Aproape toți angajații din creșe și serviciile de îngrijire și educație timpurie care au participat la votul organizat de SIPTU au respins noile propuneri salariale făcute de organizațiile care reprezintă angajatorii din sector.
Rezultatul a fost categoric: 98% dintre membrii sindicatului care și-au exprimat votul au spus „nu” ofertelor aflate pe masă.
Principala nemulțumire este că angajații aflați la baza grilei salariale, adică tocmai oamenii care primesc cele mai mici salarii din sector, ar beneficia de creșteri mai reduse decât colegii aflați în funcții superioare.
SIPTU cere ca fiecare categorie de personal să primească o majorare de cel puțin un euro pe oră și susține că finanțarea pusă deja la dispoziție de Guvern permite o astfel de creștere.
Disputa privește un sector esențial pentru zeci de mii de familii din Irlanda.
În serviciile de îngrijire și educație timpurie lucrează aproximativ 35.000 de persoane, majoritatea femei. SIPTU reprezintă în jur de 6.000 dintre acești angajați.
Salariile din sector nu sunt stabilite pur și simplu de fiecare creșă în parte. Pentru mai multe categorii de personal există praguri minime negociate între reprezentanții angajatorilor și ai angajaților și apoi introduse oficial prin ordine speciale.
Din octombrie anul trecut, salariul minim pentru educatorii aflați la nivelul de bază și pentru personalul care lucrează cu copiii de vârstă școlară este de 15 euro pe oră.
Negocierile actuale ar trebui să stabilească noile praguri salariale.
Una dintre organizațiile angajatorilor, Childhood Services Ireland, propune ca salariul minim pentru personalul de la nivelul de bază să crească de la 15 euro la 15,70 euro pe oră.
Asta ar însemna o majorare de 70 de cenți pe oră.
Pentru alte categorii de personal, însă, creșterile propuse sunt mai mari, iar pentru unele funcții de conducere ar putea ajunge până la aproximativ 16%.
O altă organizație patronală, Federation of Early Childhood Providers, propune o creștere ceva mai mare pentru angajații aflați la baza grilei: 80 de cenți pe oră.
Salariul lor minim ar urca astfel de la 15 euro la 15,80 euro.
Pentru educatorii principali, care primesc în prezent cel puțin 16 euro pe oră, creșterea propusă ar fi de 1,10 euro.
În cazul unor manageri cu studii superioare, majorarea ar putea ajunge la 2,50 euro pe oră.
Tocmai această diferență provoacă nemulțumirea SIPTU.
Sindicatul nu contestă faptul că angajații cu responsabilități mai mari trebuie plătiți mai bine, dar susține că nu este justificat ca oamenii aflați pe cele mai mici salarii să primească o creștere sub un euro atunci când există bani suficienți pentru o majorare mai consistentă.
Guvernul a pus la dispoziție 45 de milioane de euro pentru creșterea salariilor din sector în anul care începe la 1 septembrie.
Potrivit calculelor prezentate în timpul negocierilor, o creștere de un euro pe oră pentru toate categoriile de angajați ar costa aproximativ 38,5 milioane de euro.
Asta ar însemna că ar mai rămâne aproximativ 6,5 milioane de euro care ar putea fi folosite pentru ajustări suplimentare în cazul funcțiilor cu responsabilități mai mari.
Din acest motiv, SIPTU susține că problema nu este lipsa banilor.
Sindicatul spune că ofertele actuale nu folosesc în totalitate suma pusă la dispoziție de stat și că angajații aflați pe cele mai mici salarii ar putea primi cel puțin un euro în plus pe oră fără ca bugetul disponibil să fie depășit.
Pentru cineva care lucrează 39 de ore pe săptămână, diferența dintre o creștere de 70 de cenți și una de un euro înseamnă aproximativ 12 euro pe săptămână înainte de taxe.
Pe parcursul unui an de muncă, diferența devine de câteva sute de euro.
Într-un sector în care salariile mici sunt invocate constant drept unul dintre motivele pentru care angajații pleacă, sindicatul consideră că această diferență contează.
Problema personalului este deja una dintre cele mai mari dificultăți cu care se confruntă creșele din Irlanda.
