Irlanda se bazează tot mai mult pe angajați recrutați din afara Spațiului Economic European pentru a acoperi lipsa de personal din sănătate, construcții și alte domenii esențiale.
Un raport publicat marți, 3 noiembrie, de Economic and Social Research Institute (ESRI) arată însă o dificultate majoră: aproximativ 40% dintre titularii permiselor pentru competențe critice părăsesc țara în primii doi ani. Cercetarea ridică întrebări despre capacitatea Irlandei de a păstra lucrătorii de care economia are nevoie.
Studiul, realizat în cadrul European Migration Network Ireland de cercetătoarele Ada Sophia Hahn și Dervla Potter, examinează perioada 2021–2025. El analizează legislația, datele administrative și experiențele relatate în interviuri și consultări cu organizații relevante. Concluzia centrală nu este că recrutarea internațională a eșuat, ci că simpla acordare a unui permis nu garantează stabilitatea forței de muncă.
O piață a muncii tot mai dependentă de recrutarea internațională
În fiecare dintre ultimii patru ani, Irlanda a emis sau reînnoit între 30.000 și 40.000 de permise de muncă pentru cetățeni din afara Spațiului Economic European (SEE). În 2025 au fost emise 31.044 de permise, potrivit statisticilor oficiale. SEE cuprinde statele Uniunii Europene, precum și Norvegia, Islanda și Liechtenstein. Cetățenii români, ca cetățeni ai UE, nu au nevoie de acest tip de permis pentru a lucra în Irlanda.
Diferența este importantă: cifra privind permisele nu reprezintă totalul lucrătorilor străini și nici numărul tuturor persoanelor nou-venite într-un an. Datele privind ocuparea forței de muncă arată că aproximativ unul din cinci angajați din Irlanda nu are cetățenie irlandeză, categorie care îi include și pe cetățenii celorlalte state ale UE.
Raportul constată că angajatorii folosesc sistemul de permise în tot mai multe domenii. În 2025, sănătatea și asistența socială au reprezentat 26% din permisele de muncă, activitățile de informații și comunicații 12%, iar hotelurile și restaurantele 11%. Construcțiile au ajuns la aproximativ 6% din total, o pondere aproape dublă față de 2021.
Această extindere reflectă atât dificultățile de recrutare, cât și modificările legislative. Autoritățile au permis treptat recrutarea din afara SEE pentru ocupații care anterior nu erau eligibile. Asistenții medicali și lucrătorii din îngrijire sunt printre categoriile pentru care accesul la sistem a fost lărgit. Totodată, recrutarea nu a crescut uniform: în sectorul informațiilor și comunicațiilor, numărul lucrătorilor recrutați prin permise a scăzut cu 21% în intervalul analizat.
Numărul firmelor care au recrutat personal din afara SEE a ajuns la 8.328 în 2025. Dintre acestea, 4.740 au solicitat un singur permis. Prin urmare, recrutarea internațională nu mai este doar o practică a marilor companii: multe întreprinderi o folosesc pentru a acoperi câte un post dificil de ocupat.
În privința cetățeniei titularilor, India a reprezentat cea mai mare pondere a permiselor din 2025, de 32%. Brazilia și Filipine au avut câte 11%. Aceste proporții descriu permisele de muncă emise, nu structura întregii populații de imigranți.
De ce contează plecările după recrutare
Una dintre cele mai îngrijorătoare constatări privește păstrarea angajaților. Potrivit datelor analizate în cercetare, aproximativ 40% dintre titularii permiselor Critical Skills, destinate ocupațiilor cu competențe foarte căutate, părăsesc Irlanda în decurs de doi ani. În cazul titularilor permiselor generale, proporția este de aproximativ 21%.
După cinci ani, proporțiile ajung la aproximativ 60% pentru prima categorie și 50% pentru a doua. Aceste cifre se referă la categoriile și perioadele urmărite în datele administrative, nu la o predicție potrivit căreia aceleași procente dintre cei recrutați astăzi vor pleca inevitabil. Ele nu demonstrează nici că toți cei care pleacă au făcut-o din același motiv.
Diferența este semnificativă deoarece permisele Critical Skills sunt concepute tocmai pentru profesii în care Irlanda are nevoie de personal calificat pe termen lung. Recrutarea, mutarea într-o altă țară și integrarea profesională presupun costuri pentru angajatori și eforturi pentru angajați. Când o parte importantă a celor recrutați pleacă repede, posturile pot redeveni vacante, iar presiunea asupra serviciilor rămâne.
Autorii atrag atenția că retenția slabă poate reduce eficiența întregului sistem de permise. Totuși, raportul nu permite atribuirea tuturor plecărilor crizei locuințelor. Accesul dificil la locuințe la prețuri suportabile este identificat ca un obstacol posibil pentru păstrarea lucrătorilor, alături de condițiile de muncă, remunerație, recunoașterea calificărilor și posibilitățile de reunificare a familiei.
Aceste probleme au efecte diferite de la un sector la altul. În profesiile reglementate, precum medicina, asistența medicală, învățământul și ingineria, recunoașterea diplomelor obținute în străinătate poate fi complicată. În ocupațiile cu salarii mai mici sau condiții dificile, cercetarea semnalează și riscuri privind respectarea drepturilor angajaților.
Organizațiile care sprijină lucrătorii migranți au raportat încălcări ale condițiilor de angajare, mai ales în rândul titularilor permiselor generale și în unele ocupații introduse mai recent în sistem, precum îngrijirea la domiciliu sau procesarea cărnii. Este vorba despre probleme semnalate de aceste organizații, nu despre o constatare că majoritatea angajatorilor încalcă legea.
Ce s-a schimbat și ce lipsește încă
Legea permiselor de muncă din 2024 a modernizat procedurile și a introdus măsuri suplimentare de protecție. Printre acestea se află posibilitatea, în anumite condiții, de a schimba angajatorul după nouă luni de muncă, fără ca titularul să fie obligat să rămână ani întregi la aceeași firmă. Cercetarea arată însă că unii lucrători nu cunosc suficient aceste drepturi sau nu identifică situațiile în care sunt exploatați.
Pentru funcționarea sistemului, regulile de recrutare sunt doar o parte a soluției. Raportul evidențiază și importanța unor proceduri mai rapide pentru vize, a recunoașterii accesibile a calificărilor, a condițiilor de muncă și a posibilității ca familiile să trăiască împreună. Dacă aceste aspecte nu sunt abordate, Irlanda poate continua să atragă lucrători fără să rezolve dificultatea de a-i păstra.
Consecințele depășesc situația persoanelor care au nevoie de permis. Lipsa personalului din spitale, centre de îngrijire, construcții și transport poate afecta serviciile folosite de toți locuitorii, inclusiv de românii care lucrează și trăiesc în Irlanda. În același timp, raportul nu anunță noi restricții pentru cetățenii UE și nu modifică dreptul acestora de a munci în Irlanda fără permis.
Cercetarea publicată pe 3 noiembrie oferă astfel un reper concret pentru politica de recrutare: nu este suficient câte permise emite statul, ci contează câți dintre oamenii recrutați reușesc să-și construiască o viață și o carieră durabile în Irlanda.
