Teama de a părea nepoliticoși atunci când cer bani înapoi îi costă pe consumatorii din Irlanda, în medie, aproximativ 150 de euro pe an. Un studiu realizat pentru banca AIB estimează că sumele lăsate nerecuperate și plățile împărțite inegal între prieteni sau colegi ajung, la nivel național, la aproximativ 600 de milioane de euro anual.
Cercetarea arată cât de des preferă oamenii să suporte o mică pierdere financiară decât să deschidă o conversație stânjenitoare. Mai puțin de unul din 20 de adulți spune că cere întotdeauna restituirea banilor datorați, iar până la 90% dintre respondenți ar fi dispuși să renunțe la recuperarea unor sume de până la 50 de euro pentru a evita un moment incomod.
Rezultatele provin dintr-un sondaj efectuat pe 1.009 adulți de Bounce Insights, la solicitarea AIB și a companiei de comunicare Ogilvy. Estimarea de 600 de milioane de euro a fost prezentată de bancă pe baza cercetării și nu reprezintă o evidență contabilă a tuturor datoriilor personale rămase neachitate în Irlanda.
Situațiile analizate sunt familiare oricui a ieșit la restaurant cu un grup, a cumpărat bilete pentru prieteni sau a plătit o cheltuială comună urmând să își recupereze ulterior partea. O persoană achită mai mult decât îi revine, alta promite să trimită banii, iar discuția este amânată până când cel care a plătit decide că nu merită să insiste.
Aproape jumătate dintre persoanele intervievate au recunoscut că plătesc în mod regulat mai mult decât le revine atunci când împart o notă de plată sau cumpără pe rând băuturi pentru un grup, doar pentru a păstra o atmosferă plăcută. Presiunea este deosebit de mare în rândul adulților între 25 și 34 de ani: 74% din această categorie au declarat că ajung frecvent să plătească în plus.
Disconfortul apare chiar și înainte de a exista o datorie. Aproximativ două treimi dintre respondenți se simt într-o anumită măsură stânjeniți atunci când cineva propune să calculeze separat fiecare produs de pe o notă de plată comună. În aceste condiții, împărțirea egală a cheltuielilor poate părea soluția mai simplă, chiar dacă unii membri ai grupului au consumat considerabil mai puțin decât ceilalți.
Sondajul indică și diferențe între comitate. Locuitorii din Galway sunt cei mai dispuși să lase o sumă neachitată înainte de a cere explicații: pragul mediu indicat este de 32,50 euro. La polul opus se află respondenții din Wexford, care ar interveni după aproximativ 12,50 euro. Diferența nu înseamnă că un comitat este mai generos decât altul, ci descrie felul în care participanții la cercetare spun că reacționează la datorii mici.
Există contraste și la împărțirea notelor de plată. Persoanele din Limerick sunt cele mai înclinate să solicite calcularea separată a fiecărui produs consumat, în timp ce respondenții din Dublin preferă mai des împărțirea egală între cei prezenți. Aceste preferințe pot explica de ce aceeași ieșire la restaurant este percepută diferit de participanții la masă.
Deși multe persoane își justifică tăcerea prin generozitate, banii nerecuperați pot afecta chiar relațiile pe care încearcă să le protejeze. Patru din zece respondenți au declarat că existența unor datorii despre care nu au discutat le-a schimbat în rău sentimentele față de o relație personală.
Prietenii apropiați și colegii sunt categoriile de persoane cărora participanților li se pare cel mai greu să le ceară banii înapoi. Femeile intervievate au semnalat în special dificultăți atunci când trebuie să recupereze bani de la prieteni apropiați. Rezultatele sugerează că familiaritatea nu face întotdeauna mai ușoară o discuție despre bani; uneori crește teama de a provoca supărare.
Dan Bennett, responsabil la nivel mondial pentru cercetarea comportamentului în cadrul Ogilvy Consulting, a explicat că oamenii tind să numească generozitate ceea ce poate fi, de fapt, reticența de a aborda o conversație neplăcută. În interpretarea sa, această formă de politețe are atât un cost financiar, cât și unul pentru relațiile personale.
Orlaith Ryan, directoarea responsabilă de relația cu clienții în cadrul AIB, a arătat că cercetarea ilustrează felul în care relațiile sociale influențează deciziile financiare obișnuite. Studiul a fost realizat în contextul unei campanii a băncii dedicate serviciilor bancare de zi cu zi, aspect relevant pentru înțelegerea provenienței cercetării și a mesajului său.
Pentru cei care împart frecvent cheltuieli cu prieteni, colegi sau persoane cu care locuiesc, o soluție practică este stabilirea de la început a modului în care vor fi împărțiți banii. O notă de plată separată, confirmarea sumei datorate sau un transfer imediat pot evita situațiile în care cineva rămâne cu o cheltuială pe care nu intenționa să o suporte.
Studiul nu spune că fiecare persoană pierde efectiv 150 de euro în fiecare an și nici că orice sumă necerută reprezintă o datorie contestată. El atrage însă atenția asupra unui paradox: în încercarea de a evita o discuție incomodă de câteva minute, oamenii ajung uneori să piardă bani și să acumuleze nemulțumiri care durează mult mai mult.
