Un muncitor angajat la o fermă de lapte din comitatul Westmeath a obținut despăgubiri și drepturi salariale restante în valoare totală de 22.928,23 de euro, după ce autoritatea irlandeză pentru relațiile de muncă a constatat încălcări repetate ale legislației. În perioada cea mai solicitantă, bărbatul a lucrat în medie 77 de ore pe săptămână, iar plata sa a coborât până la echivalentul a numai 6,83 euro pe oră.
Edward Lattich a reclamat fostul angajator, Mount Temple Dairy Farm Ltd, la Workplace Relations Commission (WRC), instituția care examinează conflictele privind drepturile angajaților. El a reprezentat singur cazul, fără avocat, și a prezentat propriile calcule despre timpul petrecut la muncă, salariile primite și drepturile restante.
Bărbatul s-a angajat la 10 decembrie 2024, dorind să acumuleze experiență în creșterea vacilor de lapte. Potrivit declarațiilor sale, la început lucra în mod obișnuit de la ora 8:00 până la 18:00 sau 19:00. Programul s-a schimbat însă odată cu pregătirile pentru perioada în care vacile urmau să fete, când activitatea fermei a devenit mult mai intensă.
Din ianuarie 2025, a susținut el, începea lucrul la 5:30 dimineața și termina uneori la 20:00 sau 21:00. A declarat că lucra în fiecare zi a săptămânii, cu numai două absențe în primele luni: una cauzată de boală și alta de vremea extremă. A demisionat la 21 aprilie 2025.
În documentele depuse la WRC, Lattich a calculat 192 de ore lucrate în decembrie, peste 353 de ore în fiecare dintre lunile ianuarie, februarie și martie și alte 199 de ore în aprilie. Salariul său era fix, de 2.500 de euro pe lună, indiferent cât de mult lucra. Pentru martie, când au fost reținute cel puțin 366 de ore de muncă, suma plătită a reprezentat 6,83 euro pe oră.
La data respectivă, salariul minim legal pentru un angajat de cel puțin 20 de ani era de 13,50 euro pe oră. Prin comparație, suma încasată de muncitor în martie reprezenta puțin peste jumătate din acest nivel. Salariul minim aplicabil în 2026 a crescut între timp la 14,15 euro pe oră, dar hotărârea privește drepturile aferente perioadei lucrate în 2024 și 2025.
Compania a contestat modul în care angajatul își calculase programul. Reprezentantul fermei, Kelvin Hyland, de la Peninsula Business Services, a susținut că Lattich acceptase un salariu fix și că angajarea sa acoperise tocmai perioada aglomerată, fără lunile mai liniștite care ar fi redus media orelor de lucru.
Apărarea a arătat că lucrătorul beneficia zilnic de două ore de pauză neplătite, lua masa la fermă și rămânea uneori după program pentru a socializa cu familia proprietarilor. Angajatorul a afirmat și că bărbatul se prezenta de bunăvoie în anumite duminici și zile libere, deși era obligat să lucreze numai din două în două duminici.
Lattich a respins aceste explicații. El a susținut că, în perioadele respective, continua să muncească, iar pauzele nu aveau durata invocată de angajator. În tabelul cu orele prezentat autorității inclusese totuși câte o pauză zilnică de 30 de minute, deși declarase că în mod obișnuit nu avea timp să ia pauze.
Persoana care a judecat reclamația, Brian Dolan, a considerat mai credibile calculele muncitorului. Un factor decisiv a fost că angajatorul nu păstrase evidențele obligatorii ale orelor lucrate. Dolan a apreciat că pauzele de două ore nu erau plauzibile în zilele atât de aglomerate și nici explicația potrivit căreia un angajat cu familie tânără ar fi rămas în mod repetat la fermă pentru socializare perioade foarte lungi.
Din analiza probelor, WRC a stabilit că programul mediu al lui Lattich a fost de 77 de ore pe săptămână. Angajatorul recunoscuse anterior o datorie salarială de 4.268,07 euro și acceptase unele încălcări referitoare la plata muncii de duminică și concediul anual. Hotărârea a constatat însă o sumă salarială restantă mult mai mare.
Pentru plata insuficientă a muncii, WRC i-a acordat 10.420,13 euro, în temeiul Payment of Wages Act 1991. Alte sume au fost stabilite pentru lipsa plății suplimentare aferente duminicilor lucrate, drepturi neacordate pentru concediul anual și sărbătorile legale, precum și pentru faptul că nu primise în scris condițiile de angajare. Totalul acordat a ajuns la 22.928,23 de euro.
Hotărârea scoate în evidență o regulă importantă pentru lucrătorii din Irlanda: acceptarea unui salariu lunar fix nu elimină dreptul la salariul minim calculat în funcție de orele efectiv lucrate. Nici perioadele aglomerate din agricultură nu suspendă automat protecțiile legale referitoare la timpul de muncă, repaus și concedii.
Ca regulă generală, săptămâna de lucru în Irlanda nu poate depăși o medie de 48 de ore, calculată de obicei pe patru luni. Pentru activitățile sezoniere sau cu creșteri previzibile ale volumului de muncă poate fi folosită o perioadă de referință de șase luni. Aceasta nu înseamnă însă că orice program foarte lung este permis, iar angajatorii trebuie să țină evidența orelor de început și de sfârșit, a pauzelor și a drepturilor acordate.
Angajații care lucrează duminica au, în general, dreptul la o plată suplimentară sau la timp liber plătit, dacă acest beneficiu nu este deja inclus corespunzător în salariu. Drepturile pentru concediul anual și pentru sărbătorile legale se calculează separat, în condițiile prevăzute de legislație. O înțelegere verbală nu înlătură obligația angajatorului de a comunica în scris condițiile esențiale de muncă.
Pentru românii care lucrează în ferme, depozite, construcții ori alte sectoare cu program variabil, este util să păstreze propriul jurnal al orelor lucrate, fluturașii de salariu, mesajele despre program și orice dovadă a pauzelor sau zilelor libere. Dacă există diferențe între orele muncite și cele plătite, pot solicita clarificări angajatorului și pot depune o reclamație la WRC.
Reclamațiile privind drepturile de muncă se depun, în general, în cel mult șase luni de la încălcarea reclamată, cu posibilitatea extinderii la 12 luni atunci când există motive întemeiate. Unele tipuri de cereri au pași prealabili specifici, motiv pentru care este importantă verificarea procedurii aplicabile înainte de depunere. În cazul lui Edward Lattich, prezentarea unor calcule clare și lipsa registrelor obligatorii ale firmei au contat decisiv în stabilirea sumelor acordate.
