Sute de semnalări privind hărțuirea, discriminarea, intimidarea și violența sexuală au fost înregistrate anonim în universitățile și colegiile din Irlanda în anul universitar 2024–2025.
Datele prezentate joi, 29 octombrie, arată însă o diferență importantă între persoanele care descriu un incident pe o platformă confidențială și cele care înaintează o plângere oficială. Pentru studenții afectați, teama de represalii și lipsa încrederii că instituția va interveni rămân obstacole importante.
În total, au fost înregistrate 560 de semnalări prin platforma Speak Out și prin sistemul similar Report and Support al University College Dublin. Datele acoperă 17 instituții de învățământ superior. Aproximativ 72% dintre semnalări au fost făcute de persoanele direct afectate, iar celelalte au fost transmise în numele lor de altcineva.
Speak Out permite studenților, angajaților și altor membri ai comunității universitare să descrie anonim situații precum intimidarea, hărțuirea, discriminarea sau agresiunile. Sistemul nu stabilește dacă acuzațiile sunt adevărate și nu este un mecanism de anchetă. Rolul său este să identifice tipare, să ofere informații despre sprijinul disponibil și să arate instituțiilor de ce unele persoane nu folosesc procedurile oficiale.
Cele mai frecvente comportamente semnalate au fost hărțuirea, intimidarea și discriminarea. În cazul angajaților, intimidarea a reprezentat 30% dintre comportamentele raportate. În cazul studenților, hărțuirea a fost categoria cea mai frecventă, cu 24%.
Violența sexuală a reprezentat 20% dintre comportamentele dezvăluite de studenți. Potrivit datelor prezentate de The Journal, aproximativ un sfert dintre aceste dezvăluiri au vizat violul, iar restul au privit agresiuni sau hărțuire sexuală. Procentele descriu ceea ce au transmis utilizatorii platformelor, nu proporția tuturor studenților din Irlanda care au trecut prin asemenea experiențe.
De ce semnalarea anonimă nu devine plângere oficială
Doar 16% dintre studenții care au folosit mecanismul de semnalare au făcut și o plângere oficială către instituția de învățământ. În rândul angajaților, proporția a fost de 25%. În comparație, în datele publicate pentru perioada septembrie 2022–august 2024, numai 12% dintre studenții care făcuseră semnalări anonime depuseseră o plângere la instituție, iar 4% sesizaseră Garda.
Comparația indică o creștere a proporției studenților care au făcut o sesizare formală către instituție, dar nu demonstrează singură că sistemele de protecție funcționează mai bine în toate campusurile. Numărul instituțiilor participante, gradul de cunoaștere a platformei și disponibilitatea persoanelor afectate de a relata incidentele influențează datele.
Printre motivele invocate de studenții care nu au depus plângeri oficiale se numără convingerea că incidentul nu a fost suficient de grav, teama de reacția persoanei acuzate și lipsa încrederii că sesizarea va produce rezultate. Unii au spus că nu știau cum se depune o plângere.
Această diferență are o consecință practică. O relatare anonimă poate ajuta universitatea să înțeleagă problemele din mediul său, dar nu declanșează automat investigarea unei persoane sau a unui incident concret. University College Cork precizează, de exemplu, că o semnalare făcută prin Speak Out nu inițiază o procedură formală și nu poate conduce, prin ea însăși, la o intervenție individuală, deoarece autorul rămâne neidentificat.
Elaine Mears, coordonatoare națională a Speak Out, a explicat pentru The Journal că un număr mai mare de semnalări nu trebuie interpretat automat drept dovada unei creșteri a abuzurilor. El poate însemna și că mai multe persoane cunosc instrumentul și au suficientă încredere pentru a-l utiliza. De aceea, cifrele nu constituie un studiu despre prevalența abuzurilor în universități.
Cine raportează și ce arată contextul național
Majoritatea semnalărilor făcute atât de studenți, cât și de angajați au provenit de la femei. În ansamblul raportărilor analizate, 43% au fost făcute de persoane care au declarat o dizabilitate. Printre studenți, au fost menționate cel mai des afecțiuni psihologice sau emoționale. De asemenea, 29% dintre studenții care au făcut semnalări și 19% dintre angajați s-au identificat ca lesbiene, gay, bisexuali, queer sau pansexuali.
Aceste ponderi nu pot fi extrapolate la întreaga populație universitară. Ele descriu persoanele care au ales să folosească instrumentele de raportare și care au furnizat informațiile respective.
Datele trebuie citite și în contextul cercetărilor naționale. Ancheta privind violența sexuală realizată de Central Statistics Office în 2022, ale cărei rezultate au fost publicate în 2023, a constatat că 52% dintre femeile adulte și 28% dintre bărbații adulți au declarat că au experimentat cel puțin o formă de violență sexuală de-a lungul vieții. Pentru femeile cu vârste între 18 și 24 de ani, proporția a fost de 65%. Definiția utilizată în anchetă cuprinde o gamă largă de experiențe fără consimțământ, nu numai infracțiunile de viol.
Cele două seturi de date măsoară lucruri diferite: ancheta CSO este un studiu statistic asupra experiențelor populației, în timp ce Speak Out colectează semnalări voluntare. Prin urmare, ele nu pot fi comparate ca și cum ar avea același numitor.
Platforma Speak Out, finanțată prin Higher Education Authority și coordonată la nivel național de la Trinity College Dublin, este disponibilă în numeroase instituții, inclusiv în Dublin, Cork, Galway și Limerick. University College Dublin folosește propriul sistem, Report and Support. În noiembrie sunt prevăzute întâlniri cu reprezentanții conducerilor universitare pentru prezentarea datelor și discutarea modalităților de îmbunătățire a sprijinului oferit.
Pentru o persoană afectată, distincția dintre semnalarea anonimă și plângerea formală este esențială. Prima poate oferi informații despre servicii și poate contribui la schimbări instituționale; a doua urmează procedurile oficiale ale universității sau, atunci când este vorba despre o posibilă infracțiune, poate fi adresată Garda. Nu orice comportament raportat pe platformă reprezintă o infracțiune.
Persoanele care au suferit violență sexuală pot solicita sprijin confidențial prin linia națională Rape Crisis, la 1800 77 8888, disponibilă permanent. Serviciul oferă informații indiferent dacă persoana a decis sau nu să depună o plângere. În cazul unei agresiuni sexuale recente, unitățile specializate de îngrijire medicală pot acorda asistență și fără o sesizare prealabilă la Garda.
Pentru universități, următorul pas concret este prezentarea rezultatelor în întâlnirile programate pentru noiembrie. Pentru studenți și angajați, cifrele subliniază o problemă deja vizibilă: posibilitatea de a relata anonim un incident nu înlocuiește o procedură oficială în care persoanele afectate să aibă încredere.