Operatorii spun de mai mult timp că găsesc greu educatori și îngrijitori și că mulți dintre cei care intră în profesie pleacă după o perioadă relativ scurtă.
Pentru angajați, problema este simplă: responsabilitatea este mare, dar salariile rămân relativ reduse în comparație cu alte sectoare în care pot găsi locuri de muncă fără aceleași cerințe profesionale.
Personalul din creșe lucrează zilnic cu copii foarte mici, trebuie să respecte reguli stricte de siguranță și supraveghere și, în multe cazuri, are nevoie de calificări profesionale.
Cu toate acestea, pentru o parte importantă a angajaților, salariul rămâne apropiat de nivelurile minime din economie.
Situația are consecințe și pentru părinți.
Lipsa personalului înseamnă că unele creșe nu pot folosi toate locurile pe care le-ar putea oferi fizic.
O sală poate exista, iar cererea din partea părinților poate fi mare, dar fără suficienți angajați creșa nu poate primi legal numărul maxim de copii.
Guvernul a recunoscut deja că deficitul de personal contribuie la existența unor locuri care, în practică, nu pot fi puse la dispoziția familiilor.
Asta înseamnă liste de așteptare mai lungi și mai puține opțiuni pentru părinții care încearcă să se întoarcă la serviciu după concediul de maternitate sau parental.
În unele zone, găsirea unui loc într-o creșă a devenit o problemă suficient de mare încât părinții își înscriu copiii cu mult timp înainte de momentul în care au nevoie efectiv de serviciu.
De partea cealaltă, proprietarii și operatorii de creșe spun că și ei se află într-o situație financiară dificilă.
O mare parte a sectorului funcționează acum într-un sistem în care statul oferă finanțare suplimentară, dar în schimb limitează posibilitatea creșelor de a crește taxele percepute părinților.
Scopul sistemului este de a împiedica finanțarea publică să fie urmată imediat de noi scumpiri pentru familii.
Pentru operatori însă, această limitare înseamnă că nu pot compensa liber creșterea salariilor prin majorarea tarifelor.
Ei susțin că trebuie să plătească salarii mai mari în timp ce cresc și alte cheltuieli, precum energia, asigurările, chiriile, alimentele și întreținerea spațiilor.
De aici apare unul dintre conflictele centrale din sistemul de îngrijire a copiilor din Irlanda.
Angajații spun că salariile sunt prea mici pentru munca și responsabilitatea pe care le au.
Creșele spun că nu își permit majorări mult mai mari fără finanțare suplimentară.
Părinții spun că plătesc deja foarte mult pentru îngrijirea copiilor.
Iar Guvernul încearcă să finanțeze simultan salarii mai mari, tarife mai accesibile pentru familii și extinderea numărului de locuri.
Cele 45 de milioane de euro puse deoparte pentru noile salarii sunt încercarea statului de a rezolva cel puțin o parte a problemei.
Dar rezultatul votului SIPTU arată că angajații nu consideră suficiente propunerile făcute până acum.
Sindicatul cere reluarea negocierilor și o ofertă care să garanteze o creștere de minimum un euro pe oră pentru fiecare categorie.
SIPTU avertizase încă din iulie că, dacă membrii resping propunerile și negocierile nu produc o ofertă mai bună, ar putea fi luate în calcul acțiuni sindicale.
Un vot de 98% împotriva ofertelor actuale îi oferă sindicatului un mandat foarte puternic pentru continuarea negocierilor.
Asta nu înseamnă că o grevă este iminentă și nici că serviciile din creșe urmează automat să fie afectate.
Înseamnă însă că actualele propuneri salariale nu au sprijinul angajaților reprezentați de SIPTU și că negocierile vor trebui să continue.
Miza depășește salariul câtorva mii de persoane.
Dacă sectorul nu reușește să păstreze și să atragă suficienți angajați, efectele ajung direct la familii: mai puține locuri disponibile în creșe, liste de așteptare mai lungi și dificultăți mai mari pentru părinții care trebuie să combine munca cu îngrijirea copiilor.
Iar aceasta este problema pe care majorările salariale finanțate de stat ar trebui, în cele din urmă, să contribuie la rezolvarea ei.
