Numărul tinerilor care lucrează în Irlanda rămâne semnificativ sub nivelurile înregistrate înaintea crizei financiare, iar pentru mulți dintre cei care au un loc de muncă salariul nu este suficient pentru a le permite să trăiască independent.
Un nou raport realizat de organizația TASC pentru National Youth Council of Ireland atrage atenția că, deși șomajul în rândul tinerilor a scăzut considerabil față de perioada de după criza financiară, accesul la muncă stabilă și bine plătită continuă să reprezinte o problemă.
Raportul estimează că în Irlanda lucrează în prezent cu aproximativ 120.000 de tineri mai puțin decât în urmă cu două decenii.
Numărul tinerilor aflați în câmpul muncii și-a revenit treptat după criza financiară, dar progresul s-a oprit în ultimii ani.
Potrivit raportului, numărul acestora se menține în jurul valorii de 320.000 de la începutul actualului deceniu, într-o perioadă în care ocuparea forței de muncă în rândul altor categorii de vârstă a continuat să crească.
Datele oficiale publicate recent de Central Statistics Office confirmă că situația tinerilor pe piața muncii rămâne diferită de cea a populației adulte.
În trimestrul al doilea din 2026, rata șomajului pentru persoanele cu vârste între 15 și 24 de ani era de 13,2%.
Prin comparație, rata generală a șomajului în Irlanda era de 5,1%.
În cazul persoanelor cu vârste de cel puțin 25 de ani, șomajul era considerabil mai redus.
Situația este și mai dificilă pentru adolescenții care încearcă să intre pe piața muncii.
Potrivit datelor citate în raport, rata șomajului în rândul persoanelor cu vârste între 15 și 19 ani depășește 20%.
În același timp, rata de ocupare pentru întreaga categorie 15–24 de ani a scăzut la 45,2% în trimestrul al doilea al acestui an.
În aceeași perioadă din 2025, aceasta era de 46,7%.
Raportul atrage însă atenția că simpla existență a unui loc de muncă nu mai este suficientă pentru a evalua situația economică a tinerilor.
O problemă tot mai importantă este calitatea locurilor de muncă și nivelul salariilor.
În cazul angajaților cu vârsta sub 20 de ani, proporția celor care câștigă sub salariul minim standard s-ar fi dublat.
Raportul arată că procentul a crescut de la aproximativ 15% la 30%.
În Irlanda există niveluri diferite ale salariului minim pentru angajații foarte tineri, ceea ce înseamnă că persoanele sub o anumită vârstă pot fi plătite legal sub salariul minim aplicabil adulților.
Autorii raportului avertizează că salariile mici, împreună cu costurile ridicate ale locuințelor, fac tot mai dificilă tranziția spre o viață independentă.
Problema este vizibilă inclusiv în numărul foarte mare de tineri adulți care continuă să locuiască împreună cu părinții.
Cele mai recente date Eurostat arată că 61,7% dintre persoanele cu vârste între 18 și 34 de ani din Irlanda locuiau cu părinții în 2025.
Procentul include atât persoane care lucrează, cât și tineri aflați în educație sau în afara pieței muncii.
Nivelul este cu peste zece puncte procentuale mai mare decât media Uniunii Europene.
Pentru mulți tineri, faptul că au un loc de muncă nu înseamnă automat că își permit să închirieze o locuință sau să părăsească locuința familiei.
Situația este influențată puternic de creșterea costurilor locuințelor din Irlanda.
Raportul citează date europene care arată că ponderea angajaților cu vârste între 25 și 34 de ani care locuiau cu părinții a crescut puternic în ultimii ani.
În 2017, proporția era de aproximativ 27%. Până în 2022 ajunsese la 40%.
Nivelul plasa Irlanda într-o situație apropiată de Spania și Polonia și mult peste țări precum Germania sau Franța.
În Germania și Franța, proporția indicată era de aproximativ 12%, iar în Suedia și Finlanda de numai aproximativ 2%.
Autorii raportului consideră că această situație arată limitele evaluării pieței muncii exclusiv prin rata șomajului.
Irlanda a făcut progrese importante față de perioada de după criza financiară, când șomajul în rândul tinerilor ajunsese la aproximativ 32%.
Reducerea acestui procent este considerată o realizare importantă.
Cu toate acestea, raportul susține că politica publică trebuie să analizeze și dacă locurile de muncă disponibile oferă salarii suficiente, stabilitate și perspective reale de dezvoltare.
Oisín Gilmore, economist-șef al TASC și autorul raportului, avertizează că reducerea șomajului nu este suficientă dacă tinerii nu pot transforma accesul la muncă într-o viață independentă.
Raportul cere o strategie mai amplă pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, care să ia în calcul nu doar numărul de persoane angajate, ci și calitatea locurilor de muncă, nivelul veniturilor și accesul la locuințe.
Este analizat și modul în care Irlanda aplică programul european Youth Guarantee.
Programul presupune că statele membre ale Uniunii Europene trebuie să ofere tinerilor o oportunitate de muncă de bună calitate, continuarea educației, un stagiu sau un program de pregătire într-o perioadă de aproximativ patru luni după pierderea locului de muncă sau terminarea studiilor.
Raportul critică modul în care Irlanda a aplicat această politică, susținând că statul s-a bazat în mare parte pe structurile deja existente.
Autorii consideră că lipsesc suficiente programe concepute special pentru tinerii care întâmpină cele mai mari dificultăți în accesarea pieței muncii.
Unele proiecte pilot ar fi fost abandonate sau nu ar fi fost dezvoltate la scară mai mare din cauza costurilor și a altor dificultăți.
Raportul avertizează că perioadele de șomaj la începutul vieții profesionale pot avea consecințe care continuă timp de mai mulți ani.
Un tânăr care rămâne în afara pieței muncii poate pierde oportunități de acumulare a experienței și competențelor profesionale.
Acest lucru poate reduce veniturile viitoare și poate crește riscul unor noi perioade de șomaj mai târziu.
Într-o economie în care rata generală a șomajului rămâne relativ redusă, diferența dintre situația tinerilor și cea a restului populației devine astfel tot mai importantă.
Pentru autorii raportului, adevăratul test nu este doar dacă un tânăr din Irlanda reușește să găsească un loc de muncă.
Întrebarea este dacă acel loc de muncă îi oferă suficiente venituri și suficientă siguranță pentru a putea construi, în cele din urmă, o viață independentă.
