Un tată din Dublin a obținut un ordin temporar de protecție împotriva soției sale, după ce a spus în instanță că nu se teme pentru propria siguranță, dar este profund îngrijorat de ceea ce se întâmplă cu cei doi copii ai familiei.
Cazul a ajuns la instanța de familie din Dolphin House, în centrul Dublinului, într-un moment în care cei doi soți sunt în proces de separare, dar continuă să locuiască în aceeași casă.
Bărbatul a explicat judecătorului Andrew Gubbins că relația dintre cei doi adulți s-a deteriorat puternic și că tensiunile au început să îi afecteze în mod direct pe copii.
Cele mai serioase îngrijorări ale sale privesc fiica de cinci ani.
Tatăl a susținut că fetița a ajuns prinsă între cei doi părinți, că plânge frecvent și că îi spune lucruri care îl fac să creadă că situația din casă îi provoacă o suferință emoțională tot mai mare.
În cadrul cererii urgente depuse în instanță, acesta a relatat și un incident pe care îl consideră deosebit de grav.
Potrivit versiunii sale, soția ar fi tras copilul de păr în timp ce se aflau pe scări, după care ar fi încuiat-o într-o cameră.
Bărbatul a spus că, atunci când s-a întors de la serviciu, și-a găsit fiica plângând și cerând să fie lăsată să iasă.
Aceste afirmații au fost făcute de tată în cadrul unei proceduri urgente de familie și nu reprezintă concluzii definitive asupra celor întâmplate. Instanța nu a judecat încă fondul conflictului dintre cei doi soți și nici nu a stabilit definitiv responsabilitatea vreunuia dintre ei.
Bărbatul a mai susținut că în locuință ar fi fost instalate dispozitive prin care conversațiile sale puteau fi ascultate.
El a spus că a ajuns să creadă că nici discuțiile private cu avocatul său nu mai pot avea loc fără riscul de a fi auzite.
În fața judecătorului, tatăl a insistat însă că principala sa preocupare nu este propria situație, ci efectul conflictului asupra copiilor.
El a descris episoade în care fiica sa ar fi devenit foarte tulburată și ar fi izbucnit în plâns, spunând că tensiunile dintre părinți au ajuns să îi afecteze comportamentul și starea emoțională.
După ce a ascultat declarațiile bărbatului, judecătorul a decis să acorde ordinul de protecție solicitat.
Un astfel de ordin este o măsură temporară folosită în Irlanda atunci când instanța consideră că există motive suficiente pentru a interveni imediat, înainte ca situația să fie analizată într-o ședință mai amplă.
În cazul de față, ordinul nu înseamnă că soția trebuie automat să părăsească locuința.
Cei doi continuă să locuiască împreună, ceea ce face situația mai complicată.
Ordinul impune însă limite clare asupra comportamentului persoanei împotriva căreia a fost emis și poate interzice violența, amenințările sau alte forme de intimidare.
Protecția poate acoperi și copiii familiei atunci când judecătorul consideră că aceștia se află într-o situație de risc.
Aceasta este una dintre diferențele importante între un ordin de protecție și un ordin prin care unei persoane i se cere să părăsească locuința.
În Irlanda există mai multe tipuri de măsuri pe care instanțele le pot dispune în cazurile de violență domestică sau abuz în familie.
Ordinul de protecție este destinat unei perioade scurte și oferă o formă imediată de protecție până când poate fi judecată o cerere pentru o măsură pe termen mai lung.
Un safety order, de exemplu, poate impune restricții pentru o perioadă mai îndelungată, fără ca persoana vizată să fie obligată neapărat să plece din locuință.
În schimb, un barring order poate obliga persoana respectivă să părăsească locuința și să nu mai revină pentru perioada stabilită de instanță.
În cazul familiei din Dublin, deocamdată a fost acordată doar măsura temporară.
Urmează ca situația dintre cei doi părinți și eventualele cereri suplimentare să fie analizate ulterior.
Faptul că un tată a fost cel care a cerut protecția este și el relevant.
Măsurile împotriva violenței domestice din Irlanda nu sunt rezervate femeilor. Orice persoană care îndeplinește condițiile legale poate cere intervenția instanței dacă susține că ea sau copiii aflați în îngrijirea sa sunt expuși unui comportament violent, amenințător sau abuziv.
În acest caz, bărbatul a spus explicit că nu se teme pentru el însuși.
Cererea a fost făcută pentru că, în opinia sa, situația din familie devenise periculoasă pentru copii.
Instanța poate lua în considerare separat siguranța și bunăstarea minorilor, chiar dacă părintele care depune cererea nu afirmă că este el însuși victima unei agresiuni.
Cazurile de familie sunt însă printre cele mai sensibile pe care le judecă instanțele.
De multe ori există două versiuni foarte diferite asupra acelorași evenimente, iar o măsură acordată de urgență nu trebuie confundată cu o hotărâre definitivă asupra întregului conflict.
Tocmai de aceea, identitatea părinților și a copiilor nu este făcută publică.
Instanțele impun restricții stricte asupra informațiilor care ar putea duce la identificarea minorilor implicați într-un proces de familie.
Aceste restricții sunt importante mai ales în cazuri precum acesta, în care sunt discutate în ședință detalii foarte personale despre viața din interiorul familiei.
Următoarele etape pot include o audiere mai amplă, în care instanța va putea asculta și poziția celeilalte părți și va decide dacă este nevoie de măsuri pe termen mai lung.
Separarea soților va continua, iar problemele privind copiii — unde vor locui, cum va fi împărțită îngrijirea lor și ce relație vor avea cu fiecare părinte — pot ajunge, la rândul lor, în fața instanței dacă părinții nu reușesc să ajungă la un acord.
Pentru moment, decizia luată la Dolphin House are un scop mult mai imediat: reducerea riscului în perioada în care cei doi adulți continuă să împartă aceeași locuință și protejarea copiilor până când conflictul poate fi analizat mai în detaliu.
Ordinul acordat nu stabilește definitiv cine are dreptate în disputa dintre cei doi soți.
Arată însă că judecătorul a considerat suficient de serioase îngrijorările prezentate de tată pentru ca instanța să intervină imediat.
