în această rundă de notificări este 31 ianuarie 2027. Până atunci, pentru aproape 3.000 de oameni, problema nu este doar găsirea unei alte adrese, ci și păstrarea legăturii cu locul de muncă, școala și serviciile de care depind în Irlanda.
